1,016 matches
-
două provincii. În timpul domniei lui Cuza au fost introduse reforme importante menite să amelioreze starea țăranilor. Domnitorul a fost răsturnat în 1866 și drept conducător al țării a fost ales Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, membru al ramurii catolice a familiei regale prusace. Prin anii șaizeci deci, eforturile naționale ale sîrbilor, grecilor și românilor înregistraseră în mare măsură succesele scontate. Luaseră ființă o Grecie independentă, o Serbie și o Românie autonome. Pe lîngă aceasta, în zona muntoasă din vestul Balcanilor exista, condus de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
centralizat o națiune pe măsură. Dacă în pragul anilor 1700, Prusia era considerată "un stat fără națiune", Frederic Wilhelm I a încercat să soluționeze această problemă prin intermediul educației, a cărei misiune trasată i-a fost aceea de a înzestra statul prusac cu o națiune (Ramirez și Boli, 1987, p. 4). Deși a rămas fără prea mari efecte în realitatea concretă, legislația educațională prusacă simbolizează începutul unei noi epoci în istoria învățământului, una în care statul își asumă din ce în ce mai multe responsabilități cu privire la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să soluționeze această problemă prin intermediul educației, a cărei misiune trasată i-a fost aceea de a înzestra statul prusac cu o națiune (Ramirez și Boli, 1987, p. 4). Deși a rămas fără prea mari efecte în realitatea concretă, legislația educațională prusacă simbolizează începutul unei noi epoci în istoria învățământului, una în care statul își asumă din ce în ce mai multe responsabilități cu privire la educarea populației, ajungând în cele din urmă să monopolizeze procesul educațional. Ecartul căscat între "realitatea legislativă" și "realitatea faptică" a fost redus
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căscat între "realitatea legislativă" și "realitatea faptică" a fost redus o jumătate de secol mai târziu, în 1763, când Frederic al II-lea (cel Mare) a emis General Land-Schule Reglement prin care reafirma caracterul obligatoriu al educației în școlile rurale prusace. Ne putem întreba, legitim, ce l-a determinat pe despotul luminat să declare interesul statal în educația supușilor săi? După cum explică și F.O. Ramirez și J. Boli (1987) în analiza lor asupra "construirii politice a școlarizării de masă", Frederic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prevalau o diversitate de interese locale. Scopul urmărit nu a fost unul emancipativ, ci mai degrabă unul pragmatic-instrumental, acela de a unifica Prusia prin intermediul educației dirijate de stat. Educați să se identifice înainte de toate cu statul și țelurile sale, subiecții prusaci erau astfel scoși din cercurile lor inferioare de socialitate care le suscitau adeziunea sentimentală (stări sociale, bresle profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adeziunea sentimentală (stări sociale, bresle profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie educațională consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul prusac de educație statală înființat de Frederic cel Mare în 1763 (chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie educațională consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul prusac de educație statală înființat de Frederic cel Mare în 1763 (chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul prusac de educație statală înființat de Frederic cel Mare în 1763 (chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena (1806), unde triumful decisiv al lui Napoleon urmat de tratatul franco-prusac de la Tilset (1807) au precipitat Cuvântările către națiunea germană ale lui J.G. Fichte (1928) [1807], în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale germane. Forța creatoare de realități durabile a discursului politic a fost relevată de graba cu care, sub imperiul urgenței declamat de cuvântările lui Fichte, a fost înființat un Birou al Educației în cadrul Ministerului de Interne. Până în 1825, infrastructura educațională prusacă a fost consfințită, statul a preluat întreaga sarcină a administrării procesului educativ, s-au stabilit taxe specifice pentru finanțarea educației, la care s-au adăugat legi care vizau înființarea de școli primare în fiecare Land precum și crearea de școli normale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
