250 matches
-
predice egalitarismul; student strălucit la Paris, îl îndruma pe Ghica, aflat atunci în capitala Franței. Reformator-martir întors în Valahia, moare prematur. Sub pretextul evocării lui Diamant, o întreagă epocă iese din negura trecutului. Ghica nu-și găsește de la început formula prozastică, dar o intuiește destul de repede. Pînă la perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui episod din deceniul trei al secolului e pusă în
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
e somn. Voi continua mâine. M-â-i-n-e. Există Ťmâineť? Pe un cerc nu există decât amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle, sau Ťaziť. Voi continua azi.". Iată un exemplu de accelerație ideatică, relevant pentru tipul de structură și scriitură prozastică al lui Octavian Paler. Cele mai nesemnificative contexte, momente anodine, secvențe plate ale realului sunt ridicate deodată la puterea gândirii și încărcate cu semnificație. Totul "la vedere", într-o deplină transparență stilistică: firul speculativ poate fi urmărit pe toată întinderea
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
boala insomniei se îndrăgostește de o nimfetă. De la resurecția democratică din subteran la despotismul salvator nu e decât un pas, iar boala rămâne, cum ne-am obișnuit, în vecinătatea erotismului. Nefirescul e deopotrivă și efectul și veriga slabă a sistemului prozastic propus de Cristian Meleșteu. Stările narcotice sunt topite mult prea repede în derapări moraliste și ecuații teziste. Călătoria din Colonia subterană nu mai e una picarescă, ci se derulează alert, cum altfel, în zone ale visceralității. Elementele de folclor urban
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
venind către perioada postbelică, Groapa lui Eugen Barbu și Lumea în două zile a lui George Bălăiță sunt compuse pe această linie creativă, larg-integratoare, dând senzația unei umanități și a unor vieți comprimate în pagina de hârtie. Complementară acestei modalități prozastice este cea care, lăsând deoparte realitatea exterioară, societatea, participarea protagonistului în cuprinsul lor, își recompune personajele la nivelul discursului, prin captarea și dirijarea unui flux verbal caracterizant. De la schițele lui Caragiale la cele ale ,optzeciștilor" (Ioan Lăcustă, Cristian Teodorescu) și
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
îl caracterizează criticul Marin Mincu pe autorul volumului Mona-Ra (coperta IV), recent apărut la editura timișoreană Augusta. Numai că, trebuie spus, afinitățile poetului din Onești cu optzecismul sunt, așa cum o dovedește acest volum, precare și se regăsesc doar în caracterul prozastic al discursului poetic și exploatarea banalului cotidian plus câteva încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune a poetului ca scriitor, discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic (uneori ironic): "De mult mi-am propus să urmăresc atent, Mona-Ra,/ acele nervoase răsărituri de lună ce caută/ în apartamentul meu adevărurile ce nu se văd,/ să le descopăr instalațiile șubrede.../ Dar cum ființa este numai iubirea ei,/ așa și
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
golul care nu se mai curmă" (nu era casă-adevărata casă). Se află aci o instinctivă reacție la dispariție. Un paratrăsnet cvasifiziologic așezat în calea extincției. Un procedeu similar îl constituie melosul versului, incantația adesea de argheziană factură, în locul unui discurs prozastic, destrămat, așa cum ne așteptam: "M-am lăcomit cu gheara care scurmă./ }ărușii rădăcinilor mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de neliniști - trec duiumul/ de amintiri ce-mi treieră
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
și teoretician propune, în romanul său despre Dracula, câteva importante teme de studiu pentru draculalogi. În drum spre sud e debutul în roman al lui Adrian Romilă, critic literar de nădejde al revistei „Conta”. Anul 2012 trebuie să rețină înaintarea prozastică a lui Gh. Schwartz, care ambiționează să realizeze cu Cei o sută cel mai vast ciclu romanesc al literaturii noastre. În 2012 a apărut Bastonul contelui, al șaselea volum. Dacă Gh. Schwartz mai are încă până atinge finalul, Paul Eugen
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
Cosmin Ciotloș Sunt două cerneluri care se amestecă în cartea Andreei Răsuceanu. Prima e subțire, decolorată, de o nuanță bleu ciel parcă, si corespunde pasajelor prozastice, care, în Cele două Mântulese, nu-s deloc puține. Aceasta e cerneala invenției, a fabulației pe marginea documentului, a portretisticii de epocă și-a descripției caricaturale. A doua e, însă, decisivă. Cu ea e scris scenariul științific din spatele fiecărei glose
