722 matches
-
psihică, acel lucru este nominalizarea unei situații pentru care pacientul nu are cuvinte să o descrie! Dacă termenul «stres» nu exista, el ar fi trebuit inventat din motive terapeutice”. 2.4.3. Concepte psihodinamice Conflicte specifice în boală-conversiune Medicul și psihanalistul Franz Alexander (1891-1964) a prezentat o teorie independentă pentru explicarea relațiilor psihosomatice. Prin abordarea psihosomatică el înțelegea utilizarea simultană a metodelor și noțiunilor fiziologice și psihologice. Premisa de bază era că examenele psihosomatice cer o descriere tot atât de detaliată și de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
lui Alexander care cuprinde investigații foarte atente și corelații diferențiate între trăirea emoțională și reacțiile fiziologice. Aceste eforturi au avut un efect de durată asupra dezvoltării acestui domeniu al medicinii. 2.4.3.1. Desomatizare-resomatizare. Max Schur (1897-1969), medic și psihanalist, care a fost doctorul personal al lui Freud începând din 1928, a elaborat un model pentru explicarea bolii psihosomatice. Acesta s-a bazat pe cercetări asupra bolilor de piele și a devenit cunoscut mai târziu sub denumirea de “desomatizare-resomatizare”. El
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
și complexității tipologiei. O lectură, întâi, cu lupa a textului (cu un veritabil zel de detectiv), o analiză, apoi, necruțătoare a elementelor și, la urmă, un portret memorabil și o judecată critică dreaptă. Criticul nu-i acceptă ușor nici pe psihanaliști, nici pe ezoteriști în privința lui Creangă. El are un mod realistic și moral de a aprecia, care îl pune în chip fatal în contradicție cu cei care nu țin seama de dimensiunea etică a operei. Sau, cum spunea el în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
abordare a lui Moscovici și a discipolilor săi3. De ce ? Unul din motive este acela că ei se plasează la un nivel mai înalt de speculație: își propun (mai ales Gilbert Durand 4, care a fost elevul filosofului Gaston Bachelard, al psihanalistului Carl Gustav Jung și al istoricului Henri Corbin) să stabilească marile registre (schizomorf, mistic și sintetic) ale reformulării culturale a angoasei existențiale a ființei umane în fața morții. Aceste registre se exprimă alternativ în cadre diurne și nocturne. Cu siguranță, rezum
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
medicamentoase), ca și raportarea transferențială a bolnavului la terapeutul său trimit, fiecare, la momente catartice mai mult sau mai puțin intense. Diverse probleme apar la această utilizare a hipnozei: Peter Gay povestește, de exemplu, că una din primele paciente ale psihanalistului vienez "ridicîndu-se, eliberată de durerile ei isterice, se aruncă la gîtul salvatorului ei" (P. Gay, Freud, une vie, trad. fr., Paris, Hachette, 1991, p. 59). Freud abandonează așadar această cale pentru metoda liberei asocieri, acordînd mai multă încredere mediului de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
aceea de a dubla un sens printr-o figură, de a-l obiectiva, pe de o parte un anume complex psihanalitic devine un organ psihofizic al individului și o figură printr-un sens, deci a ancora, pe de altă parte psihanalistul definit ca magician sau preot -, materialele ce intră în compoziția unei anumite reprezentări." Moscovici, 1976, p. 64 14. Harta mentală a drepturilor omului Un studiu pe marginea RS a drepturilor omului conduce la o comparație între patru țări diferite (Clémence
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sînt caracterizate de mobilitatea și moderația lor, pentru a nu răni sensibilități particulare, și de distanțarea de curentul psihanalitic. Referințele explicite la acesta asociază termenii specializați (complex, nevroză, libido) cu preocupări diverse, precum astrologia, dezvoltarea personală sau adoptarea produselor estetice. Psihanalistul este, de exemplu, transformat în ființă asocială "ce privește prin gaura cheii" oaspeții la o recepție. Prin formule retorice și metaforice, difuzarea încearcă să "asimileze cît mai mult posibil pentru public" (ibid., p. 340) și să se apropie de un
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a face această teorie compatibilă, transformînd-o și integrînd-o în sistemul de valori care structurează apartenența la instituția de referință, care se expune, de altfel, prin deschiderea sa, mai mult sau mai puțin critică. O asemănare de preocupare între preot și psihanalist se opune totuși unei concepții diferite despre om. Funcția instrumentală (a educa, a propune o viziune despre lume, a exercita o presiune blîndă, dar fermă) este dominantă în propagare, spre deosebire de difuzare. "Mai mult decît constrîngător și militarizat, acest aparat este