public imperial. Aplicată inițial în școlile din Austria, legea a fost ulterior progresiv extinsă și adaptată, prin legiferări succesive, pentru organizarea învățământului public derulat pe întregul teritoriu al Imperiului Habsburgic. Preluând principiul obligativității școlare promulgat (dar neaplicat practic) în legislația prusacă, Regulamentul din 1774 prevedea ca toți copiii, între vârstele de 6 și 12 ani, să fie școlarizați în mod obligatoriu. Croit după măsura principiilor iluministe, Regulamentul urmărea alfabetizarea tuturor supușilor concomitent cu stârpirea ignoranței populare prin luminarea publică. Traversele centrale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cârca ciclului revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac, înfrângerea umilitoare a Celui de-al Doilea Imperiul francez sub sceptrul lui Napoleon al III-lea în fața Prusiei în 1870. A Treia Republică franceză ce a reieșit de sub ruinele imperiului a utilizat educația primară ca mijloc predilect de reconstrucție națională
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
succes al mecanismului de înregimentare a educației în slujba statului pus în mișcare de germani. După înfrângerea catastrofală în fața Prusiei din 1870 care a dus la prăbușirea celui de-al Doilea Imperiu, convingerea francezilor și nu numai era că "învățătorul prusac este cel care a câștigat războiul [franco-prusac]" (Reisner, 1922, p. 82). Educația învânat patriotică își dovedea astfel, pe câmpul de bătălie, finalitățile naționale. "Scóla nu este un amfiteatru de esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică. Tocmai din aceste rațiuni, școala trebuie să fie "un atelier de înălțare sufletéscă prin mijlóce sigure și probate deja" (Michailescu, 1888, p. 14). Și ce poate fi mai sigur decât metoda prusacă de instrucțiune în scopuri naționaliste care a rezistat testului suprem al războiului din care s-a zămislit mărețul Reich German? Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei, a cărei axă centrală îl constituie anti- străinismul, este preluată și specificată de Melidon în trei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului muncitor" (Roller, 1952, p. 488). Tot Carol I este culpabil pentru bravii români căzuți victime pe frontul luptei pentru independență datorită
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fundamentală a Actului de la Viena a fost ulterior aplicată în mod diferit și că a dat chiar loc la numeroase și vii controverse. Autorizându-se prin câteva cuvinte pronunțate în cadrul Congresului, cu titlul de explicație a textului redactat de ambasadorul prusac, anumite guverne au susținut în consecință că nu a fost deloc în intențiile acestei adunări internaționale de a pune națiunile străine într-o situație de egalitate - în ceea ce privește navigația pe fluvii - cu statele riverane. Această interpretare a dat naștere sistemului restrictiv
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
sens fiind cel al lui Bismark care vedea în evenimentul de la București o manevră rusă sau austriacă, mai ales că în același timp se producea o concentrare a trupelor rusești la granița de est a României 297. Dincolo de presupunerile cancelarului prusac, în realitate destui dintre diplomații europeni vorbeau acum despre o cedare a Principatelor Române către Austria în schimbul Veneției. Unul dintre cei care nu credea prea mult în acest proiect era D'Auvergne, care-l informa pe Drouyn de Lhouis despre
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
însuși Carol Anton, mărturisindu-i cât se putea de sincer surpriza provocată de vizita lui Brătianu și mai ales oferta pe care acesta o făcuse fiului său347. Chiar dacă Franța trimitea semnale pozitive privind plasarea lui Carol pe tronul României, guvernul prusac se manifesta rezervat în a-și da consimțământul în lipsa unui acord prealabil franco-prusac, datorită temerii că, mai devreme sau mai târziu, Franța va încerca să impună anumite modificări de frontiere, ca monedă de schimb pentru sprijinul acordat fiului lui Carol
