381 matches
-
Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori în decursul veacurilor, cele mai abjecte mahalale? Poate nu ne-am mai fi apucat să-i adunăm cioburile. Poate un asemenea dezastru ne-ar fi constrîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precum au făcut părinții noștri, odinioară - de strigările istoriei, căutând un dificil echilibru între ceea ce am experimentat deja și ceea ce urmează să experimentăm, acceptând să ne mișcăm, cu un discernământ acut, între provizoriu, experimentare și autenticitate, cu îndrăzneală și curaj. PROVIZORATUL: CARISMĂ REGENERABILĂ A trăi în provizorat nu înseamnă să «trăiești de pe o zi la alta», ci înseamnă să-ți contextualizezi propria trăire și fidelitate la un nivel din ce în ce mai amplu. Trebuie să ciulești urechile, ca și cum ar fi două ferestre: una deschisă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de strigările istoriei, căutând un dificil echilibru între ceea ce am experimentat deja și ceea ce urmează să experimentăm, acceptând să ne mișcăm, cu un discernământ acut, între provizoriu, experimentare și autenticitate, cu îndrăzneală și curaj. PROVIZORATUL: CARISMĂ REGENERABILĂ A trăi în provizorat nu înseamnă să «trăiești de pe o zi la alta», ci înseamnă să-ți contextualizezi propria trăire și fidelitate la un nivel din ce în ce mai amplu. Trebuie să ciulești urechile, ca și cum ar fi două ferestre: una deschisă spre trecut, iar cealaltă îndreptată spre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ciulești urechile, ca și cum ar fi două ferestre: una deschisă spre trecut, iar cealaltă îndreptată spre viitor, lăsând ca aerul vieții să circule, să încânte, să dinamizeze. Fratele Roger Schutz, aproape cu jumătate de secol în urmă, vorbea despre starea de provizorat, care nu are nimic în comun cu trăirea superficială a cotidianității în care cel frustrat se scufundă în deprimare, iar cel ce și-a găsit un cuib pentru a supraviețui, vegetează în comoditate. Fondatorul comunității de la Taizé se exprima astfel
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cel frustrat se scufundă în deprimare, iar cel ce și-a găsit un cuib pentru a supraviețui, vegetează în comoditate. Fondatorul comunității de la Taizé se exprima astfel: «Trebuie s-o spunem, doar cine știe ce este continuitatea poate intui beneficiul stării de provizorat. Entuziasmul, considerat din perspectiva fervorii, este o putere pozitivă, însă nu și suficientă. În realitate e o putere care se consumă și dispare dacă nu-și transmite patosul unei alte forțe, mai adâncă și nu la fel de gingașă, ce are rolul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
această fidelitate cotidiană nu înseamnă altceva decât să-ți plângi de milă. De fapt, la momentul potrivit, rutina și continuitatea vor deveni temelia de pe care vom putea să ne relansăm elanul. Una nu poate merge fără cealaltă: înflăcărarea trăită în provizorat și continuitatea prin speranță». Perspectiva provizoratului și continuitatea prin speranță necesită o reconsiderare a «carismei». Redescoperirea carismei și întoarcerea la propriile origini, într-un context istoric precis - atât la vremurile inițiale, cât și la cele ale actualizării - i-a angajat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
decât să-ți plângi de milă. De fapt, la momentul potrivit, rutina și continuitatea vor deveni temelia de pe care vom putea să ne relansăm elanul. Una nu poate merge fără cealaltă: înflăcărarea trăită în provizorat și continuitatea prin speranță». Perspectiva provizoratului și continuitatea prin speranță necesită o reconsiderare a «carismei». Redescoperirea carismei și întoarcerea la propriile origini, într-un context istoric precis - atât la vremurile inițiale, cât și la cele ale actualizării - i-a angajat pe consacrații și consacratele din aceste
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
așa, la treizeci de ani se poate întâmpla să dorești să stai cu cei săraci și, cu timpul, să ajungi să-ți dorești un mod de viață mai retras și orant. Așa cum se întâmplă în mănăstirile orientale, această flexibilitate, în provizoratul unei continuități substanțiale, ar trebui să fie posibilă într-un mod natural, fără a recurge la imagini forțate precum «vocația în vocație», pentru a permite dezvoltarea harului, fără a invoca fidelitatea față de carismă cu scopul de a o sufoca. Pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ascultare umilă, fără a fi vreodată țel, ci doar calea prin care fiecare să-și poată trăi propria identitate și vocație în mod comunional. Pentru ca aceasta să se întâmple, trebuie să fim deschiși spre noi forme de viețuire ce, în provizoratul și în dinamismul formelor, sunt în măsură să ajute orice consacrat și orice comunitate să se confrunte cu truda de a discerne binele fiecăruia, spre bucuria tuturor. AUTENTICITATE: PERSOANA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT FUNCȚIA Găsirea unui mod de a trăi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
