677 matches
-
ideilor, ci dintr-un interes social"193, ceea ce îl apropie încă o dată de romantism într-un mod care pare paradoxal, dacă ținem cont că se produce de astă dată chiar pe filieră catolică (vezi comentariile anterioare în legătură cu caracterul romantic al protestantismului), dar care este întru totul justificat, dacă avem în vedere vocația universalistă a catolicismului. Blaga vorbește despre "atitudinea de profet social" a lui Comte, constatând că acesta le "atribuie științelor unificate în pozitivism exact același rol, ce-l avuseseră metafizica
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întregul context vezi II, 2Bj. 37 În ceea ce privește încercarea hegeliană de a depăși neajunsurile istorismului prin supraistorism, vezi II, 2Bc. 38 E. Spranger relevă prezența factorului protestant în procesul apariției romantismului printr-o interesantă disociere de catolicism. Autorul evocat opune catolicismului protestantismul, având în vedere aspirațiile universaliste ale celui dintâi și cultivarea valorilor individuale de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de "ultimă instanță practică". De aceea, "nu întâmplător Kant a fost numit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de "ultimă instanță practică". De aceea, "nu întâmplător Kant a fost numit mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de "ultimă instanță practică". De aceea, "nu întâmplător Kant a fost numit mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea aduce obiecția că normele, principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o lume a ideilor, existentă independent de noi -, totuși adevărul nu se subiectivizează încă la Kant, deoarece despre subiectul transcendental continuăm să avem o cunoaștere obiectivă. Promovând "o normă a adevărului orientată în funcție de realizarea teoretică a actului în subiectul cunoscător", protestantismul supune știința unei critici radicale a premiselor ei, ceea ce are "întotdeauna" ca rezultat "o mai accentuată autolimitare a științei decât pe tărîmul catolicismului", unde "normei" protestante a adevărului i se opune "ideea de adevăr absolut și obiectiv" (ibid., pp. 22-23
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
domeniul științific" (Der Sinn..., p. 25). Totodată trebuie să reținem originea conflictuală a experienței etice: Momentul apariției unei trăiri specific etice este întotdeauna conflictul" E. Spranger, Lebensformen, Halle, 1927, p. 283). Înaintea lui Spranger, E. Hammacher relevase faptul că o dată cu protestantismul apare "principiul modern al libertății subiective": "Omul nu trebuie să creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher, "în protestantism a existat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că o dată cu protestantismul apare "principiul modern al libertății subiective": "Omul nu trebuie să creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher, "în protestantism a existat încă de la început o antinomie între metodă și rezultat", o antinomie care "a devenit din ce în ce mai abruptă în toată perioada ulterioară, până-n zilele noastre", și care s-a menținut chiar și în practica socială (Emil Hammacher, Hauptfragen der modernen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a concepției lui într-o grilă trasată pe coordonatele catolice ale "adevărului obiectiv" (cu toate că și aici am vorbi mai degrabă despre un adevăr obiectivat, iar nu despre unul de-a dreptul "obiectiv"), Hegel se manifestă însă ca un apologet al protestantismului. De altfel, el declară în maniera sa tranșantă și abruptă: "Eu sunt luteran și așa vreau să rămân" (Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. I, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1971, p. 172). Spranger apreciază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
poziția lui declarat agnostică. Subliniem că noi vedem în năzuința catolică de înstăpânire asupra realității printr-un sistem universal al cunoașterii o formă de misionarism teoretic, complementară misionarismului practicat în timpul expansiunilor catolic-creștine în teritoriile nou cucerite. Pe de cealaltă parte, protestantismul a permis "eliberarea sistemului valorilor individuale" (id., Lebensformen, p. 270), ceea ce a condus la o relativizare a cunoașterii, la o disoluție a "adevărului absolut și obiectiv". Observăm că nici în acest sens Kant nu este un gânditor cu adevărat protestant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 270), ceea ce a condus la o relativizare a cunoașterii, la o disoluție a "adevărului absolut și obiectiv". Observăm că nici în acest sens Kant nu este un gânditor cu adevărat protestant, deși observația în sine rămâne valabilă în privința definirii protestantismului. Tocmai absența "adevărului absolut și obiectiv" îl determină, bunăoară, pe Troeltsch să considere că "evidența unei convingeri religioase conștiente și condiționate individual" reprezintă modalitatea cea mai nimerită pentru a depăși imaginea deconcertantă oferită de numeroasele puncte de vedere tolerate de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mult decât așa-zisul capitalism, cauza ultimelor mari crize culturale". Fenomenul se explică prin faptul că "individualizarea" promovată de protestanți n-a fost urmată de o "sinteză cu adevărat cuprinzătoare", pe care Spranger o trasează ca "sarcină de viitor a protestantismului" (Lebensformen, pp. 270-271). Aceasta trebuie să se producă nu neapărat pentru că este vorba despre protestantism, ci în virtutea unui principiu mai general, pe care Spranger îl susține ori de câte ori are ocazia. Potrivit acestui principiu, "toate marile probleme ale vieții trebuie rezolvate mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că "individualizarea" promovată de protestanți n-a fost urmată de o "sinteză cu adevărat cuprinzătoare", pe care Spranger o trasează ca "sarcină de viitor a protestantismului" (Lebensformen, pp. 270-271). Aceasta trebuie să se producă nu neapărat pentru că este vorba despre protestantism, ci în virtutea unui principiu mai general, pe care Spranger îl susține ori de câte ori are ocazia. Potrivit acestui principiu, "toate marile probleme ale vieții trebuie rezolvate mai întâi pe tărîm religios" (ibid., p. 271). De altfel, în ciuda caracterului pe alocuri forțat și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îl susține ori de câte ori are ocazia. Potrivit acestui principiu, "toate marile probleme ale vieții trebuie rezolvate mai întâi pe tărîm religios" (ibid., p. 271). De altfel, în ciuda caracterului pe alocuri forțat și reducționist, inerent oricărei schematizări, această paralelă între catolicism și protestantism ar merita o dezvoltare ce promite rezultate interesante; de exemplu, dacă am analiza concepțiile diverșilor filozofi prin prisma confesiunii lor religioase. Deocamdată, ea ne conduce însă spre ideea unei coordonate clasice în cazul catolicismului și a uneia romantice în ceea ce privește protestantismului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