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mai formale și logice? Există, într-adevăr, o dimensiune digitală sau binară în împărțirea pe categorii "femeie/bărbat". Experiența corporalității, ca și cea primordială a relației infantile cu mama, formele luate de constituirea identității la copilul mic, în opinia unor psihanaliști ca Mélanie Klein (proiecție, introecție, identificare, repulsie), clasificările, structurate pe modul de opoziție care rezultă ("bun/rău", "sus/jos", "afară/înăuntru", "cald/frig") evocă o elaborare epistemică și cognitivă de bază. Ceea ce confirmă lucrările lui Piaget în psihologia dezvoltării, mai
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pătrund în suflet și totuși frica continuă să-mi înșele simțurile. Fără să mă refer numaidecât la freudism, citind acum după Freud, ceva scris înainte de el, îmi dau se4ama că imaginea autorului se încadrează perfect în cazurile descrise de un psihanalist. Și, oare, fără a dori în același timp un examen psihic, oare autorul poate fi considerat anormal? Sau este unul dintre acele multiple cazuri când normalul ieșind din cadrul realității, recepționând această lume necunoscută nu mai poate fi înregimentat între normali
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
banilor, Libertas Publishing, București, 2006, p. 25. 797 Michel Beaud, Istoria capitalismului de la 1500 - până în 2000, Editura Cartier, București, 2001, p. 30. 798 Hans Hermann Hoppe, Modelul statului occidental și lecția istoriei, www.mises.ro, p. 4. 799 Adler, un psihanalist contemporan, considera că "forța motrice fundamentală a comportamentului uman este dorința de putere". Ioan Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia - o posibilă știință despre putere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 25. Azi, când discutăm despre putere la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
PDD-NOS (tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată altfel sau autismul atipic) și autismul înalt funcțional 195". După cum se vede din aceste exemple dar lista definițiilor tinde spre infinit... autismul este văzut asemănător, însă în niciun caz identic de către medici, psihiatri, psihologi, psihanaliști etc. Dacă, de pildă, Henri Piéron insistă pe înrudirea dintre autism și schizofrenie (chiar punând în paranteză, în urma termenului, numele lui Bleuler, cel ce a reușit să definească schizofrenia, în urmă cu peste un veac, cu un singur cuvânt compus
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
superioritate nu se discută și nu se demonstrează, fiind de la sine înțeleasă, discutarea ei reprezentînd un sacrilegiu. Eșecurile reeducării sînt, în acest sens, datorate "acelor cadre" care nu s-au ridicat la nivelul instituției, rămînînd la o mentalitate retrogradă. Pentru psihanaliști, rădăcinile limbii de lemn trebuie căutate în copilăria celor care o impun sau o utilizează, unde s-ar descoperi numeroase sentimente de nesiguranță, frustrări, tendințe de dominanță, temeri față de haos sau nevoi ale ordinii impuse de părinți prea autoritari. Dincolo de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în practică. Așa încât, multă vreme psihologia muncii a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt o expresie a instinctului de conservare” (Guthrie, 1938, capitolul „Motives”, p. 92). Guthrie s-a amuzat, dar s-a arătat și iritat față de teoriile simplificatoare sau sofisticate ale vremii sale. Textul de mai sus este un atac virulent la adresa psihanaliștilor și a biologizanților. În cartea dedicată conflictelor umane i-a repudiat însă și pe „făuritorii de liste” - care se străduiau să inventarieze gama uriașă de motive și interese umane; pe „animalizanți” - care încercau să reducă motivația umană la un set
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fel oarecare. La fel și gura omului. Nu putem vorbi, în cazul animalului, despre „libido” și „erotism oral”; animalul, pur și simplu, răspunde la atingere. Ar fi oare cazul să mistificăm în mod ridicol situația în cazul omului, așa cum fac psihanaliștii freudieni? Desigur, nu. După Guthrie, analiza motivației umane trebuie în primul rând să elucideze nivelul de bază prin teoria contiguității, ca și în cazul animalului. Nu este necesar să inventăm o dorință specială de mâncare la om dacă stabilim cu
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
înalte ale personalității, precum cele de altruism și demnitate sau căutarea adevărului și a frumuseții. Nu îți pui întrebări despre valorile umane dacă lucrezi într-un laborator cu animale! Desigur, psihologia freudiană a înfruntat probleme grave despre natura omului. Dar psihanaliștii au fost - după părerea lui Maslow - cinici în legătură cu acestea; adică le-au analizat într-o manieră pesimistă, reductivă. Generozitatea era interpretată ca o reacție împotriva unui imbold, care este adânc și inconștient, prin urmare foarte real în felul său. Bunătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