surâsul acela apocaliptic, de o vrajă ciudată și irezistibilă. Nu este totul ultim? Existența în genere nu este ea deja prinsă în neant? Și ce este neliniștea în fața neantului decât bucuria perversă a ultimelor tisteți, exaltarea pentru definitivatul neantului și provizoratul existenței? Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie? Trebuie să lupt împotriva mea, să explodez împotriva destinului meu, împotriva soartei mele. Cu cel mai barbar elan, să arunc în anonimatul ființei mele toate cadavrele care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfîrșind fără răspuns că fluturii Într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. CÎt de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea libertate a călătoriei” (Obrazul de cretă). Din acest vast repertoriu de posibilități, „plecările imaginate” sînt cele ce prevalează; nu spre ținuturi exotice, ca la simboliști, ci - cum spuneam mai sus - În spațiul promițător de mereu alte orizonturi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acest spectacol al punerii În relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămîn În plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot În scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sîmburele metaforic germinează În acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut În imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sus și depozitul de jos deosebirea nu era decât de nuanță. Sus, obiectele aveau o statornicie ceva mai mare decât cele de jos. Acest instinct comercial făcea pe Saferian să îngrămădească lucrurile în casă ca într-un depozit, conștient de provizoratul lor, în vreme ce în depozitul veritabil le desfășura ca într-un interior, cu regretul parcă de a se despărți de ele. Saferian avea spiritul unui negustor nomad. Sub acest trafic distins și amical, înlesnit de întinsele lui relații, Saferian poseda trei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-un șablon, construind castele cu bifore, cu portale de piatră și blazoane fantasmagorice deasupra ușilor, cu crenele la nivelul acoperișului și în loc de piatră - o suprafață țepoasă, realizată dintr-un calcio vecchio foarte proeminent. Aceste case aveau un aer de provizorat, ca niște decoruri de teatru. Ioanide nu voia să construiască în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său, și după ce obținea G. Călinescu toate dezideratele de ordin practic își rezerva să inventeze singur complexul arhitectonic, refuzîndu-se în special
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la sfârșitul anului 1871 decembrie 27 stil vechi, 8 ianuarie 1872 stil nou, când intră în „funcțiune în mod provizoriu linia ferată Roman-Tecuci-Galați-Brăila-Ploiești-București”. E posibil ca unele tronsoane să nu fi fost suficient de bine consolidate, de unde și nota de provizorat enunțată mai sus. Cât privește drumul de fier Tecuci-Făurei, atât proiectul, cât și începutul lucrării datează dinainte de izbucnirea primului război mondial; în timpul războiului și în perioada interbelică lucrarea a fost abandonată. Dar imediat ce rușii s-au instalat ca ocupanți ai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
singurătate, de îmbătrânire, de moarte, de dragoste, de ostilitatea celorlalți, de tot ceea ce poate reprezenta o amenințare, de lucrurile pe care nu le poate controla și are toate motivele să manifeste aceste sentimente de nesiguranță. Tocmai această stare de perpetuu provizorat, de tensiune interioară îi conferă personajului feminin adâncime.998 Cresida rămâne conștientă de poziția ei socială nesigură și de locul pe care îl ocupă în ierarhia cetății, scriitorul englez creionând un personaj mai puțin mândru și încrezător decât cel al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
