310 matches
-
de sus-pus pe cît îl vede Pompiliu Constantinescu, adună risipă de laude. Ceea ce nu înseamnă că judecățile critice - arătînd spre Meșterul Manole, cu îndreptățire, ca sumă - își pierd vreo clipă reazămul. Zarifopol e apreciat pentru ironia lui, Ibrăileanu condamnat pentru provincialismul lui de om cu idei, dar fără operă, iar Ralea de-a dreptul pentru "orgia de idei". Goga e poetul și ziaristul unui moment, din al cărui suflu vremurile mai așezate vor face istorie. Arghezi, în schimb, e "fermecătorul posesor
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
prea apăsată dorință de a afirma priorități / întâietăți și când se cade și când nu se cade ("Vai, sunt primul din parcare și parcarea e goală!"...) mi se pare absolut păgubitoare și trădează un supărător complex - ceva ce ține de provincialism și de existența petrecută în tonuri minore. Imediat însă m-am liniștit: nu, nu era vorba despre manifestarea de la Neptun, ci de alta, a cărei primă ediție se pregătește la Iași și care va avea loc exact în același timp
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
biografia, cazul său. Caz interesant atât prin ceea ce are comun cu destinul generației sale (al acelei "corăbii cu ratați" despre care a scris altădată și pe care o caracterizau individualismul anarhic, respingerea valorilor consacrate, a idilismului, a inerției și a provincialismului cultural, generație care neavând un țel "s-a lăsat spulberata de toate vânturile vieții"), cât și prin ceea ce are el cu totul particular, ieșit din stereotip, omul P.M. având o condiție fizică subnormala, fiind, spune el, cu un cap sau
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal, a cărui emblemă e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
și de practicile politice, să se pronunțe despre teme la zi ce preocupă lumea întreagă. Să fie aceasta cauza sau rezultatul prăpastiei tot mai adânci dintre ei și public? Greu de spus. Tot Costi Rogozanu scrie, pe 31 octombrie, despre provincialismul obsesiei est-europene de a-și demonstra europenismul; unul dintre argumentele textului este figura lui Tristan Tzara, originar din provincialul Moinești, pe care C. Rogozanu l-a vizitat recent, cu tot cu monumentul dedicat avangardistului, plasat la intrarea în oraș: „Exact așa îmi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
plasat la intrarea în oraș: „Exact așa îmi place să descopăr România: foarte puternic înfiptă în istorii culturale, industriale și ce mai vreți, fără pic de efort, fără nevoie de propagandă. Lecția importantă a lui Tzara este curățarea totală de provincialism.” Sigur că, în avalanșa campaniei susținute care ne amintește pe toți pereții din oraș câteva motive pentru care suntem europeni (majoritatea se rezumă la restaurante și baruri, altele, precum faptul că nivelul contrabandei a scăzut cu 12%, sunt „cuceriri” de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
să răzbată în lume cum au fost cele ale sud-americanilor când au pătruns în Europa. Noi n-am avut cărți de o asemenea valoare ca ale lui Marquez, de pildă. Părem, în continuare, niște provinciali. - De ce suferim noi de acest provincialism, de această localizare excesivă? - Dumnezeu ar ști să spună mai exact. Cert este însă că românii au rămas prudenți, cred, de sute de ani. Prudența aceasta le-a intrat în ereditate. Ei nu au nevoie de o cenzură exterioară care
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincialismului, a bufoneriei și a farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi”. Radu Stanca și Ion Negoițescu sunt cei care vor căuta tragicul din comic, deformând iarăși, dar și N. Steinhardt, care țintește
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
întreținută de jocul unor forțe de sens contrar: aspirația de a deveni european și eternă inerție orientala. Destinată în primul rând publicului cititor de peste hotare, cartea în discuție reușește să scuture multe dintre prejudecățile, inerțiile și complexele care țin de provincialism și de o anumită mentalitate tribala, oferind o "radiografie" justă a spațiului arhitectonic românesc. Spațiul, si mai ales modul în care este organizat, ideea de ordine, de limita, de putere pe care acesta o implică, pot fi (și au fost
