569 matches
-
că, bunăoară, cașalotul și-a croit drum prin Istmul lui Darien și că, tot, el, a amestecat apele Pacificului cu cele ale Atlanticului, să nu ridicați din sprîncene. Căci, dacă nu admiteți balena în întregul ei, nu sînteți decît un provincial și un sentimental în atitudinea dumneavoastră față de Adevăr. Dacă afirmația că doar salamandrele gigantice întîlnesc Adevărul curat are vreun temei, cît de mici trebuie să fie, în acest caz, șansele unor bieți provinciali? Ce-a pățit oare firavul flăcău care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în întregul ei, nu sînteți decît un provincial și un sentimental în atitudinea dumneavoastră față de Adevăr. Dacă afirmația că doar salamandrele gigantice întîlnesc Adevărul curat are vreun temei, cît de mici trebuie să fie, în acest caz, șansele unor bieți provinciali? Ce-a pățit oare firavul flăcău care-a cutezat să ridice vălul temutei zeițe din Sais? Capitolul LXXVI MARELE POLOBOC DIN HEIDELBERG Urmează „deșertarea cutiei“; dar, pentru a înțelege mai bine această operațiune, trebuie să știți cîte ceva despre ciudata
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
elemente ale comediei de situație și de moravuri cu cele de farsă bufă și vodevil pentru a satiriza pe cei ce vor să provoace destinul în mod artificial. Fără semnificație dramatică deosebită, cele patru „tablouri” impun o tipologie de pitoresc provincial, într-o desfășurare scenică alertă. Calități de comediograf vădesc și revistele lui A.: Țara lui Hübsch, jucată în 1919, Carul statului (1923), Gura lumii ș.a. Ironia, gluma șfichiuitoare din cuplete ținteau realitățile zilei: demagogia politicienilor, lăcomia îmbogățiților de război ș.a.
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
al facultății pariziene”, „profesor emerit al Societății regale de la Sorbona”. Din Valahia provine un exemplar din Sacrae Scripturae Dogmatica Polemica Explicatae, redactat de P. Franc. tav. Widenhofer (ed. 1755), purtând următoarele indicii: a. „Dono oblatus a Pre Francisco Subotim Ministro Provinciali Provia Bulgaria, Patri Luca Ruszinovich ejusdem Provia Alumno 779 (1779) A. Carolina”; b. Pro usu Pios Fris. Luca Ruszinovich Ord. Min. Provia Valachico Bulgariae. Anno D-ni 779 (1779)”, ceea ce ne explică prezența, în a doua jumătate a secolului al
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai puțin accentuat decât în Lumea în două zile - să nu se piardă fiorul tragic și reapare marea foame de concret a prozatorului. Deși lipsit de intensitatea și densitatea creatoare din romane, nu este de neglijat nici volumul Nopțile unui provincial (1983). Acum autorul se plimbă relaxat pe dinaintea imaginilor unor mari personalități (Eminescu, Tolstoi, Chagall, Heisenberg), pe care evită să le vadă ca pe niște statui prin aceea că le privește dintr-un unghi insolit. Despre Eminescu vorbește o călugăriță în
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Călătoria, București, 1964; Conversând despre Ionescu, București, 1966; Întâmplări din noaptea soarelui de lapte, București, 1967; ed. 2, București, 1999; Lumea în două zile, București, 1975; ed. 2, București, 1985; ed. 5, București, 1998; Ucenicul neascultător, București, 1977; Nopțile unui provincial, Iași, 1983; Gulliver în țara nimănui, București, 1994. Traduceri: Andrei Platonov, Cevengur, pref. Ion Ianoși, București, 1990 (în colaborare cu Janina Ianoși). Repere bibliografice: Culcer, Citind, 240-246; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 182-187; Ungureanu, Proză, 175-184; Vlad, Lectura
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Extenuat, cu rău de mare, Milton stătea Înghesuit ca o sardină, cărând În spate un rucsac greu. Întotdeauna Își dorise să fie american, iar acum avea ocazia să vadă cum erau confrații lui americani. În cazărmi, le suporta lubricitatea de provinciali și conversațiile de tăntălăi. Stăteau ore În șir Împreună, În bărci, aruncați de colo colo, udându-se leoarcă. Se culcau la trei sau la patru dimineața. Apoi răsărea soarele și era timpul s-o ia de la capăt. De ce se Înrolase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