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
Colorado/ Vine întotdeauna/ întîi rotunjirea, calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și cîteodată trebuie să mori pe întuneric/ Era o femeie ce-și merita trupul/ și bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea ("el indică portița de scăpare pentru oițele Domnului /cele pline cu libertate acidulată" - Noaptea ascute contrariile fără), aceasta se obține prin violență. O violență verbală, în cazul lui
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său, ancorează în "lipsa completă, deliberată, de orice artificiu". Proza bacoviană, deși "tipic simbolistă, desfășurînd pe un palid embrion epic senzații rare, ritmuri prețioase, muzicale, stări interioare de crepuscul, reverii", conține o "proprietate" prozastică: asocierea rapidă, dramatică a imaginilor. Dramatic, se precizează, "în sensul succesiunii ori simultaneității surpriză-satisfacție". De unde rezultă, socotește Radu Petrescu, "o foarte reală înzestrare epică, scriitorului nelipsindu-i decît capacitatea creației de eroi". În schimb, ochiul visător al poetului compune scene de
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
în cele din urmă o mascaradă care mi-a înșelat așteptările și speranțele, și înainte de 1989, dar, mai ales, după. Prin urmare nu mai aștept nimic de la istorie, ci totul doar de la Dumnezeu, care este deasupra istoriei". Sunt acestea confesiuni prozastice care întretaie pe alocuri corpul textual versificat. Ele coroborează materia poemului propriu-zis, în care istoria e denunțată ca sistem ca o întreprindere vană, ca un aparat pus în slujba convenției consternante, ca un mediu ce favorizează impostura și chiar crima
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
reale. Am insistat asupra acestor detalii aflate la limita detectivismului documentar, pentru că în relatarea acest episod, cum am văzut, controversat, se poate citi în germene una dintre cele mai interesante abordări ale Sărmanului Dionis. Nu doar pentru că surprinde în tușe prozastice atmosfera cenaclului ieșean (acesta a fost, de altfel, argumentul prin care Călinescu tranșa în ediția a doua a Vieții lui Eminescu dubiile privitoare la adevărul scriselor lui Panu), ci pentru că, așa narativă cum este, ea oferă premisele unei interpretări cât
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
fost o carte spontană. Dimpotrivă. A fost una în care decantarea resurselor interioare s-a desfășurat lent. Deci fără scurtcircuite. Fără cacealmale. În sensul acesta o citește și Simona Sora, în prefața bine intitulată Epifanii. Ca pe un document existențial, prozastic, romanesc chiar, dar strălucind de poeticitate și încordându-se vizionar. Ar mai fi totuși o cale de lectură. Una în care accentul cade asupra unor semnale mai degrabă exterioare. Context, situare în istorie, în cele din urmă formă. Nu cu
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
incredibil de liber acolo, știm. Dar ce se comenta exact? Că prieteniile se legau și se dezlegau ca șireturile, iarăși știm. Dar din ce pricini? Și așa mai departe. Florin Iaru fructifică această șansă până la capăt. Căci, dincolo de calitățile strict prozastice despre care am vorbit până acum, Fraier de București reprezintă un generos memorial al generației lui Florin Iaru. Să nu uităm, povestitorul nu-i un oarecine. E unul din cei mai valoroși poeți contemporani. A scris Cântecele de trecut strada
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
profilul, transformîndu-se pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire centrul de greutate al creației sebastianice, trecînd, fie cu precauție, fie cu superficialitate, peste partea prozastică și eseistică, pentru a-i scoate în față dramaturgia, adică partea cea mai convenabilă pentru cenzura comunistă poststalinistă. Cel care declanșează această falsificare cu bătaie lungă în exegeză este Vicu Mîndra, care, în 1956, într-un amplu studiu introductiv la
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
pretext Jurnalul sebastianic, țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre „jidanitatea“ lui emblematică, pentru că nu oricine este Marina Țvetaieva.) Toate acestea sînt, repet, caracteristice pentru această stagnare a interpretării operei eseistice, prozastice și chiar dramaturgice a lui Sebastian. Trebuie însă să menționez neapărat prezența în Dosarul Mihail Sebastian (2001), a unui text, scris încă în 1976, al lui Nicolae Manolescu, ce conține o excepțională intuiție în observația anticipativă „că «jurnalul» lui M.