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
menținerea păcii în Orient, Bismarck, departe de a fi deranjat de ideea situării unui prinț german sub suzeranitatea otomană, dorea să producă impresia că întreaga "afacere" rămânea una asumată doar de Napoleon 387. Printr-o atitudine precum cea amintită, statul prusac urmărea evitarea unor posibile neînțelegeri cu Rusia, a cărei adversitate față de ideea prințului străin era cunoscută, dar pe al cărei sprijin credea că putea conta în deja anunțatul conflict cu Austria 388. Atent la sugestiile și mesajele care-i veneau
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
explicația pentru rezerva totală a Prusiei, ce nu se implica în susținerea candidaturii lui Carol și prefera să adopte în timpul dezbaterilor de la Paris mai mult o poziție de secondare a "pledoariilor" franceze 390. Oricât de abil ar fi fost guvernul prusac, motivul real pentru care acesta nu susținea deschis candidatura prințului Carol la tronul României era detectat de ambasadorul Franței la Berlin, Benedetti. Acesta informa la 6 aprilie 1866 pe Drouyn de Louis despre demersurile pe care Brătianu și ceilalți delegați
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
prințului Carol la tronul României era detectat de ambasadorul Franței la Berlin, Benedetti. Acesta informa la 6 aprilie 1866 pe Drouyn de Louis despre demersurile pe care Brătianu și ceilalți delegați români le întreprindeau la Dusseldorf 391. Reținerea familiei regale prusace putea să pară ciudată în condițiile în care Brătianu transmisese, prin intermediul colonelului Rauch, faptul că propunerea candidaturii lui Carol se făcuse cu aprobarea expresă a împăratului Napoleon 392. Ședința ce se desfășura abia la 13 aprilie în cadrul Conferinței de la Paris
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
prințului ales, la izbucnirea unei noi mișcări separatiste în Moldova și a unei revoluții în Muntenia. Deplasarea lui I.C. Brătianu împreună cu D. Davila la Dusseldorf era una cu un obiectiv foarte clar, și anume exercitarea unor noi presiuni asupra prințului prusac în vederea obținerii din partea acestuia a unui răspuns pozitiv definitiv 400. Schimbarea de atitudine din partea casei de Hohenzollern era transmisă imediat lui I.C. Brătianu și Ion Bălăceanu. Apreciind acceptul dat de Wilhelm I demersului său, Carol îi mulțumea la 30 aprilie
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de Hohenzollern era transmisă imediat lui I.C. Brătianu și Ion Bălăceanu. Apreciind acceptul dat de Wilhelm I demersului său, Carol îi mulțumea la 30 aprilie printr-o telegramă, în care-și manifesta recunoștința și pentru primirea demisiei sale din armata prusacă 401. În aceeași telegramă, Carol consemna că din acel moment nu va mai fi "credinciosul soldat al regelui, ci capul unei cârmuiri la care votul unanim m-a chemat"402. Tot acum Goltz îi trimitea o scrisoare regelui Wilhelm I
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
din punctul său de vedere, soluția cea mai bună pe care trebuia să o adopte Prusia și care ar fi fost conformă cu interesele sale era de a-i trimite un protest lui Carol pentru plecarea sa în România. Diplomatul prusac nu era în acel moment singurul care susținea o asemenea idee; ambasadorul Angliei la Berlin, lordul A. Loftus, spusese la rândul său lui Bismark că regele Prusiei trebuia să-l dezavueze public pe Carol din cauza gestului său. Pentru liniștirea spiritelor
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
singurul care susținea o asemenea idee; ambasadorul Angliei la Berlin, lordul A. Loftus, spusese la rândul său lui Bismark că regele Prusiei trebuia să-l dezavueze public pe Carol din cauza gestului său. Pentru liniștirea spiritelor din cadrul cercurilor politice englezești, reprezentantul prusac deja menționat declara imediat că, deși regele Prusiei nu putea face un act de dezaprobare publică a prințului Carol, participanții la Conferință urmau să primească explicațiile necesare pentru întreaga situație creată 403. Cunoscând importanța câștigării încrederii puterilor europene, Carol își
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]