304 matches
-
a căror moarte are un relief particular și care au strânse relații cu lupta, agonistica, mantica și medicina, inițierea de pubertate și Misterele; ei întemeiază cetăți și cultul lor are un caracter civic; ei sunt strămoșii grupurilor consangvine și "reprezentanții prototipici" ai anumitor activități umane fundamentale. Eroii sunt, în plus, caracterizați prin trăsături singulare, chiar monstruoase, și printr-un comportament excentric, care trădează natura lor supraumană 39. S-ar putea spune, într-o formulare sumară, că eroii greci împărtășesc o modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
critica lui Said. Cunoașterea și posedarea Orientului coincid: Orientul era mereu obiectul de studiu, era văzut, observat, cercetat de către subiectul care era omul de știință, studentul, savantul. Orientul era pasiv, Apusul era agresiv. Orientalismul absolutizează astfel o reprezentare a orientalului prototipic inferior biologic, înapoiat cultural, previzibil pentru a-l fixa în termenii dominației culturale și sexuale. Cât privește Balcanismul sau discursul occidental despre sud-estul european ori Balcanii, acesta nu este, pretind specialiștii, o simplă preluare a modelului orientalist, elementele comune datorându
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Patru culori sunt considerate fundamentale și patru secundare. Deși ele au nume comune (roșu, verde, galben etc.), nuanțele la care se referă sunt bine stabilite și nu fac referire la o parte din spectrul culorii ce ar putea fi considerat prototipic pentru ea. Spre exemplu, nuanța de roșu este apropiată de ceea ce În general numim portocaliu. Această culoare indică activismul și modalitatea de a reacționa la schimbare. Violetul, una dintre culorile secundare, indică, În funcție de poziția sa, tendința spre o relație de
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
este atât de greu acest efort de imaginație, Heisenberg ar fi trebuit să fie și orb ca să înțeleagă că uneori poziția precisă a unei particule la un moment dat depinde și de reflectarea tuturor pozițiilor ei anterioare într-o imagine prototipică, ce-ai vrut să spui cu asta? nimic mai mult decât că acest exercițiu de transfer din planul vizibil în cel imaginar, al minții, al unei ființe cunoscute mi-a îngăduit să înțeleg cum funcționează mecanismul de subtilă modificare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întrebări de confirmare etc. (singure sau în amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din punct de vedere structural: elemente lexicale sau gramaticale, simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Alegerea elementelor menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de gând să facă în acest domeniu?", pentru că, iată, de 3 luni de zile Autoritatea Națională de Turism nu are președinte (www.senat.ro). 3.1.2.2. Interjecția uite, creată pe teren românesc, își bazează valorile prezentative pe sensul prototipic conferit formațiunii de verbul de percepție din care provine (imperativul verbului (a) se uita, "a-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, pentru a observa, pentru a percepe, pentru a cerceta"). Faptul justifică și utilizarea sa, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
patrușapte de ani n-a fost bolnav... (IVLRA: 185). Uite este interjecția tipică a prezentării conversaționale în limba română; apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. A. În calitate de marcă a cunoașterii perceptuale, uite este utilizată prototipic pentru îndeplinirea unor funcții de identificare, însoțind, adesea, diverse deictice. Sunt prezentate alocutorului: (a) obiecte din contextul situațional: D: Uite, un aparat de făcut masaj, mamă, la talpă! A: Ia să văd ((zgomot)) da' ce drăguț e! (IVLRA: 54) (b
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
plauzibilă explicație (IVLRA: 68). Uite contractează și alte valori (în care calitate este desemantizat parțial sau total). Prezentativul în discuție poate acționa la mai multe niveluri (cumulează mai multe funcții - manifestând diverse grade de deplasare către altă funcție decât cea prototipică): ( poate indica relații între părți ale enunțului (indice de dialog) semnalizând începerea unei replici de tip − acțiune C: Uite, aș vrea să te întreb ceva. B: Da sigur. (IVLRA: 221) − reacție: A: Ce faci? B: Uite, îmi cer ăștia de la
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Gradul de complexitate a organizării în progresia comunicării depinde într-o mare măsură de nivelul de instrucție a interlocutorilor. Interjecțiile hortative sunt asemenea indicatori de progresie a comunicării. 3.2.1. Interjecția HAI: aspecte definitorii 3.2.1.1. Sensul prototipic Sensul prototipic al termenului este redat de dicționar în felul următor (glosare DEX online): "Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune (comună) cu interlocutorul". Hai(de) "exprimă, în esență, necesitatea și nerăbdarea locutorului de implicare a alocutorului într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
