8,957 matches
-
Georgescu a stabilit o bună colaborare cu această instituție bocșană și cu managerul ei, iar la fiecare nouă apariție editorială a fost invitat la Bocșa pentru a promova, dar și pentru a dărui, cărți. În perioada 8 - 12 octombrie 2014, prozatorul Adrian Georgescu va fi prezent în Caraș-Severin într-un tur de promovare a noii cărți închinate Maicii Domnului și intitulată Dulcea Sărutare: În 8 octombrie, ora 17.00 va fi invitatul familiei Duca la Librăria „Semn de carte” din Reșița
Prozatorul Adrian Georgescu va fi din nou în Caraş-Severin [Corola-blog/BlogPost/94309_a_95601]
-
gazetărie, cu dragoste pentru oameni și pentru valorile universale” (prof. Răzvan Ducan), o carte ce tratează „subiecte importante, unele nevralgice, pe care le abordează temeinic, într-un limbaj cizelat, la care a lucrat mulți ani, cu talent de poet și prozator, cu o uriașă investiție de trudă, documentare, rigoare și sensibilitate, readucând, într-un timp al harfelor zdrobite și al vorbelor reci, căldura unor cuvinte precum patrie, patriotism, iubire de țară” (dr.Valentin Marica). Așteptat cu interes, de către un public avizat
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
cam rău, de altfel n-a mai dat pe la redacție de vreo doi ani. Colectivul redacției numără trei oameni cu directorul cu tot, periodicul apare pe 24 de pagini, poeții se publică câte unul pe număr cu maximum trei poezii, prozatorii cel mult o dată pe an, criticii idem (opinii contrare liniei oficiale nu sunt: "revoluția nu poate avea în opoziție decât contrarevoluția, iar aceasta trebuie nimicită!").
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
din Cioran adus în cauză de Virgil Podoabă: "Les seuls événements notables d'une vie sont les ruptures". Teritorii ar reprezenta în opinia distinsului critic o astfel de ruptură producătoare de evenimente notabile. De ce ultimul latin? Datorită stilului tacitian al prozatorului Mircea Zaciu, revelat în acest studiu mai ales ca artist, portretist, moralist. Prima reacție a călătorului care abia împlinise 39 de ani față de Germania (pe-atunci RFG) este una de refuz al latinului față de firea și psihicul germanilor, impregnat cu
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, ceea ce nu exclude momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei(...) întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
omenească, nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită". Cu părerea domniei tale, scumpe domnule Odobescu, se vor uni, în lungul vremii, mulți. Un mare prozator al veacului XX, și totodată un vînător pasionat (numele lui: Mihail Sadoveanu), ne reține atenția cu o paralelă sugestivă. "Ai să afli mai tîrziu - îi spune el unui tînăr - ce importanță au în amor preliminariile. De asemenea și vînătoarea își
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
sau ignoranți (sau și una și alta). De un secol și jumătate Parcul Ioanid era intrat în istoria Bucureștiului, în istoria noastră culturală și chiar în literatură, la propriu vorbind. Îl aflăm la mulți scriitori români, contemporani și interbelici, iar prozatorul Bedros Horasangian chiar și-a intitulat o carte Parcul Ioanid. Ce va fi spunând el despre faptul că Parcul Ioanid nu mai există? Sau ce vor fi spunând, aflând același lucru, Radu Cosașu, Alexandru George, Barbu Cioculescu și atâția alți
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
i-a adus autorului numeroase reproșuri, inclusiv acuza de blasfemie. Este evident faptul că problematica romanelor semnate de Dan Stanca este una de mare actualitate, menită să stîrnească reacții pro sau contra. Cum se explică atunci tăcerea care învăluie scrisul prozatorului? Pentru că deși numele autorului este adesea citat cînd vine vorba despre proza ultimilor ani, puțini se arată cei dispuși să comenteze substanța propriu-zisă a romanelor sale, ideile care nu sînt cu nimic mai prejos decît cele din atît de mediatizatul
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
întreprinderile socialiste. Cartea nu este o premieră. Astfel de studii însoțite documentar a mai publicat, dacă e să ne restrângem doar la București, colectivul condus de Zsoltan Rostas, colectiv din care face parte și Sorin Stoica, un alt foarte bun prozator al noului val. Val care pare să-și aibă creasta la Iași. Merită reținut acest aspect cum că doi dintre cei mai talentați tineri prozatori de azi sunt sociologi de formație. Dan Lungu mărturisea într-un interviu că literatura l-
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
de Zsoltan Rostas, colectiv din care face parte și Sorin Stoica, un alt foarte bun prozator al noului val. Val care pare să-și aibă creasta la Iași. Merită reținut acest aspect cum că doi dintre cei mai talentați tineri prozatori de azi sunt sociologi de formație. Dan Lungu mărturisea într-un interviu că literatura l-a ajutat mult în înțelegerea și practicarea sociologiei, că „simțul observației dezvoltat prin scrierea prozei îți dă o acuitate benefică în sesizarea elementelor pertinente ale
