311 matches
-
psihice. 2. Senzualismul mașinist al lui La Mettrie În Franța secolului al XVIII-lea, s-a consumat un efort de reunificare a senzualismului de sorginte carteziană cu un mecanicism mașinist modern, pe gustul a tot mai mulți gânditori ai vremii. Psihofizica lui Descartes și-a epuizat foarte repede izvoarele, și a necesitat să fie completată cu o viziune mai articulată, cu care să fie explicate deopotrivă fenomenele naturale și cele pe care omul le trăia, cuceritor în această natură. Pe această
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în funcțiune. Leibniz a întâmpinat serioase dificultăți când a încercat să aducă la același numitor teoria sa a monadelor și viziunile sale despre natură, despre univers și cunoașterea acestora. Punctul cel mai vulnerabil al sistemului său l-a reprezentat problema psihofizicii. Aici, el considera ca fiind simple iluzii dependența acțiunilor psihice de intervenția experienței idee care a fost exact punctul vital de plecare pentru Descartes, Spinoza, Hobbes ș.a. Pentru explicarea manifestărilor sufletești și corporale, Leibniz a făcut apel la învățătura unor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mult mai largi, în care fizicienii realizau descoperiri importante într-un domeniu interesant pentru reflectarea senzorială vizuală în optică. Deschizătorul de drum a fost Isaac Newton (1643-1727), care în 1704 a scris monumentala sa lucrare Optica. Observațiile sale interesante pentru psihofizică au fost pe urmă preluate și aprofundate de Thomas Young (1773-1829), fizician și medic englez, unul din autorii teoriei naturii ondulatorii a luminii. În 1801, Young a lansat ipoteza după care la nivelul retinei există trei straturi sensibile, fiecare din
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihică: pe această bază, acțiunile organismului sunt explicate mai complet decât pe baza principiilor macromecanicii (a); de asemenea acțiunilor psihice a început să li se recunoască importanța (b). Desigur, la început singura soluție s-a dovedit a fi eternul paralelism psihofizic, aflat în prelungirea vechiului mecanicism. Evidențele însă probau cu certitudine crescândă că princpiul conservării și economisirii energiei își are aplicabilitatea și în cazul faptelor de comportament. De aici și până la a formula ideea că însuși psihicul este de natură energetică
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vizual nu mai reprezintă țelul principal, dacă nu și unicul determinant al reflectării. Obiectivitatea reflectării, a ceea ce este observat, depinde tot mai mult de proprietățile obiectului de reflectat. Acest lucru a dobândit o importanță decisivă chiar și în exercitarea legităților psihofizice, care se confruntau la acea vreme cu cele psihologice cum ar fi în cazul diverselor tulburări optice, când se întrerupe legătura până atunci elaborată dintre modalitatea senzorială vizuală și obiectul respectiv de reflectat. Dintre multiplele rezultate de acest fel ale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Rândurile lor au fost completate cu reprezentanții fiziologiei, cum a fost Johann Friedrich Herbart (1776-1841), autor al unei lucrări cu titlul Psihologie științifică, în care și-a propus studiul vieții psihice cu ajutorul metodelor matematicilor. El a avut reușite în domeniul psihofizicii, concretizate în stabilirea unor legături cauzale dintre variația stimulativă a agentului stimulator și senzația rezultată. Pe aceeași linie se înscrie activitatea lui Weber care, împreună cu Gustave Fechner (1801-1887), a descoperit și descris matematic existența pragurilor diferențiale necesare producerii senzațiilor, rezultate
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
inițiativele investigative erau îndreptate spre trei direcții principale: a) găsirea metodelor și mijloacelor necesare studierii activităților senzoriale și a celor mentale; b) studiul reactivităților psihice de diferite feluri; c) continuarea cercetărilor efectelor senzoriale și perceptive deja puse în evidență de psihofizică. Fiecăreia dintre aceste direcții le era comună necesitatea de a aduce noi argumente, noi răspunsuri la eternele probleme legate de elaborarea asociațiilor, la cele care se refereau la reflectarea senzorială, la reflectarea mentală, la cele ale voinței, apercepției, etc. Obiectul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în egală măsură să le evite pe cele ale teologilor. A găsit oportun în acel moment să propună și să susțină soluția subordonării fiziologiei cauzelor psihologice. A fost o soluție inventată, a unei subordonări de conjunctură, făcută în lumina "paralelismului psihofizic". În demersul său el a plecat de la premisa că reflectarea lumii materiale (fizică) are propria-și cauzalitate închisă; că, în consecință, nici cea spirituală conștientă nu poate aparține unei alte lumi. Însă, între lumea materială și cea a reflectării psihice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
directă, ca și cei pentru care tuturor manifestărilor psihice trebuia să le fie indicat corespondentul direct neurofiziologic erau de opinii diferite. Soluția propusă de gestaltiști, a izomorfismului elementelor structurale reflectate, a fost o alternativă tot mai larg acceptată, în defavoarea paralelismului psihofizic, cu care, la acea vreme, se explica interrelația dintre conștiință și substratul său fiziologic. Era deja formulată dinainte de către Georg Müller foarte populara "axiomă a psihofizicii". După aceasta, la baza fiecărei stări de conștiință se află un proces fiziologic, lucru
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
izomorfismului elementelor structurale reflectate, a fost o alternativă tot mai larg acceptată, în defavoarea paralelismului psihofizic, cu care, la acea vreme, se explica interrelația dintre conștiință și substratul său fiziologic. Era deja formulată dinainte de către Georg Müller foarte populara "axiomă a psihofizicii". După aceasta, la baza fiecărei stări de conștiință se află un proces fiziologic, lucru ce se concretizează în însemnătatea asemănării sau diferențierii a ceea ce este reflectat prin simțuri. Acestei axiome, gestaltismul i-a mai adăugat două mici completări. Înainte de toate
