257 matches
-
de diferențiere celulară. Au fost alcătuite și scheme pentru oncoproteina adenovirală E1B (496 R). Redăm, după S. J. Flint și R. A. Gonzales (2003),58 o asemenea schemă unde se remarcă faptul că și această oncoproteină posedă în structura ei subunități proteinice (NES, SUMO-1, RNP, NLS) specializate în diferite acțiuni care tulbură metabolismul celulei agresate. Introducerea și utilizarea din ce în ce mai largă a culturilor celulare în virusologie (anii ’50-’60) a stimulat în deceniul 1970-1980 o serie de studii de citogenetică virală din care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de genele ATM și ATR acționează în primul rând asupra proteinei 53, activând prin fosforilare această frână celulară. Scopul este clar: celula cu defecte în structura ADN trebuie să fie oprită de a merge mai departe pe drumul multiplicării. Senzorii proteinici ATM și ATR lucrează fie direct, fie indirect asupra proteinei p.53 (fig. 3-59). a) Pe cale directă, ATM acționează fie asupra p.53, fie asupra reglatorului negativ al acestei frâne celulare, respectiv asupra proteinei Mdm2 (Murine double minute 2) de la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
baze. Rezultă un „câmp operator liber“, adică firul (catena cu leziune) este separată de cealaltă și deci pregătită pentru „enzimele chirurgi“, care vor acționa în continuare, excizând și eliminând zona de nucleotide alterată. „Chirurgii moleculari“ sunt nucleazele XP-6 și complexul proteinic XPF/ERCC1, care efectuează operația de eliminare a leziunii ADN. Nucleaza XP-G clivează în 3', iar XPF/ ERCC1 face același lucru în 5'. În etapa a patra, au loc operațiile de resinteză și ligaturare. Așa cum se vede în fig. 3-65
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
împerecherii greșite, proteinei Mut S îi corespund la om patru omoloage: MLH 1, MLH 3, PMS 1, PMS 2 și MSH 2. Distrugerea zonei afectate revine endonucleazelor 1 și FEN 1. Noul ADN care astupă breșa este sintetizat cu ajutorul factorilor proteinici replicativi RPA, RFC, PCNA, polimeraza δ și ADN ligaza I.73 * Pentru oncologia clinică, este important de reținut că împerecherea eronată a unor baze azotate are un corespondent patogenic. Este vorba despre două forme de cancer de colon cu transmitere
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a frânei celulare p.53. Scurtarea telomerelor este capabilă, de asemenea, să diminueze expresia proteinei inhibitoare Id-1, care dă liber proteinei p.16INK4a (adesea și p.27KIP1) să activeze cealaltă frână a ciclului celular, respectiv proteina RB. În fine, produsul proteinic al genei RAS, respectiv p.Ras, activează factorul de transcripție Ets1, care stimulează, la rându-i, aceeași p.16INK4a ce „va apăsa“ pe frâna p.RB, oprind desfășurarea ciclului celular. În final, prin activarea cvasi permanentă a celor două frâne
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lucreze în domeniul degradării ATP-dependente a proteinelor din reticulocite. 4. Apoptoza Aceste celule nu au lizosomi și, cu toate acestea, în interiorul lor are loc un intens proces de proteoliză, tipic apoptozei. Reieșea că reticulocitele posedă un alt sistem de liză proteinică. Astfel a fost descoperit, dar încă imperfect elucidat, sistemul ubiquitină - proteasomi. Acest sistem este format din două entități morfofiziologice care se com pletează reciproc, realizând împreună toate etapele descompunerii proteinelor netrebuincioase. a. uBiquitina (Ubiquitous Immunopoietic Polypeptide) este o proteină descoperită
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a recunoaște biochimic proteinele marcate cu ubiquitină; b) de a le cupla și introduce în cavitatea lor; c) de a le descompune printr-un veritabil proces de digestie proteolitică și, ulterior, de a ejecta în pool-ul celular fărâmele marilor molecule proteinice (polipeptide simple sau chiar aminoacizi) care vor intra după aceea în procese de reciclare. Structura proteasomilor a început să fie studiată la microscopul electronic încă din anul 1982, când s-a precizat că au formă de tuburi scurte, fiecare asemenea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
efectori. În al doilea plan se află mecanismele de acțiune propriu zise, care constau, în mare, dintr-o colaborare și coordonare între diferiții mesageri și genele care guvernează procesul apoptotic. O familie importantă de astfel de gene este BCL2. Produsele proteinice ale genelor BCL2 (BCL-2) reprezintă o familie numeroasă de factori care reglează integritatea morfo-funcțională a mitocondriilor. În cadrul acestei familii au fost descoperite: a) proteine efectoare proapoptotice precum Bax și Bac; b) proteine efectoare antiapoptotice precum Bcl-2, Bclx1, Mcl-1 ș.a.; c
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