arată pe rând, cu degetul, cifrele din fața sa: — Conversia trupelor auxiliare... Privește cu subînțeles către împărat: — ...pe care le furnizau până nu demult statele aliate... — Fiindcă stăpânirea noastră era atât de nepopulară încât guvernul nu îndrăznea să apeleze militar la provinciali, îl întrerupe mânios Augustus. Nici măcar pentru a i pune să-și apere propriile cămine împotriva invaziilor! Ridurile de pe frunte se adună amenințător. — Ți-e chiar atât de greu să înțelegi că supușii Romei tre buie să ajungă să identifice interesele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sentințe judecătorești. Iar decizia lui este definitivă și irevocabilă. Îi vine să-și dea cu pumnii în cap. A câștigat până acum destui bani de pe urma proceselor de delațiune. Putea să se fi gândit la asta. Dacă cel din urmă dintre provinciali are posibilitatea să ceară ajutorul principelui cu condiția să fie cetățean, atunci sigur că Scribonius Libo o va face și el! Când îndrăznește în sfârșit să-și înalțe ochii din pământ, tresare descumpănit. Principele îl studiază, mohorât la chip. Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și asemănarea sa: materialistă și orgiastică, primind cu brațele deschise lepădăturile și pleava partidelor monarhiste - pe cei care nu aveau convingeri și doreau să-și continuie bunul trai", mărturisește Guerra Junqueiro lui Brandîo. În partidul lui Afonso Costa "intră negustori, provinciali care vor să-și păstreze locurile și pozițiile, și radicalii din Lisabona și Porto, care îi dau consistență, făcând din acest partid, cu toate defectele și calitățile sale, unicul organism viu al Republicii. Viu și insuportabil". Văzîndu-i odaia, trecând pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
crâșmă, pe ulițe, în natură, discutam, ne entuziasmam, visam viitorul omenirii, făceam poezie - și niciodată nu ne gândeam la noi, la viitorul nostru, la cariera noastră. Totuși o frică ne întuneca adesea fericirea: bacalaureatul. Era așa de greu, auzeam, noi, provincialii, atâtea legende, încît ne speria sfârșitul liceului. Unii începuseră a se prepara - sau cel puțin a socoti câte cărți va trebui să știm pe de rost. Le socoteam cu... metrul, adică puse una peste alta cărțile, se făcea o coloană
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un restaurant mai bine zis „O bombă”, unde toți borfații cartierului Își aveau punctul lor de Întâlnire punând la cale tot felul de matrapaslâcuri! În ce privește clădirea, era locuită În exclusivitate de țigani. Astfel, acest edificiu avea o Înfățișare dezolantă, oricare provincial fiind În vizită se putea minuna cum de se mai țin zidurile pe verticală, din precauție ocolind’o...!! Curtenitor, Șeful Șantierului Îl apucă de braț pătrunzând Într-un gang jegos, plin de zoaie de urină și lături, deschizând o ușă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că-i chelner de mare casă, și le strângea imediat. Fumam afară. Era așa de curat, că îngropam mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la Sorbona îi priveau pe cei de la Geneva ca pe niște provinciali. Swițerienii păreau obedienți în fața lui guru sorbonez. În realitate erau iritații, cât se poate. Mie puțin îmi păsa de rivalitățile lor, dar am constatat repede că băieții ăia deștepți de la Paris jamais couche cu filosofia analitică. Pe când noi fuseserăm obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pot să mă abțin să nu înțeleg în fiecare zi câte puțin în ce loc greșit ne-am născut și am rămas. Nu doar fiindcă am înghițit o dictatură, dar și fiindcă locul nostru este atât de amatorist și de provincial! Oamenii ăștia fac meniul intelectual. Ei produc cunoașterea care contează, ei dau conceptele și teoriile ei. Am băut un vin și am ascultat muzică cu teoreticianul spațiului public transnațional. Poate că într-o astfel de lume puteam să fiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se convertește în minciună și șiretenie”. Urmărind cele mai însemnate personaje ale comediilor lui I. L. Caragiale, Pompiliu Constantinescu stabilește simetria între Chiriac și Tipătescu, ilustrare a „minciunii vitale” care stă la baza vieții de familie a mahalagiului înstărit și a provincialului cu prestigiu de conducător. Moralitatea alterată generează relații false între grupurile de indivizi. Tejghetarul Chiriac va prospera nu doar prin repartiție echitabilă a viitoarei „tovărășii la parte cu patronul său de acum, ci și frustrându-l, înșelându-l de două