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
observație esențială a lui Șerban Cioculescu. Comentînd Accidentul, criticul subliniază că, atît în stilul său eseistic, cît și în cel literar, Sebastian „se ferește să apese, să stăruie, să dovedească, unind limpezimea cu grația neafectată (s.n.)“. Despre transparența enunțului său prozastic se va vorbi în mod repetat. De pildă, lui Ovid S. Crohmălniceanu, cu referință tot la Accidentul, îi displace chiar „limpezimea, ordonarea, cu prețul scăderii sensibile de acuitate problematică“, acuzînd cartea tocmai fiindcă „e foarte clar construită, fără abateri de la
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
roman, „lipsit de aderență cu primul“. E vorba, evident, de romanul familiei Grodeck, născut subit în măruntaiele romanului prim: „Ce sîmbure ascuns a prins să încolțească aici?“, se întreabă criticul, trecînd imediat, fără să răspundă, la alt tip de asociații, prozastice, deși singura potrivită aici ar fi fost una lirică, în fond atît de specifică în genere criticii lui I. Negoițescu. Sigur, nu e rostul cronicarului literar să mărunțească lucrurile, să se lase blocat în demersul lui critic de cîte un
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
ascuns a prins să încolțească aici?“ Dar pentru asta trebuie să recitim capitolul VIII, cu negurosul său „freamăt de arme“, în paralel cu însemnările simultane scrierii romanului din Jurnalul lui Sebastian. Căci astfel descoperim aici un revelator proces de poietică prozastică. Conform notației din 11 august 1939, Sebastian stă într-o cabană, pe munte, la Stîna de Vale, și participă, vădit implicat, la urcușul halucinat al personajelor sale spre cabana S. K. V. de pe Postăvar: „Urc greu spre cabană“. Ascensiunea aceasta
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
și simplu, se poate. (Ca și așezarea conștiincioasă, în talere separate, a absențelor și prezențelor unei istorii literare, tipul acesta de nedumerire incendiară mi se pare stupid.) Când, la altă scară, Paul Cernat s-a îndoit de forța unei generații prozastice la a cărei creștere a contribuit el însuși, reacțiile au fost, dincolo de parada de principii, tot așa de meschin demagogice. Întrebările acopereau cam aceeași gamă ultragiată. Inutil să mai adaug că un asemenea sindrom de panică, adaptat convenabil după necesitățile
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
moștenitoarele de drept. Ele denunță falsul pe care Traian îl travestise în modestie. Construcția se șubrezește brusc, iar forța cărții devine, din păcate, negociabilă. Ca devoratori semiautomatizați de cărți, putem ignora clivajul. Rămâne însă o zonă de care, parcă, inteligența prozastică a lui Bogdan Suceavă refuză să se atingă. Chiar sub alibiul distructiv, suicidar, invocat la începutul cronicii, o încheiere în termenii aceștia confuzi e - vai ! - intolerabilă: "Bunicul îi povestise lumea întreagă ca într-un joc, ca într-un descântec, un
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
de artificialitate în aproape tot ce ține în opera sa de ficțiune și de postura gravă". Nuvela lui Gala Galaction, De la noi la Cladova, e abordată prin grila terminologiei lui Wayne C. Booth, conform căreia succesul ori insuccesul strategiei scrisului prozastic ar fi determinat de relațiile ce se stabilesc între scriitorul în calitate de "om real", autorul care se implică-n discurs în calitate de alter ego al scriitorului și eventualul narator. în cazurile în care omul real își deversează părerile în text peste capetele
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
nesemnalată în nici un fel în presă culturală românească? Este vorba despre Întrebătorul, volum apărut în condiții grafice excelente la Editura Eminescu, cuprinzînd celebrul roman Zenobia (1985), Medium (1945) și Poetizați, poetizați... (1970). Așadar nu o simplă reeditare, ci un regal prozastic într-o singură carte. Într-un cuvînt adresat cititorului (scris în 1969), Gellu Naum își exprimă clar atitudinea față de proză: "I-aș spune cititorului că, datorită pesemne structurii mele intime, cristalizarea lentă a prozei nu m-a atras niciodată prea
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
din timp în timp, întreruptă (Maimuțele personale) și ferparele revuistice, nu toate post-mortem, presărate pe parcursul reconstituirii nuanțatului deceniu al șaselea (Alți doi ani pe un bloc de gheață) se pretează unei mai ample discuții viitoare având în centru ciclul eminamente prozastic, destul de interșanjabil de un timp încoace, al Supraviețuirilor. Obturate - cum mereu se-ntâmplă, din varii motive, cu marii stiliști - de narațiunile întinse, versurile lui Radu Cosașu merită, măcar acum, tratate în virtutea unei bune conștiințe a autonomiei. Interesant e însă că
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]