faza de execuție, sunt comentate în subcapitolul 4.3.5.2. Digestia proteinelor perimată fiziologic în proteasomi. C. etapa De eLiMinaRe și LiCHiDaRe a StRuCtuRiLoR CeLuLaRe, mai întâi fagocitarea de către macrofage a resturilor celulare, apoi dezasamblarea amănunțită a diferitelor componente proteinice în complexele de aminoacizi din care erau formate (în proteasomi). În același timp, sunt desfăcute și trimise spre reciclare și componentele acizilor nucleici. Stimulii (semnalele) care inițiază apoptoza și receptorii lor specifici În capitolul dedicat semnalizării celulare (pp. 103-131) am
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de pildă, nu este exclusiv un inductor al apoptozei ci, prin calea activării nFkb, poate pune în mișcare un mecanism pro supraviețuire prin activarea, la rândul lor, a genelor antiapoptotice c-iap1, c-iap2, xiap, inoS, cFLip ș.a., gene al căror produs proteinic blochează „sinuciderea celulară“. În cazul în care marcarea cu ubiquitină condamnă celula la dezasamblare, concomitent cu blocarea genelor de supraviețuire-multiplicare, are loc punerea în mișcare a unui mecanism intern de descompunere (dezasamblare) a structurilor interne celulare. a) procesul proteolitic inițial
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
embrionului, cât și în cazul apoptozei celulei lezate, este important ca decizia de moarte celulară să fie strict controlată prin mecanisme de reglare. Victimele „demolării“ sunt: a) proteinele care formează laminele nucleare și b) proteinele citosolice. Laminele nucleare sunt structuri proteinice, filamentoase, descoperite în 1966, care leagă partea internă a membranei nucleare de cromatina periferică , pătrunzând uneori și în alte porțiuni ale nucleului. Așa cum precizează în 2003 J. Gruenbaum și colab., un mare număr de proteine celulare cu importanță funcțională interacționează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
îndoială că o importantă patologie cu etiologie genetic-laminonucleară există și la animale, dar cercetările în acest domeniu abia debutează. Proteinele citosolului sunt și ele clivate de caspaze. Se produc astfel rupturi ireversibile atât ale laminei cât și a altor structuri proteinice din celula vie, care se dezagregă rapid și „curat“, cadavrele fiind repede preluate și digerate prin fagocitare. În fig. 4-21 se observă (de la dreapta la stânga) faptul că apoptoza debutează prin blocarea la nivelul mitocondriei (în cazul căii intrinseci) a semnalelor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
două asemenea „brațe“ care prind proteinele condamnate la dezasamblare. E vorba de o proteină 19S și de una 11S (J. Wang și colab.). Ambele conțin multiple situsuri ATP-azice active, ca și situsuri de legare a ubiquitinei. În mod special, brațul proteinic 11S joacă un rol notabil în fixarea și transportul în interiorul proteasomului a peptidelor imunologic străine, cum sunt cele care apar după infecția cu virusuri ori pe parcursul unei boli autoimune. Evident, respectivele peptide non self sunt degradate cu ajutorul proteazelor abundent secretate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dar și faptul că proteina E1B19K este capabilă să blocheze apoptoza). Autorul a dovedit că însușirea (caracteristica structurală) care-l face pe E1B19K să blocheze apoptoza este omologia sa cu proteina BCL-2, cunoscută ca fiind un important factor antiapoptotic (produs proteinic al oncogenei cu același nume, aflat în citosol în vecinătatea mitocondriilor). Este interesant de știut că în ciuda așa-zisei „omologii“ între oncoproteina adenovirală e1B19K și proteina BCL-2 celulară există totuși deosebiri de structură și funcție între ele. E1B19K are o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
alte păsări și mamifere sălbatice și domestice) cât și umane. 5.2.1. Structura virionului și modul său de multiplicare O particulă clasică de retrovirus (zis „minimal“, conține, privită dinspre exterior către interior ca în fig. 5-2): a) o anvelopă proteinică ce derivă din membrana plasmatică a celulei gazdă; b) o capsidă, tot un înveliș proteinic; c) două molecule de ARN și mai multe molecule de reverstranscriptază, aflate în interiorul învelișului capsidal. Genomul Retrovirusurile sunt entități de talie mică (7-10 Kb); genomul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și modul său de multiplicare O particulă clasică de retrovirus (zis „minimal“, conține, privită dinspre exterior către interior ca în fig. 5-2): a) o anvelopă proteinică ce derivă din membrana plasmatică a celulei gazdă; b) o capsidă, tot un înveliș proteinic; c) două molecule de ARN și mai multe molecule de reverstranscriptază, aflate în interiorul învelișului capsidal. Genomul Retrovirusurile sunt entități de talie mică (7-10 Kb); genomul lor este constituit din două molecule de ARN care conțin întreaga informație pentru: a) multiplicarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
virusurile oncogene (în special retrovirusuri. A se vedea pp. 288-292). Fig. 5-2. Structura schematizată a particulei „clasice“ de retrovirus. În registrul superior, porțiunea ARn care conține genomul. Se disting genele Gag, Pol și env. În registrul inferior se disting: anvelopa proteinică cu receptori (codificată de gena enu), capsida proteinică, iar în interiorul acesteia genomul, format din cele două molecule de ARn și din revers transcriptază. Se indică care anume din cele trei gene esențiale codifică anvelopa, capsida și reverstranscriptaza. MultIPlICAReA RetRovIRuSuRIloR Acest
