902 matches
-
ortografie, punctuație, revedere gramaticală, limbă, stil, exprimare scrisă”; „concepționale” „compoziție, invențiune, idei, sentimente, plan” și „de natură personal-sufletească: dezvoltarea spiritului de observație, a puterii de analiză, de sinteză, asociațiunea”.(Papadopol, 1925: 122-123). Compozițiile sînt clasificate în a. compozițiuni cu stil prozaic” b. compozițiuni cu stil poetic c. compozițiuni cu stil retoric d. compozițiuni cu stil familiar e. compozițiuni cu stil oficieal-comercial” în ceea ce privește abordarea metodică trebuie să aibă în vedere, după Papadopol: „teoriea compozițiunii (operațiile premergătoare), schema și stilizarea, ideea de proporție
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
se contorizează și sistematizează mișcările lipsite de spectaculozitate ale unui elev, student și apoi mărunt funcționar din România anilor ’50, sub o formă insolită: inventare, buletine meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
formă insolită: inventare, buletine meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște, consemnează de pe poziții de inaderență organică ecoul negativ al inițiativelor regimului comunist asupra traiului zilnic, își expune proiectele și își dezvăluie șantierul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
influență, abuzul de funcție, recompensa în produse etc.) se situau la antipodul celor oficiale, dar erau infinit mai eficiente, fiindcă asigurau supraviețuirea celor mulți și chiar o oarecare prosperitate (pentru o minoritate, desigur). Pe lângă faptul că așteptarea la rând („coada” prozaică) a devenit, în această ambianță, pentru majoritatea populației, una dintre îndeletnicirile cotidiene principale, climatul de lipsuri generalizate a încurajat, într-o anumită măsură, și crearea, la același nivel al vieții de zi cu zi, a unor microierarhii sociale, în cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
franceză, maghiară și rusă. Primele două volume ale lui C., Diafane (1901) și Din când în când (1903), înmănunchează specii diferite - meditația, glosa, elegia, pastelul, serenada, sonetul. Unele poeme cu tematică socială, în general de nuanță critică, sunt expozitive și prozaice. Cultivarea aforismului sau a paradoxului, în toate etapele creației sale, apare ca un gest firesc pentru un poet reflexiv, cum a fost C. Substanța unor asemenea cugetări este, de cele mai multe ori, de esență tragică. Exegeza critică l-a considerat, oarecum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
spre adevărata cronologie a evenimentelor. Conținutul ideologic al romanului ar fi rezistat cu siguranță și în cazul în care ordinea poveștilor ar fi fost cea firească, adică în cazul în care ar fi început cu mărturisirea mai scurtă și mai prozaică a lui Hasnaș și ar fi continuat, poate chiar ar fi culminat în idei, cu istorisirea mult mai lirică și mai nuanțată a lui Mavrodin. Dincolo de efectul cert de captatio pe care îl exercită asupra cititorului prin crearea acestei ambiguități
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct sau cu un minim de retorică indirectă lucruri esențiale și presante. Aceasta nu înseamnă deloc că ar fi „antipoetice” sau „prozaice” în spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici tradițională. Nu-și pune probleme de artă: arta cea mare a acestui poet e de a spune adevărul cel mai omenesc în forma cea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau, și mai rău, „poematică” - iată niște formule pe care le întâlnim foarte des și prin care se recomandă, de obicei, cu un soi de euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză nu se obține niciodată cu sublimități, ci numai cu cel mai acut și radical realism (vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski). Despre Craii de Curtea-veche am citit undeva că ar fi un „poem în proză”. Ce idee! Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
parabolă ironică: „Un șarpe ține loc/ de semn de carte./ Vântul citește la tribună/ decrete urgente despre/ o fericire obligatorie./ La ghișeu, Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică, în ludic, vădind o înclinație accentuată pentru calambur și combinații insolite, nu întotdeauna inspirate: „Foaie verde sângeriu,/ Doi pustii într-un pustiu. Rană mult apetisantă, / Miere crudă-n agravantă. Două friguri post-restant,/ Tu bacantă, eu vacant.” SCRIERI: Aurul din aripi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