protestantism ar merita o dezvoltare ce promite rezultate interesante; de exemplu, dacă am analiza concepțiile diverșilor filozofi prin prisma confesiunii lor religioase. Deocamdată, ea ne conduce însă spre ideea unei coordonate clasice în cazul catolicismului și a uneia romantice în ceea ce privește protestantismului. 39 Subliniind că "romantismul nu este o irupere ideologică fără antecedente" și că acesta atinge doar "apogeul, punctul de maturitate" după Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, M. Florian consideră că originea acestui curent este "mult mai veche" și se plasează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Schleiermacher (1768-1834), psihanaliza reia, la nesfârșit, povestea descifrării sensurilor ascunse, astfel că nu este deloc mirabil, sau întâmplător, ca atunci când îl citim pe Freud să-l întâlnim pe Schleiermacher și tradiția creștină în miezul gândirii sale! În viziunea lui Foucault, Protestantismul și Contrareforma au reorientat discursul occidental despre sex de la istoria sa (desfășurarea sa imanentă) la metoda sa (mărturisirea, spunerea unor reprezentări sexuale situate în afara eticii, corectarea acestor "deviații", "tratarea" omului asaltat de... sexualități patologice). Din acest moment, nu mai este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
similare: datorită limbii și culturii române, opera teologului român este o punte între teologia răsăriteană și cea apuseană. Văzut din Occident, Dumitru Stăniloae este un teolog ecumenic, o personalitate care înseamnă pentru biserica ortodoxă română ceea ce este Karl Barth pentru protestantism, și Karl Rahner pentru catolicismul contemporan. O pagină este dedicată reproducerii, fără omisiuni și inexactități, a ultimelor cuvinte ale Părintelui Dumitru Stăniloae, înainte de a-și da obștescul sfârșit. De cea mai mare importanță ni se pare indicele de nume proprii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aproape niciodată, chiar învoiala propusă și arbitrată de mitropolit și de clerici nu aduce și stingerea conflictului. Indulgența arătată de mitropolit ar putea fi văzută și ca o teamă în fața concurenței reprezentate de cătrecelelalte religii, în speță islamismul, catolicismul și protestantismul. Eleftheria Papagianni crede că supușii Bisericii grecești - este vorba de creștinii ortodocși din Imperiul Otoman - „n-aveau aparent nici un scrupul în a recurge la tribunale le otomane,la cadi, și pentru a obține un divorț chiar de a se converti
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de întâmplare nefastă etc. a condus la procesiuni de tot felul, imploratoare, iar din partea bisericii la cultul sfinților și al Fecioarei, pe care, iată, un pictor o prezintă cu mantia larg întinsă peste lume. Ulterior, față de neliniștea crescândă a omului, protestantismul a căutat un suport al mântuirii în credință, pe când biserica Romei practica o serie de mijloace spirituale, de la sacrament la indulgențe, preconizând evitarea infernului prin purgatoriu. În epoca Luminilor, nevoia de asigurare se laicizează în bună parte. Corpul uman devine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nemuritor" al celui supus supliciilor. Consecința tardivă a intoleranței dogmatice și a promisiunilor ei relative la o viață veșnică, care a ajuns în cele din urmă să fie cumpărată (indulgențele), a constituit un nou motiv de proteste în sînul bisericii: protestantismul luteran ducînd curînd la crearea a numeroase biserici noi, independente una de alta și toate independente de biserica de la Roma. Aceste fapte sînt cunoscute. Nu este totuși inutil să le condensăm într-un scurt rezumat pentru a face să reiasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al său Discurs asupra istoriei universale, reproduce grila celor trei mari ere apostolice. O altă lucrare a sa, deși intitulată Istoria variațiilor, nu aduce o schimbare de viziune, autorul limitîndu-se la o prezentare a listei modificărilor de interpretare în viziunea protestantismului, fără a trage concluziile necesare. Totuși, o reprezentare ciclică a fenomenului economic, inclusiv a celui monetar, găsim la fiziocrați, în principal în Tabloul economic al lui Francois Quesnay, ce formalizează în mod inteligent principalele interdependențe dintre actorii vieții economice, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Leopoldinei Kalmus, s-a născut în Viena, la 26 aprilie 1889. Tatăl său, unul dintre cei mai energici și bogați industriași ai imperiului, cel care a pus aici bazele industriei fierului și oțelului, era descendentul unei familii evreiești convertite la protestantism încă în prima jumătate a secolului. Mama lui era catolică. Copilul, ultimul copil al părinților, a fost botezat în religia mamei. Ludwig a crescut într-o familie mare având trei surori și patru frați. Tatăl era un caracter deosebit de puternic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
modernitatea, civilizație a prafului și a pietrei, cea islamică. Au fost cu atît mai valoroase în context eforturile extraordinare ale acestui părinte extraordinar, fostul papă Ioan-Paul al II-lea, de a deschide în spirit ecumenic biserica catolică spre ortodoxie, spre protestantism, spre iudaism, spre islam, spre budism, într-o încercare temerară de a ne spune că Dumnezeu e Unul și că trebuie să-l căutăm împreună. Lumea arabă dă impresia de încremenire în trecut, un trecut e adevărat glorios, cînd toleranța
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]