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
plecarea acestora să fie coborât în funcția de bază, de laborant. În urma concursului din noiembrie 1955 este din nou confirmat în postul de conferențiar. Acest cadru didactic, scos în grabă la pensie, a susținut în fața studenților teoria relativistă a sistemelor psihofizice a câmpurilor neomogene, pe care a completat-o în anii următori cu o alta a relativității vieții psihice, de evaluare obiectivă a personalității, cu valoare metodologică și explicativă universală, în care a fost explicat fenomenul de încetinire a perceperii timpului
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
măsuri de modernizate corespunzătoare cerințelor contemporane care vizează atât sistemul de învățământ, conținutul, metodologia și mijloacele acestuia cât și recurgerea la unele modificări ale mediului înconjurător environnement-ului în cadrul cărora o pondere însemnată revine înseși construcțiilor școlare. Creșterea, dezvoltarea și formarea psihofizică normală a copilului sunt condiționate în bună măsură de instruirea și respectarea unui regim de muncă și odihnă sănătos potrivit unor cerințe psihopedagogice și medicale dozate rațional. Statutul de școlar al copilului impune o nouă distribuire a timpului său. Copilul
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
Perron, R., 1985): Ă globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permite descrierea acestei persoane, identificarea ei printre celelalte. Orice construcție teoretică validă referitoare la personalitate trebuie să permită, prin operaționalizarea conceptelor sale, descrierea conduitelor și aspectelor psihofizice care fac din orice ființă umană un exemplar unic; Ă coerența: majoritatea teoriilor postulează ideea existenței unei anume organizări și interdependențe a elementelor componente ale personalității. Când în comportamentul cuiva apar acte neobișnuite, ele surprind deoarece contravin acestui principiu; încercând
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sale vieți. Aceste trei caracteristici, globalitate, coerență și permanență evidențiază faptul că personalitatea este o structură. Una din definițiile ce evidențiază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: „Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”. Deși faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situațională, pe termen lung, observația ne furnizează un cadru relativ stabil, unitar, de așteptare și interpretare, relevă anumite invariante. Trăsătura psihică este
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
caracterului Ă una axiologică, orientativ-valorică, alta executivă, voluntară. Ideea autocontrolului în baza unor înalte valori morale este prezentă în multe definiții ale caracterului. Astfel, caracterul este „gradul de organizare etică efectivă a tuturor forțelor individului” (Taylor, W.S.), „o dispoziție psihofizică durabilă de a inhiba impulsurile conform unui principiu reglator” (Rohack, A.A., cf. Allport, 1981, p. 44) sau o „voință moralicește organizată” (Klages, K., cf. Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T., 1987, p. 321). Privit astfel, caracterul este un subsistem
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
-se și râzând printre ruine. Contrastul este și mai pregnant, dacă ne gândim la unii copii care sunt triști, cu toate că beneficiază de tot confortul modernității. Explicația, deosebit de edificatoare pentru acest fenomen, provine dintr-un domeniu aparent îndepărtat și deseori rebarbativ: psihofizica. Obiectivul psihofizicii este de a cerceta relațiile (deseori matematice) dintre stimulările fizice și senzațiile pe care le declanșează ele în plan subiectiv. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fiziologul Ernst Weber (1795-1878) prezenta un fapt curios: nu suntem sensibili la
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
râzând printre ruine. Contrastul este și mai pregnant, dacă ne gândim la unii copii care sunt triști, cu toate că beneficiază de tot confortul modernității. Explicația, deosebit de edificatoare pentru acest fenomen, provine dintr-un domeniu aparent îndepărtat și deseori rebarbativ: psihofizica. Obiectivul psihofizicii este de a cerceta relațiile (deseori matematice) dintre stimulările fizice și senzațiile pe care le declanșează ele în plan subiectiv. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fiziologul Ernst Weber (1795-1878) prezenta un fapt curios: nu suntem sensibili la diferențe absolute
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
linii mari, același principiu se aplică celor mai multe modalități perceptive, foarte variate, mergând de la văz până la auz. De exemplu, în cazul senzațiilor gustative, el este de 20% pentru dulce, 25% pentru amar, 15% pentru sărat și 21% pentru acru. Această lege psihofizică este generală, deoarece corespunde unui mecanism cerebral. Deseori, neuronii sunt organizați vertical, iar unii neuroni de asociere nu se activează decât dacă neuronul motor are o activitate superioară celor senzitivi. În fond, nu percepem în mod absolut, ci relativ la un
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ele un martor al faptului că un rând de așteptare este un microsistem social supus contactelor și tensiunilor ca orice sistem social (Mayhew, Levinger 1976 : 98). Alți factori care influențează rândul și timpul de așteptare în rând. Un inventar * Stimulii psihofizici : distanța până la atingerea scopului final, timpul autoestimat de așteptare de către fiecare pelerin în parte joacă un rol esențial în angajarea (sau nu) în rând (Mann, 1969 : 344), precum și în dezvoltarea activităților economice legate de așteptare (vânzarea de hrană, suveniruri etc.