un sistem de accentuare deosebit de cel întâlnit în cartea Psalmilor, în Iov și în Pildele lui Solomon. Între cele două sisteme de accentuare există diferențe considerabile, în sensul că accentuarea poetică este mai complicată, permițând mai multe variații decât accentuarea prozaică. Și în textele tradițiilor palestiniană și babiloniană întâlnim sisteme diferite de accentuare. Textele palestiniene, asemenea celor tiberiene, prezintă o accentuare pentru cărțile poetice și o accentuare pentru cărțile în proză. În cazul textelor babiloniene, se folosește același sistem de accentuare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
să promită salvarea sufletului poetului. Aceasta este donna angelicata, purtătoare a grației divine sau Beatrice, care ocupă un loc central în viziunea excepțională pe care o sugerează Divina comedie. Dar donnele angelicate din Vânătoarea Dianei sunt mult prea terestre și prozaice pentru a mai păstra superioritatea și imacularea modelelor de la care au plecat. Asistăm la o demitizare a imagisticii feminine, într-un spirit modern, care se apropie mai mult de realism. Cu Il Filocolo (1336-1338), Giovanni Boccaccio continuă să folosească un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și operă finită în același timp, La Baaad (1979) este constituit din trei mari cicluri poetice (La Baaad, Sala de gimnastică și Amintiri din pădurea vieneză), care oscilează între calitatea de document literar și existențial și notația poetică febrilă, între prozaic și sublim, într-o încercare meritorie de a surprinde originile înseși ale poeziei și ale actului creator. „Am voit - declară poetul - să creez o echivalență verbală a unui proces mintal: posesiunea conștiinței, «prezența», stare destul de rară, mai rară decât s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
fuga soției lui Leslie, dar provoacă și tentativa acestuia de a-i administra o lecție usturătoare. Unul din punctele tari ale romanului îl reprezintă construirea textului pe o ramă exclusiv realistă. Chandler scoate maximum de efect dintr-o materie apăsat prozaică, din banalitatea vieții obișnuite și a unei anchete obișnuite. În The High Window, Marlowe reușește performanța de a evita orice conflict cu polițiștii. Ca rareori în cărțile lui Chandler, aceștia sunt extrem de răbdători, de cooperanți, de umani (doar în Playback
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ilustrează simbolic titlul, sunt tot atâtea basme, în același timp poeme meditative. Înfăptuite sub același regim literar, al metaforicului, al parabolicului, al fantasticului, Proiectele de trecut, editate în 1982, inserează într-un climat ce pare de basm situații din realitatea prozaică, inclusiv - cum criptografic o atestă și titlul cărții - reminiscențe traumatizante ale trecutului autobiografic. Intitulată de-a dreptul Reportaj, o bucată aduce imagini ale Dunării revărsate peste locurile în care tatăl naratoarei pătimise, ca deținut politic, în anii terorii dejiste, refăcând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
este, în adevăr, efortul spre obiectivitate: după citate celebre despre Nil, într-o ironică paradă livrescă, se relatează o plimbare prin „orașul mort”; mormintele califilor și mamelucilor apar, în crepuscul, ca un labirint straniu. Impresionează poezia realității, insolitul cotidianului, amănuntele prozaice dospind de umor sau, dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar fotografia plină de cețuri nordice rămâne în memorie pentru totdeauna. Textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
a devenit umană, prea umană, porțile sunt deschise trivializării 197 și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise este aici un marinar fricos 198, libertin 199 căruia îi este frică să se întoarcă în Itaca după o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de "blestemata încremenire a vorbelor tocite, îndobitocite de sensuri"; în replică intervine aspirația de a comunica "cinstit" în "puține cuvinte" un "sentiment simplu, uman". Numai un "nefericit lustragiu de cuvinte", abandonează; un Geo Dumitrescu decis se consideră în perpetuă campanie. Prozaicul, profanul împresoară: "Prea mult pământ e-n călimară! / Caut cu penița, scormonesc / și ridicând-o iau în vârful ei / nu o lacrimă, albastră, curată, / ci un grăunte negru, ce lasă pe hârtie / semne groase, mari litere de tipar, / adevărate strigăte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frumoase și colorate... Știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri le-am văzut cu ochii mei pe onoarea mea!" (Aventură în cer). Despre o "adunare a poeților" având în obiectiv Problema spinoasă a nopților se relatează la modul prozaic (de proces verbal), într-un stil parodic-administrativ: "Mai lăsați-le naibii de lună și stele!... Să mai umblăm nițel și pe pământ, / că și la noi, zilele trecute, / pământul a devenit rotund... / Fapt e că discuția izbucnise ca o furtună