complexitate a organizării în progresia comunicării depinde într-o mare măsură de nivelul de instrucție a interlocutorilor. Interjecțiile hortative sunt asemenea indicatori de progresie a comunicării. 3.2.1. Interjecția HAI: aspecte definitorii 3.2.1.1. Sensul prototipic Sensul prototipic al termenului este redat de dicționar în felul următor (glosare DEX online): "Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune (comună) cu interlocutorul". Hai(de) "exprimă, în esență, necesitatea și nerăbdarea locutorului de implicare a alocutorului într-o acțiune verbală
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
răspândirii teritoriale a termenului discutat, dicționarele exprimă un punct de vedere unitar: este de origine turcă și este răspândit în toate limbile balcanice și învecinate; regional, prezintă variante fonetice, în general nerecomandate în utilizarea standard.38 Hai(de) este utilizat prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul fonico-acustic oral)39. Dintre lucrările mai vechi, TDRG notează formațiunea hai(de) ca familiară. Textele dialectale înregistrează utilizarea lui hai (și a variantelor acestuia) în toate graiurile și dialectele
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
tipică a interacțiunii 41 în limba română: apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. În comunicare, interjecția hortativă hai(de) are un caracter polifuncțional, îndeplinind, frecvent, în mod simultan, mai multe funcții (derivate din funcția prototipică)42; în acest sens, hai(de) poate funcționa ca operator pragmatic, marcator discursiv (particulă)43, conector pragmatic.44 A. Hai(de) - operator pragmatic În raport cu tipul de elemente lingvistice (imperativ vs conjunctiv) asociate, hai(de) este purtătoare a două funcții distincte
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
întrerupere 55. În continuare, ne vom referi la demobilizarea verbală ca întrerupere marcată, indusă de o schimbare de roluri solicitată (sau, în anumite cazuri, de semnalarea explicită a intenției de cedare a dreptului la cuvânt)56. În timp ce hai(de) exprimă, prototipic, necesitatea și nerăbdarea locutorului de implicare a alocutorului într-o acțiune verbală sau nonverbală în general (vezi semantismul său vag), fiind dependentă, în precizarea semnificației, de forma verbală (de imperativ sau conjunctiv hortativ) care îi este asociată contextual, stai exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
vezi semantismul său vag), fiind dependentă, în precizarea semnificației, de forma verbală (de imperativ sau conjunctiv hortativ) care îi este asociată contextual, stai exprimă în sine o semnificație mult mai clar conturată și, în consecință, mai restrânsă (dedusă din sensul prototipic formulat de dicționar 57), ceea ce îi limitează contextual posibilitățile funcționale. Stai exprimă ideea demobilizării bruște, dar parțiale (nu induce ideea de încheiere), contracarând mișcarea continuă imprimată enunțurilor de hai. Sensul amintit este întărit și de asocierea, aproape obligatorie, pentru funcția
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
are "un caracter cooperant"58. In forma sa de imperativ (prin excelență performativă), verbul stai funcționează ca interjecție secundară, alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Ca și hai(de), stai este utilizat prototipic în conversația spontană, preponderent în registrul exprimării colocvial-familiare (apare în comunicarea scrisă monologată exclusiv în formule clișeizate). 3.2.2.1. Funcțiile îndeplinite în comunicare În comunicare formațiunea stai poate avea diferite valori pragmatice, îndeplinind funcția de: − operator de restructurare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Funcțiile îndeplinite în comunicare În comunicare formațiunea stai poate avea diferite valori pragmatice, îndeplinind funcția de: − operator de restructurare a ordinii la cuvânt; − marcator discursiv; − conector argumentativ. A. În calitate de operator de restructurare a ordinii la cuvânt, stai este indicele lingvistic prototipic utilizat de româna actuală vorbită în materie de strategie de preluare a dreptului la cuvânt (luând, cel mai adesea, locul formulelor politicoase de cerere a dreptului la cuvânt, de tipul îmi permiteți, mă scuzați, vă rog etc.). Unele intervenții prefațate
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
a indicilor interjecționali în special) sunt deosebit de frecvente în uzul românei actuale. Vitalitatea acestor formațiuni (în spațiu și timp) este justificată prin faptul că acestea sunt eficiente în funcționare (formațiunile analizate sunt polivalente, putând îndeplini în comunicare, în afara funcției lor prototipice, și alte funcții derivate contextual din aceasta). (b) Textele recente înregistrează o schimbare de registru în utilizarea indicilor alocutivi examinați, evidențiind prezența interjecțiilor alocutive, specifice comunicării familiare, și în registrul standard al exprimării, atât în comunicarea orală, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