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pp. 288-292). Fig. 5-2. Structura schematizată a particulei „clasice“ de retrovirus. În registrul superior, porțiunea ARn care conține genomul. Se disting genele Gag, Pol și env. În registrul inferior se disting: anvelopa proteinică cu receptori (codificată de gena enu), capsida proteinică, iar în interiorul acesteia genomul, format din cele două molecule de ARn și din revers transcriptază. Se indică care anume din cele trei gene esențiale codifică anvelopa, capsida și reverstranscriptaza. MultIPlICAReA RetRovIRuSuRIloR Acest proces urmează, în mare, schema de multiplicare a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
strictă determinare fenotipală și de replicare defectivă / nondefectivă a trei variante de virioni ai RSC (fig. 5-5). În figură trebuie urmărit modul în care genele care compun genomul respectivelor particule de RSV își impun influența codificatoare asupra elaborării unor particule proteinice ce intervin în replicarea defectivă și în transformarea defectivă. Replicarea non-defectivă: genomul viral conține toate cele patru gene și anume, trei implicate în multiplicarea particulei virale: gag, pol și env și una, v-Src, care codifică proteine oncogene ce impun transformarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
prin metode de genetică virală (studiul productivității unor mutanți ai VSR). A semnala prezența unei gene noi, nu înseamnă însă a o cunoaște fizic și chimic. Pentru asta e nevoie de a izola gena și, desigur, a purifica produsul ei proteinic. Un an după semnalarea genei noi de către G. Steve Martin, Peter Duesberg (un german stabilit în SUA) și colaboratorul său Peter Vogt au comunicat că virusul Rous posedă în genomul său „un material ARN în plus“ față de ARN-ul din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Ha-ras, Ki-ras-2, N-ras-1 ș.a.). Normalitatea celulei depinde și de aceste oncogene RAS, în sensul că activarea lor dispro porțională, ca urmare a unor eveni mente mutaționale, poate canceriza celula gazdă. 4. Tirozinproteinkinaze intracelulare, care au rolul de a fosforila „ținta proteinică“ la nivelul tirozinei. Numeroase oncogene au acest rol fiziologic. Respec tivele tirozinproteinkinaze sunt prezente de obicei submem branar, dar se pot găsi și în citosol. Participă la reacții de fosforilare în cascadă. 5. Proteinkinazele citosolice solubile, care acționează asupra reziduurilor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
legătură cu ADN, care acționează ca factor transcripțional. Evident, hiperfuncționalitatea c-Myc este o cauză a imortalizării de tip neoplazic a celulei. c) integrarea unui virus într-o genă cu funcție reglatoare; se formează astfel o genă chimerică și un produs proteinic hybrid. Este cazul inserției virusului hepatitei B umane (HBV) în gena care reglează activitatea receptorului acidului retinoic. Fenomenul pare a fi destul de frecvent în hepatita B, deși nu a fost descris decât în cazul unei culturi celulare (obținută, deci, in
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vorba de o multiplicare de 10 până la 100 de ori a copiilor unor oncogene. Este firesc astfel ca produsul acestei puzderii de gene „amplificate“ să se cumuleze și să „sufoce“ celula prin cantitatea lor. Este așadar o superexpresie de produs proteinic, urmată curând de dereglări masive ale metabolismului celular. Acest fenomen descoperit la nivelul genelor din familia MYC (produsul intervine în opera de transcriere) apare mai tardiv, în cursul evoluției diverselor forme de cancer. E. Activarea permanentă prin anihilarea unui sistem
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de factor cancerigen era un accident: gena TP53 care o codifica, nu era cea naturală, zisă și „sălbatică“ (engl. = wild type) ci o genă care suferise mutații. Timp de aproape 10 ani, între 1979 și 1989, cercetătorii lucraseră cu produsul proteinic (p53) al unei gene TP53 alterată. De aici, concluzia falsă că p53 ar fi produsul unei oncogene activate, agresive. Meritul lui A. Levine și M. Oren a fost așadar acela de a fi precizat în 1989 că gena TP53 și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
unora care reglementează proliferarea și diferențierea celulelor și apoptoza. Una dintre proteinele de creștere a cărei funcție este afectată de respectiva proteină HB X este cea codificată de gena supresoare tumorală P53. Cum se știe, gena P53 și produsul său proteinic (p53) joacă un rol esențial în multiplicarea celulară. Reamintim aceste funcții: a) stimulează transcripția ADN în celula normală; b) intervenție salutară în mecanismele de reparare a ADN-ului alterat prin evenimente de tip mutațional; c) promovarea apoptozei; d) proteina nucleară
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]