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției unde diferențele se șterg, unde apar suprapunerile și ambiguitățile, unde, așa cum observă Ngugi wa Thiongo, "limba și literatura ne îndepărtează de noi înșine spre alte identități, de lumea noastră
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean‚ „dezbaterile” au părut precum negativismul adolescenților ce nu se pot desprinde de fapt de tirania internalizată a autorității. Disputele au degenerat frecvent În răfuieli personale și provincialisme irelevante, În fața unor spectatori fascinați de dărâmarea oricărei statui de pe soclu. Într-un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român, ca interfață culturală cu străinătatea, și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit Însă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mulți, îi admir sincer și am deplîns neșansa de a nu se fi întîlnit cu regizorii pe care îi merită. M-a speriat, recunosc, presupusa înțepeneală în receptare a urbei, reacția la cuvîntul puternic al autoarei, la imagini, manifestarea unui provincialism care nu ar face bine nimănui. M-am înșelat! Prejudecata mea și-a dovedit valabilitatea doar la nivelul funcționarilor de prin instituțiile publice care își vîră nasul (cel al lui Gogol?) prin cultură. Culturnici de care uitasem complet în raționamentul
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
în deceniul în care el a fost și încă mai este „alesul“ și „realesu-i președinte“: De douăzeci de ani înaintăm ca racul - / din comunism, prin jungla abundeței, / conduși până-n prăpastia demenței - / că ne-am ales un Scorpion-stegar ca Dracul...!»), (3) provincialismul infatuat („Lui George Gîrda, 1879 - 1948, versificator în dialectul bănățean, căruia i se atribuie paternitatea zicalei: „Tăt Bănatu-i fruncea!“: Zis-a George Gârda: „Tăt Bănatu-i fruncea...!“ - / și fu adevărul valabil atuncea... / Privind prin istorii, cercetând profund, / „fruncea“ de peatuncea devenit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
considerație atît realismul critic, cît și naturalismul, expresionismul sau existențialismul, de la Kleist la Büchner. Problemele controversate ale romantismului sînt discutate de un cercetător din România, așa cum ele se prezintă astăzi unui cunoscător avizat al fenomenului de aiurea, sînt văzute fără provincialism, cu deschideri de-a dreptul "europene". La curent cu toate cercetările mai importante despre fenomenul studiat, autoarea reinvestighează, reevaluează, restituie. Literatura apare în cartea sa ca un proces ce nu prea marșează la încercările noastre de a-l stăpîni, de
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
fi citit..." Se întîmplă să știu cel puțin două cărți recente, între ele un roman foarte bun, care datorează enorm redactorului. Nu am observat ca vreunul din cei doi autori să recunoască public acest lucru. De ce? Nu am depășit încă provincialismul de a vedea o operă literară ca pe un produs realizat pînă la virgulă într-un birou numai bun de transformat în muzeu, de către un scriitor insprat și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean‚ „dezbaterile” au părut precum negativismul adolescenților ce nu se pot desprinde de fapt de tirania internalizată a autorității. Disputele au degenerat frecvent În răfuieli personale și provincialisme irelevante, În fața unor spectatori fascinați de dărâmarea oricărei statui de pe soclu. Într-un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român, ca interfață culturală cu străinătatea, și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit Însă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
medie, instruiți și cu talent literar - dacă nu totdeauna cu perfecte intuiții! - scriu, mai ales, sau despre grupul căruia îi aparțin plus clientela sau "zonal", practicând un fel de regionalism literar, util uneori dar luptând prost contra acuzelor unora de "provincialism" sau, mai grav, de incapacitate de a surmonta vechiul și atât de deplânsul "centralism literar", "domnia capitalei". După revoluție, încă de la Paris, în primele luni ale anului '90, voiam să mă întorc la Cluj, nu la București, și am rugat
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