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
forma durerii fizice. Suferința masculină pare mai de grabă simbolică și se construiește în jurul reputației, onoarei. Gâlceava poate izbucni din orice: ruperea unei ramuri din grădină, neprepararea hranei, lipsa focului din vatră, urletele copiilor, gelozia. Alteori motivele sunt mult mai prozaice: nu vrea să locuias că la țară unde soțul are slujbă, îi este urât bărbatul, pur și simplu, sau îi miroase gura soției și ca atare n-o poate suporta. Violența verbală deschide seria neînțelegeri lor. soțul își tratează soția
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
început al existenței privilegiate în lumea imaterialului. IV.8. Ondine Ilustrând o nouă expresie romantică a imaginarului debussyst, viziunea estetică a Ondinei abordează aceeași lume feerică a miturilor și poveștilor, ce îi putea oferi compozitorului francez oportunitatea evadării din viața prozaică și banală a prezentului. Potrivit mitologiei scandinave, Ondinele, spiritele lipsite de suflet ale apelor, erau sirenele ce ademeneau ființele pământene cu dragostea și frumusețea lor ispititoare, făgăduindu-le viața veșnică din palatele adâncurilor. Apariția acestui preludiu pare a fi din
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nu clama expansiunea eului, ci contopirea cu masa: „Țip pe uliți cu oamenii,/ În oaste cu ei azvârl suliți./ Să-mpuște toți dumnezeii mărunți./ Mă iubesc copiii desculți. Ei sunt fiii mulți ai pământului.” Marcată de momentul postavangardist, cu ofensiva prozaicului, demonetizarea lirismului, vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta exersează formulele moderniste aflate în circulație. Mai definită decât amprenta vitalismulului expresionist al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
bizar"**. Fecunditatea femeilor din clanul său era suficientă ca să-l facă fericit. N-am da magiei locul ce i se cuvine dacă am limita-o la profesioniștii tarotului și ai paselor magnetice. Am ignora pur și simplu cât sunt de prozaice și indispensabile, pentru oamenii lipsiți de putere, gesturile care-i ajută să-și însușească o forță, să obțină un vânat abundent, un copil de la o femeie sau moartea unui dușman. Ce imagine de artă venită din adâncul timpurilor (sau chiar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
față de Rațiunea teoretică și Rațiunea practică). Această modestie fermă are avantajul de a nu face din artă un mijloc de cunoaștere, după moda exaltată a căutătorilor altei lumii, specific germană, în stil romantic; niciun mijloc de educare, în felul mai prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o eliberare. De aceea arta nu este o trăsătură de specie, ci de civilizație. "Artisticul" apare atunci când opera își găsește în ea însăși rațiunea de a fi. Când plăcerea (estetică) nu mai este tributară comenzii (religioase). În termeni practici și prozaici: când fabricantul de imagini preia inițiativa, în locul comanditarului 74. Profesionalizarea artistului (care se trage din artizan, așa cum scriitorul laic se trage din scribul bisericesc) nu este un criteriu. Nici chiar semnarea operei (semnături s-au găsit și pe lintourile sinagogilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
izvor al artei. Dezbaterea pleacă de la un punct oarecum comun cu cel francez și anume că epoca modernă cu spiritul practic, pe care îl necesită lupta pentru trai, cu industrialismul care sufocă viața în forme tot mai dure și mai prozaice, cu sincretismul neoalexandrin, tot mai confuz și mai haotic al culturii moderne, lipsită de o directivă supremă, nimicește necontenit condițiile prielnice marii arte. Arta nu e o adaptare la o asemenea realitate, ci dimpotrivă, o reacție pe planul ideal. Ca să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]