comunicative. Interjecția prezentativă textuală iată pătrunde în comunicarea orală "semiformală", preluând atribuțiile prezentativului uite (în calitate de marcă a cunoașterii perceptuale). Colocvialul uite, în contexte informale și semiformale, cumulează mai multe valori - manifestând diverse grade de deplasare către altă funcție decât cea prototipică (contribuie la structurarea discursului, marcând începutul unei replici în dialog sau o secvență de citare/enumerare sau evidențiază anumite roluri argumentative). Interjecțiile hortative ocupă un loc important între elementele care au funcția de mobilizare și demobilizare verbală: hai(de) este
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
la structurarea discursului, marcând începutul unei replici în dialog sau o secvență de citare/enumerare sau evidențiază anumite roluri argumentative). Interjecțiile hortative ocupă un loc important între elementele care au funcția de mobilizare și demobilizare verbală: hai(de) este interjecția prototipică a acțiunii lingvistice, stai tinde să devină interjecția prototipică a reacției în româna actuală. Pendularea hai-stai, cu funcție de "solidarizare/disociere", ocupă o poziție pragmatică importantă în exprimarea sintagmei interacționale minimale acțiune/reacție în limba română actuală. 62 1 În cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
sau o secvență de citare/enumerare sau evidențiază anumite roluri argumentative). Interjecțiile hortative ocupă un loc important între elementele care au funcția de mobilizare și demobilizare verbală: hai(de) este interjecția prototipică a acțiunii lingvistice, stai tinde să devină interjecția prototipică a reacției în româna actuală. Pendularea hai-stai, cu funcție de "solidarizare/disociere", ocupă o poziție pragmatică importantă în exprimarea sintagmei interacționale minimale acțiune/reacție în limba română actuală. 62 1 În cercetarea de față a fost utilizat materialul inclus în CLRA
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
lingvistica franceză (cf. Charaudeau 1992: 579-598). 55 Cf. Dascălu Jinga (2006: 8−9), "Prin întrerupere se înțelege în general oprirea vorbitorului înainte de încheierea enunțului său, oprire provocată de intervenția unei alte persoane." 56 Cf. Golopenția Eretescu (1974: 114). 57 Sensul prototipic este redat de dicționar în felul următor (glosare DEX online): STA, stau, vb. I. Intranz. I. 1. (Despre oameni și animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr-o acțiune, dintr-o mișcare, dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
relativizate din propoziția subordonată pe care o introduce. În structura sintactică a construcțiilor relative introduse prin relator, lanțul relativ 3 nu (mai) este întreg, conectorul semantic nu prezintă decât parțial trăsăturile anaforice ale relativizatorilor. Relatorii se opun relativizatorilor, cuvinte relative prototipice, caracterizate sintactic prin relația strânsă cu categoria relativizată din care sau "deplasat" în "capul" propoziției relative, respectiv semantic printr-o relație de tip anaforic cu un element referențial din regenta relativei. Pentru că presupun o legare sintactică mai laxă a construcției
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
NEGP] și blochează tranzitarea acestei poziții de către verb • efectele de blocare cauzate de adverbul plin nu, inserat ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea ca grup a verbului în română, instanțiind un efect prototipic de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001): un element de același tip (specificatorul unei proiecții cu trăsătura categorială [+V], i.e. [Spec, NEGP]) creează efecte de intervenție în deplasarea altui constituent specificat ca [+V] (verbul lexical care se deplasează ca grup) 3
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mai 'aproape') Să prezintă o caracteristică neașteptată pentru un element flexionar (particulă sau auxiliar) însă bine reprezentată pentru complementizatori: prezența în structuri cu complementizatori scindați sau dublați. Structura ca... să a fost analizată de Stan (2007) ca reprezentând o instanțiere prototipică a ipotezei scindării complementizatorului în două proiecții separate, FORCEP și FINP, între care se găzduiesc constituenți dislocați (focus (130a), topic (130b)) în periferia stângă a propoziției subordonate (Rizzi 1997): (130) a. Pe cine ai vrea să vezi? Vreau ca DOAR
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
întâmplător, banal, care aduce nenorocire”, iar incidentul - o „întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni”. La prima vedere, principala diferență dintre termeni ar fi gradul de afectare, de gravitate a daunelor. Lucrurile sunt, totuși, mai complicate. Contextele prototipice pentru cele două cuvinte par a fi accident de circulație, respectiv incident diplomatic; în genere, incidentul presupune conflict și intenție, în vreme ce accidentul este efectul nefericit al întâmplării. Aceste explicații sunt provocate de constatarea că în limbajul actual al presei se
Incident și accident by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5080_a_6405]