închide ochii” (a matter of closing your eyes), adică de a ignora zgomotul, a stinge gândurile, a scăpa de orice solicitare, a te relaxa într-un fel de modă taoistă și receptivă (cam la fel cum se procedează pe canapeaua psihanalistului). Această tehnică înseamnă deșteptarea urmărilor și a primelor gânduri ce apar. Maslow o consideră similară cu ceea ce Freud numea „asociație liberă”. Dar, după Maslow, tehnica este mai degrabă „atenția care plutește liber” (free-floating attention) decât orientarea îndatoririlor, și, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
intens discutată este aceea cu privire la caracterul Înnăscut sau dobândit al agresivității. Altfel spus, un individ este agresiv din naștere sau prin forța Împrejurărilor? Partizanii teoriei caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un instinct al agresiunii. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. Partizanii caracterului dobândit al agresivității susțin că acesta survine În funcție de context și este un răspuns al individului la condițiile de mediu. În acest sens, cea mai cunoscută teorie este aceea formulată de cercetătorul american de la Universitatea Yale
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
cita: Dacă în tinerețe a frecventat stadionul, aceste escapade clandestine care constituiau un păcat în fața legii - concesii făcute farmecului fructului interzis - ar trebui plasate printre cele care se citesc în filigran în patetica pagină a Epistolei către Romani. Aici, unii psihanaliști, în lumina „artei lor”, au vrut să citească, punând-o în legătură cu alte indicații conținute în Epistole, o tendință spre pederastie... (Jean Colson, Paolo apostolo martire, Mondadori, 1974; Editions du Seuil, Paris, 1971). În articolul pe care redactorul de la Corriere della
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
preot, capătă o valoare deosebită de mărturie, adică de „periculozitate sau de risc”, ci dintr-un motiv interior și aproape imposibil de exprimat. Faptul că Giovanni Franzoni vorbește despre procesul militanților basci pentru independență sau despre procesul părintelui Grégoire Lemercier, „psihanalistul”, despre pilula anticoncepțională sau despre „blugii” Jesus (Jesus, la fel ca nava care i-a transportat pe primii sclavi africani în America), despre handicapați sau despre încarcerați, pe scurt, despre un nesfârșit șir de fapte și probleme de acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu este atat de destructiva că cea dintre această din urmă și Martín del Castillo (merită semnalată similitudinea dintre numele de familie Juan Pablo Castel, personajul principal din Tunelul, si Martín del Castillo, personajul din Despre eroi și morminte pentru psihanaliști, castelul este simbolul mamei protectoare -, ca și mama din viața reală pentru Sábato). Nu e întâmplător faptul că, la începutul românului Despre eroi și morminte, Martín se așează în Parcul Lezama, exact în fața statuii lui Ceres, zeița fertilității, deci și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și colegi. Încrederea În sine este dată de trei componente: stima de sine (dacă nu te respecți nu aștepta aceasta de la alții); aprecierea meritelor proprii (chiar dacă ați reușit să uitați de ele); câștigarea respectului celor din jur față de propria persoană. Psihanaliștii afirmă că Încrederea este o aură psihologică specială care ia naștere Încă din copilărie și se formează complet la vârsta de trei ani. O persoană sigură pe sine Întotdeauna va ieși din orice conflict liniștit și pașnic, cu aceasta va
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Freud vorbea despre "vorba de duh" și sublinia "identitatea care se constată între motivația profundă a unui cuvânt de spirit și aceea care face să țâșnească o idee fantezistă în conștiința bolnavilor în cursul dialogului psihanalitic". (S.Freud, 1980: 390). Psihanalistul nu conferea însă, mare credit sugestiei directe și transferului mijlocit al metaforei, chiar dacă volumul de Psihanaliză. Prelegeri de psihanailză este plin de metafore, începând cu epopeea lui Homer și Vergilius și continuand cu mici narațiuni și simboluri din literatura europeană
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fie analizată din perspectivă interdiscursivă - având în vedere faptul că această formațiune nu își certifică funcția/ rolul decât în câmpul discursiv, dintre terapeut și pacientul său. Strategiile de comunicare cu inconștientul pacientului diferă de la o Școală la alta, de la un psihanalist la altul. Așa cum s-a mai spus, una dintre aceste strategii terapeutice/ euristice este povestirea. Deosebit de numeroase sunt tipurile de povestire necesare stabilirii situației inițiale de comunicare terapeut-pacient. Erickson (Erickson, 1989) obișnuia să înceapă procesul de terapie utilizând povestiri (metafore
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]