singurătate, de îmbătrânire, de moarte, de dragoste, de ostilitatea celorlalți, de tot ceea ce poate reprezenta o amenințare, de lucrurile pe care nu le poate controla și are toate motivele să manifeste aceste sentimente de nesiguranță. Tocmai această stare de perpetuu provizorat, de tensiune interioară îi conferă personajului feminin adâncime.998 Cresida rămâne conștientă de poziția ei socială nesigură și de locul pe care îl ocupă în ierarhia cetății, scriitorul englez creionând un personaj mai puțin mândru și încrezător decât cel al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în România s-a acuzat faptul că țara noastră fusese abandonată, sacrificată de occidentalii care o cedaseră Uniunii Sovietice 99. Auto-victimizarea românilor nu era o invenție atât de recentă, alimentându-se din imaginarul anilor '40, când se trăia cu iluzia provizoratului și cu speranța că, până la urmă, tot "vin americanii"! Percepția vestică a fost însă alta: "occidentalii au invocat în zadar obligația respectării înțelegerilor de la Yalta și au cerut imperativ alegeri libere, sub controlul observatorilor străini. Ei au luat sub protecția
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și bucureștenii, Editura Paideia, București, 2003. Idem, Mărturii orale. Anii '90 și bucureștenii, Editura Paideia, București, 2008. Nistor, Ion I., Amintiri bucovinene din vremea unirii, ediție îngrijită de Doina și Liviu Papuc, Editura Alfa, Iași, 2000. Petrescu, Radu, Prizonier al provizoratului. Jurnal, 1957-1970, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Rostás, Zoltán, Văcărescu, Theodora-Eliza (coord.), Cealaltă jumătate a istoriei. Femei povestind, Editura Curtea Veche, București, 2008. Rostás, Zoltán, Țone, Florentina (coord.), Tânăr student caut revoluționar, Editura Curtea Veche, București, 2011. Rusu Abrudeanu, Ion
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
posteritate, performanțele copiilor săi în fața pomului de Crăciun: băiatul lui de șapte ani declamase "formidabil în intensitate și cu câteva pauze bine plasate, cu un surâs de încântare pe față, Mama lui Ștefan cel Mare (s.a.)" (Radu Petrescu, Prizonier al provizoratului. Jurnal, 1957-1970, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 274). 186 Spontaneitatea copiilor arată și o diluare sensibilă a "educației patriotice" care însoțea, în mod tradițional, memorarea acestei legende în școală; vezi relatarea Elenei Mărculescu, în Zoltán Rostás, Theodora-Eliza Văcărescu (coord
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorică: "el (semiologul n.n.) pare să posede o funcție obiectivă de descifrare (limbajul său este o asemenea operație) în raport cu lumea care naturalizează sau maschează semnele primului sistem sub semnificațiile celui de-al doilea: obiectivitatea sa este totuși plasată sub semnul provizoratului de istoria însăși care reînnoiește metalimbajele (R. Barthes, 1985: 80). Termenul de metalimbaj introdus de logicienii Cercului de la Viena (Rudolf Carnap) și Școala poloneză (Tarski) semnifică distincția între limba despre care vorbim și limba în care vorbim (limbaj obiect/vs
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
raționalitate, obiectivitate ce au legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de frământările produse de individualismul atotputernic în literatura occidentală din secolul trecut 10. În eseurile din Creierul negru al lui Piranesi a produs impresie gustul pentru istorie, solidar cu reflecția asupra sfârșiturilor de epoci, titlul original marcând o "obsesie a provizoratului"11. Pe lângă importanța documentară, vizibilă în informațiile istorice atât de precise ale scriitoarei, lecturile românești au reținut aspirația ei către valorile bine stabilite. Prin durabilitatea lor, acestea reușesc să relativizeze datările punctuale, deschizând un orizont rezistent la uzură: cu alte
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-l "de o zădarnică iritare împotriva soartei". În fond, "tanatofilia lui prematură" îl izolase "în spațiul unei vieți normale, fără viziune largă", și "accidentul bolii îi îngusta acum și mai mult perspectivele și-l silea să se instaleze într-un provizorat și mai redus". Ftizia ("sobolul interior") nu ar constitui, în consecință, decât un "accident" oarecare, adevărata "boală" de care suferă Bizu fiind de natură spirituală ("dorința intimă de a muri"), și nu trupească. De aceea, consider neîntemeiată observația lui Negoițescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
această tactică protestatară nu se poate "obține altceva decît să se întîrzie momentul prielnic pentru consolidarea dominației sovietice asupra României". Reprezentanții mai optimiști ai Departamentului considerau că o dată intrat în vigoare acest tratat, SUA vor putea renunța la politica de provizorat, pentru a reveni la relațiile diplomatice normale cu România. Prin implementarea Tratatului de Pace, SUA aveau să negocieze cu Bucureștiul un acord bilateral privind " Clauza națiunii celei mai favorizate", prin care să poată reduce controlul Moscovei asupra României 478. Evenimentele
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]