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
luă la stânga, reintră în bulevard, făcu rondul la Pache, întoarse. — A, deci nu sunteți bucureștean? Stați la hotel... sunteți în trecere. — Păi, cum... în trecere, sigur. În trecere, marea trecere. Toți suntem în trecere, nene Ostap. Dar eu sunt un provincial, asta vrei să spui. Provincial, bineînțeles. Ar avea timp bucureșteanul să dezbată teme atât de importante? În Capitală, oamenii n-au timp, sunt grăbiți, nene Ostap. Fac pe grozavii! Spumă.N-au timp nici să deschidă o carte... Da, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta vrei să spui. Provincial, bineînțeles. Ar avea timp bucureșteanul să dezbată teme atât de importante? În Capitală, oamenii n-au timp, sunt grăbiți, nene Ostap. Fac pe grozavii! Spumă.N-au timp nici să deschidă o carte... Da, sunt provincial pursânge, ca și prietenii mei Ilf și Petrov, vânzătoriide gogoașe. Șoferul nu auzise, se pare, numele, dar nu se mai mira de nimic, după discursul dinainte. Mândria sa de bucureștean nu cedă, însă. — Ei, nici chiar așa să vorbiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Homer? Vax Homer, să știi, nimic, Niente... Deci, cât face? Cât să-ți dăm, domnule Bender, cât zici? Tolea se aplecase mult spre aparatul de taxat. Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu motive florale în nuanțe de galben și verde, ceea ce s-ar potrivi mai degrabă la țară decât într-o casă cu pretenții din Fulham. Dar asta-i o trăsătură a clasei sociale din care provine Charlotte: se comportă că provincialii, chiar și când sunt în oraș. Mi-e clar că n-a exagerat când a spus că nu i-a lăsat nimic fostului soț. Judecând după casa asta, probabil că a fost norocos dacă a reușit să se aleagă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
W.C. Club” S.R.L. Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai adoptat pe Titi Ialomițeanu, fapt pe care în ruptul capului nu l-ai fi crezut posibil atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întreține singur, ba să ducă medica mente unei cunoștințe, domnișoară bătrână... Și tot așa aleargă bietul băiat mereu, împletindu-și relațiile, câte le are, într-un mod caritabil și profitabil pentru toată lumea. Acesta este Titi Ialomițeanu, mai ieri un biet provincial, dar capabil să-ți facă legătura, când ai nevoie, cu cineva de la Culte, de la Externe, de la Interne. Pentru că nu uită pe nimeni și intuiește (sau află) cum poate fi abordat fiecare : aici o mică atenție, dincolo o slăbiciune galantă, dincolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de Sinaia, nici mai știu eu ce alt loc plăcut și, mai ales, liniștit. Le am pe toate aici, ieftin, rapid și bun” “ Da mă, dar riști să te pierzi într-o zi” “Crezi?” “Sunt aproape sigur. Că voi, ăștia, provincialii, dacă reușiți să scoateți o carte la câțivi ani, sunteți niște eroi veritabili” “Nu-i chiar așa. Doar și eu, și bucureșteanul când avem ceva de spus, mergem la editură, prezentăm manuscrisul și, dacă-i bun, e bun. Nimeni nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ai uitat probabil. Îmi imaginez câte trebuie să fi avut pe cap cu cartea asta, câte probleme...” “Aveți dreptate, probleme au cam fost și încă din belșug, nu m-aș putea plânge...” “Păi vezi? Am spus eu bine că un provincial care poate să mai scoată și o carte, din când în când, e un erou. Îmi imaginez de cât consum nervos a fost nevoie, de câte sacrificii...” ...tic-tac... ...“ ’Mnă zîua.” “Bună ziua. Pe cine cauți dumneata?” “Pe doamna derectoare sau pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spre dezlegare: "Cât de familiare vă sunt istoria, tradiția și cultura ținutului numit Banat?" Și iacătă răspunsul pe care îl reiau în rubrica de față ca să știe lumea largă ce anume discută între ei niște inși din provincie, adică niște provinciali, cum (ni) se (mai) spune pe drept cuvânt. * "Dragi cetitori bănățeni și de alte felurite feluri, mult mă îngrijesc ca să fie bine, adică să scriu despre istorie și tradiții pe înțeles, pe măsura lipsei dumneavoastră de timp și de alte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]