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
și practicarea sociologiei, că „simțul observației dezvoltat prin scrierea prozei îți dă o acuitate benefică în sesizarea elementelor pertinente ale contextului social”, așa cum și „modul de a privi actorul social și de a reconstrui complexitatea lumii sociale oferă sugestii prețioase prozatorului.” Construcția identității într-o societate totalitară este, așa cum o și subintitulează autorul, o cercetare sociologică asupra scriitorilor. După câte știm, dintr-o astfel de perspectivă scriitorii noștri n-au prea fost analizați, iar cartea merită o discuție serioasă aparte. Studiul
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
trecut în planul secund. Volumul lui de proză scurtă, Cheta la flegmă, apărut în 1999 (Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor), a avut ecouri critice foarte bune, mai toți cronicarii care l-au semnalat atunci vorbind despre un prozator autentic și de anvergură. Cum la noi cărțile, mai ales cele apărute la edituri mici din provincie, sunt ca și inexistente, Dan Lungu s-a gândit bine să reediteze acel volum. Adăugând câteva proze noi și schimbându-i titlul. Și
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
chiar dacă putem proba superioritatea lui stilistică pe anumite spații și în câteva tonuri subtile ale melancoliei. Nu e un balzacian vitalist și panoramic, ci mai degrabă un stendhalian pasionat de psihologia erosului, verificată în contexte de exotism și decadență. Calitățile prozatorului se văd cel mai bine în cele două romane ale sale: Popi (1930), de dimensiunile unei nuvele cu mai puțin de o sută de pagini, și Concina prădată (1939), o narațiune de aproximativ două sute de pagini. Acestea sunt piesele de
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
a nu mai risca o revenire acasă. În 1981, când am propus profesorului Mircea Zaciu proza lui Teodor Scorțescu pentru colecția „Restituiri” pe care o inițiase la Editura Dacia, eram amândoi sceptici că volumul va apărea fără probleme. Dar numele prozatorului exilat, ca și necunoscut, nu se afla pe nici o listă de interdicții, așa încât cartea nu a întâmpinat nici o rezistență și a apărut în 1982 surprinzător de ușor, față de ceea ce ne imaginam. Nici biografia, nici opera lui Teodor Scorțescu nu erau
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
piesă de teatru, tradusă din limba franceză, după cum se menționează. Dramaturgul se bucură de mici succese, căci piesele sale se joacă pe scena Teatrului Național din Iași, în două stagiuni, în anii 1925-1926. Nu intru în alte detalii de epocă. Prozatorul afirmat prin romanele Popi (1930) și Concina prădată (1939) nu e un scriitor ignorat de contemporani, dacă ne gândim că a fost recenzat favorabil de Al. A. Philippide, Paul Zarifopol, D. I. Suchianu, Perpessicius, Mihail Sebastian, Mircea Eliade. Nici posteritatea nu
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
accesibilă pentru dezechilibratul ei fost iubit, pe care, după o a doua minune de vindecare, îl anunță că va renunța la toate preocupările lumești. Numai sacrificiul dragostei pentru Ștefan îi va consacra vocația supranaturală. „Seducătorul din el era contrariat” - comentează prozatorul. Deznădejdea lui e iremediabilă. Ioana este ucisă de un kurd pătimaș, căruia îi refuzase cererea insistentă de a-i face un fel de vrajă din dragoste pentru păstrarea amantei și înlăturarea concurentului, deși acest gen de fapte nu intra în
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Gabriel Dimisianu Au apărut Memoriile lui Nicolae Breban, primul volum, redactate recent, în intervalul de după 7 februarie 2003, ziua în care la Paris, după cum menționează, a început să le scrie. Iată o inițiativă surprinzătoare a prozatorului, contrariantă, oricum, pentru cine a luat act de rezervele pe care tot el le-a exprimat, în numeroase ocazii, față de genul memorialistic, față de jurnal mai ales, ce e drept, dar și în general față de etalarea brută, neprelucrată artistic a biograficului
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
acestea, de literatura de ficțiune decât de literatura de memorii și de jurnale. Discutabile, în sensul că pot genera discuții, dar nu mă refer la ele prima dată, sunt teoriile recurente ale lui N. Breban despre inaptitudinea pentru roman a prozatorului român, „supraperformant” în „genul scurt, schiță, nuvelă” („de la Negruzzi la Caragiale și Șt. Bănulescu sau Eliade”), ceea ce l-a și mobilizat pe autorul Memoriilor de acum să se dedice „proiectelor ample, de mari construcții și mai ales de roman în
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
un moment potrivit, adică în preajma aniversării celor 70 de ani ai scriitorului. Din acest colț de pagină îl felicit pe autorul Buneivestiri și al celorlalte romane care i-au făcut renumele, pe vechiul prieten, lider al generației mele și mare prozator contemporan. Nicolae Breban, Sensul vieții (Memorii, I), Ed. Polirom, Iași, 2003, 358 p.