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și filosofice. Articolele publicate în „Societatea pentru învățătura poporului român”, „Columna lui Traian” sau „Tranzacțiuni literare și științifice”, ca și studiile apărute în volum - Influența luminii asupra vieții (1871), Câteva din siluetele epocei (1874), Industria și rezbelul (1878), Introducere la psihofizică (1892) ș.a. - dezvăluie un gânditor materialist, adept, într-o măsură, al pozitivismului lui Aug. Comte și al determinismului lui H. Taine. Era un bun cunoscător al mișcării filosofice și științifice europene, pasionat de fiecare nouă descoperire, pe care urmărea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
este marcată de domnia realității și a experienței, iar în plan artistic, de impunerea categorică și salutară a realismului. SCRIERI: Câteva din siluetele epocei, București, 1874; Ion Luca Caragiali, autor dramatic (în colaborare cu N.G. Rădulescu-Niger), București, 1885; Introducere la psihofizică, București, 1892; Pagini filosofice alese, îngr. și introd. S. Ghiță, București, 1955. Repere bibliografice: C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, II, București, 1957, 147-151; Sinuciderea lui Ștefan Michăilescu, „Evenimentul”, 1899, 1835; Anghel Demetriescu, Opere, îngr. și pref. Ovidiu Papadima, București, 1937, 375-392
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
asigurat prin fundamentarea activității deasimilare a cunoștintelor pe planuri de învățământ, programe și norme elaborate de instanțele competente. În același timp, se poate observa că generațiile de copii pătrund în școală potrivit cu criteriul vârstei și cu cel al normalității dezvoltării psihofizice, dobândind în urma integrării în viața școlară statutul de elev. Perspectivele de abordare a clasei de elevi, înregistrate în urma generalizării datelor unor investigații psihopedagogice, sunt: - perspectiva didactică; - perspectiva psihosocială. Pedagogia clasică a studiat clasa de elevi mai ales sub raport organizatoric
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a limbii române. Unitatea substratului este realizată de Philippide prin sinteze succesive care reduc populațiile preromane la două baze de articulație: una pentru Dalmația, pe care o numește iliropanonă, alta pentru Moesia, pe care o numește tracă. Identificând două baze psihofizice, autorul vorbește de două limbi de substrat anteroman foarte deosebite între ele: limba iliropanonă, care aparținea grupului de limbi indogermane, europene, pe care s-a constituit limba dalmată, și limba substratului tracic, care era iraniană. Prima era o limbă centum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în peninsula balcanică și la nord de Dunăre, venind acum în contact cu alte limbi. Despre aceasta însă vom vorbi mai jos, la punctul al treilea. Acum facem încheierea primului punct arătând exagerarea la care a ajuns Philippide luând baza psihofizică drept cauză a trecerii la o limbă nouă. Latina ar fi devenit română prin maniera nelatină de a fi pronunțată. Prin expresia „limba băștinașă” el denumește limba pe care „poporul român” a folosit-o înainte de a prelua latina și a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prim rang au fost nevoiți să semnaleze limitele concepției neogramatice stopând astfel elanul de a reconstitui protolimba i.-e. ca sistem fonetic, paradigmatic și morfematic și introducând factorul social în existența limbii. Philippide a rămas însă ferm pe poziția bazei psihofizice a limbii române, polemizând cu argumente neconvingătoare sau prin simple negații. Întrebându-se dacă aparatul fonator variază de la o limbă la alta, cum susținea Philippide, Ferdinand de Saussure răspundea: „Nicidecum, nu mai mult ca de la un individ la altul. Un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]