pregetă a-l aminti mereu, fie și prin mijlocirea unor inimoși ai locului, fără o prea mare notorietate, căruia îi închină un excurs istoric chiar în fruntea biografiei de care ne-am ocupat, C.D. Zeletin nu face niciun rabat măruntului provincialism cultural, de atîtea ori stînjenitor. Legătura d-sale cu toposul de baștină care e și cel al Elenei Bibescu e una decentă, cu o severă măsură intelectuală. Principesa Bibescu e o carte somptuoasă, care se cere nu doar citită ci
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
Pentru că e, în termenii lui Lovinescu, generația care ne-a sincronizat cu Occidentul, generația care, cu o metaforă diferită, ne-a pus pe aceeași lungime de undă cu Occidentul și ne-a arătat că nu suntem condamnați la un etern provincialism intelectual. Evident, mai existau exemple de reputație internațională și din generația precedentă. Dar geniul singular al lui Brâncuși, transcendent și în raport cu nivelul și preocupările artei Occidentale a vremii sale, se valida numai pe el însuși și devenea tot mai limpede
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
titlu care mă lasă perplex : A trecut Eminescu prin Beiuș? Nu știu. Și nici nu mi se pare relevant. E ca și cum ne-am căzni, o viață, să aflăm dacă Eminescu a trecut prin Huedin, Simeria, Călan, Gherla, Zimnicea, Barboși etc.! Provincialismul duce la ridicol, se știe ; poate că gazeta din Beiuș s-ar mîndri cu o asemenea dilemă. De ce Însă prestigioasa revistă orădeană Familia are nevoie de futile & jenante „elucidări”?! După ce mă chinui cu o actriță să o conving că un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nouă știință, chiar o nouă religie. Ne-am ales doar cu câteva experiențe halucinatorii adevărate și curajoase (înțelese, vai, de atât de puțini) și cu mii de epigoni care au mestecat și răsmestecat aventura câtorva iluminați, care au înjosit până la provincialism și boemă meditația despre poet (ah, Poetul...) și poezie (oh, Marea Doamnă...). înțeleasă ca aventură pur spirituală, ca mistică și ca simbolistică inițiatică, poezia acestui secol 82 nici n-a mai avut nevoie, practic, de un public. Dimpotrivă, a fost
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce se cuvin citite cu decență și luciditate, ci o efigie încremenită și copleșitoare, un mit colectiv, despre care nici nu se mai știe (și nici nu mai interesează) ce a scris cu adevărat. Aici o mare vină o au provincialismul nostru incorigibil, lipsa conștiinței relativității, dar mai ales tribalismul, nevoia noastră de idoli. Iar ideea de idol este opusul ideii de valoare. Valorile nu pot, de fapt, exista decât în sisteme dinamice, care nu cunosc poziții imuabile. Există, firește, scriitori
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-mi fac nici o iluzie în privința aceasta. S-a petrecut, de fapt, în cultura română ceea ce s-a petrecut cu întreaga noastră viață națională. Au fost încercări de reformă. La un moment dat părea că există șanse de reală depășire a provincialismului și izolării noastre, care au produs și produc mai departe monștri. Grupurile de interese locale, alcătuite mai ales din "foști" (securiști, nomenclaturiști etc), dar și din "cadre tinere", recrutate după chipul și asemănarea lor, au revenit însă în forță, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fi întâmplat cu personajele respective în acel moment. Pentru mulți critici, e o secvență monumentală a filmului tocmai pentru complexitatea ei: e vorba despre execuția publică de care pomenești, e vorba de prejudecăți, de lipsă de comunicare, de bovarism, de provincialism patetic, însă e vorba în aceeași măsură și despre clase sociale sub comunism, despre compromis, despre ratare și orizonturi limitate și e, totodată, ca un moment de iluminare în care poți privi în viitor și vedea cum ar putea arăta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Așa și aici. Probabil că PSD își va asuma povestea cu patria și cu investițiile economice gata să rupă Ardealul, iar UDMR va tuși protector din punct de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-a lăsat pe vrednicul Bălcescu pământul cel frumos și armonic alcătuit al Ardealului în cunoscutul fragment cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]