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
un roman (Dispariția orașului Iași, Institutul European, 1998), în paralel cu o susținută activitate de jurnalist. Cu toate acestea, a atras și nu prea atenția criticii literare. Câteva proze reușite citite în diverse periodice, mi-l recomandau ca pe un prozator plin de vervă, cu o imaginație debordantă, mult umor, manierist în sensul bun. Lectura ultimelor două volume de povestiri mi-a confirmat primele impresii, dar mi-a strecurat și primele îndoieli. Cătălin Mihuleac are o formulă pe care o urmează
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
clișee, prejudecăți, defecte, vicii și, în general, o gamă largă de situații culese din imaginarul social contemporan, mai toate purtând pecetea unor conotații negative. Și când spun personaj principal, nu vizez o metaforă. Căci tocmai aici intervine marca personală a prozatorului ieșean: confuzia și glisajul elementelor din planul figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel obiectual spre organic; deseori, în dezvoltări tot mai absurde. O inversiune surprinzăroare și de efect se produce în fiecare povestire, ieșind
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
gonflabilă pentru a-i ajunge timpul, la o mănăstire specială se scoate talentul din om, acesta fiind considerat sursa nefericirii ș.a.m.d. Imaginația lui Cătălin Mihuleac este, în primul rând, satirică. Umorul lui este cinism trecut prin filtrul ficțiunii. Prozatorul vânează orice așa-zisă slăbiciune umană, iar derizoriul este privit prin lentila fantasticului și a absurdului. De aceea prozele sale sunt, mai toate, niște farse, deși unora le pot părea pamflete deghizate. Sigur, pe undeva se face simțită și o
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
simțită și o firavă tendință moralizatoare, dar această impresie ține de natura subiectului în sine. Poate fi aici și o parodie la adresa literaturii satirice (istoricizate oricum), dacă nu chiar a mijloacelor literaturii în general. Cam ca la Urmuz. Numai că prozatorul ieșean nu construiește atent o strategie profundă cu bătaie teoretică lungă, îmbinând multiple elemente, ci speculează anecdotic pe spații mici, având ca finalitate amuzamentul generat de un absurd comun. Nu avem de-a face cu vreo subminare, ci cu semnificații
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
a fost el restaurat, o linie fermă și totuși discretă de critică socială, vizând realitățile timpului. Îndeajuns de fermă încât să-i fie și azi sesizate țintele și îndeajuns de discretă încât să nu pună în umbră preocuparea principală a prozatorului: aceea de a înfățișa evoluții morale și psihologii. Și nici pe aceea de a evoca atmosfera unor medii. M-am referit mai înainte la structura complexă a romanului Țarcul. Avem de-a face, într-adevăr, cu o astfel de structură
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
era discreționar și rapace, perfid, abil mânuitor de relații, ilustrând o carieră tipică de activist al vremii, poate prea tipică în felul cum este proiectată literar, prea în spiritul unei formule de personaj care i-a tentat și pe alți prozatori în epocă, pe un Al. Ivasiuc de pildă. Boldun se va dispensa de un consilier ale cărui scrupule de legalitate începuseră să-l incomodeze, trecându-l fără avertizare pe Strava pe un post obscur la secția de documentare tehnică a
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]