231 matches
-
elastică și creatoare la dinamica activității profesionale contemporane. Concluzionând, putem spune că, o bună orientare profesională implică un acord între structura, individuală a persoanei (care prezintă anumite disponibilități psihice și anumite exigențe proprii în plan intelectual și afectiv-moral) și exigențele psihofiziologice ale structurii de activitate către care se îndreaptă opțiunea. În acest fel sunt asigurate premisele acordului dintre disponibilitățile vocaționale și cerințele sociale. O integrare vocațională corespunzătoare a tinerilor în profesiune asigură un mediu social cu surse de conflict limitate. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care menționăm pe cele mai controversate: 1. În rapot de ce gen de obstacol trebuie legată conduita frustrației? 2. Trebuie să explicăm fenomenul de frustrație numai prin cauzele lui exterioare, numai prin „situația frustrantă”, sau și prin următorii doi factori: starea psihofiziologică rezultată prin frustrare, și reacțiile comportamentale determinate de frustrare? 3. Reprezintă „emoționalitatea” o particularitate caracteristică a frustrației, mai importantă chiar și de cât actul intelectual prin care se acordă situației frustrante înțelesul de eveniment frustrator de eveniment privator de un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de fapt cele trei componente de bază, în funcție de care fenomenul frustrației se impune a fi definit. Primul element, „situația frustrantă”, și cel de-al treilea, „răspunsul comportamental” la frustrare, sunt, așa cum vom vedea, mai ușor de definit, comparativ cu „starea psihofiziologică” rezultată din frustrare. „Situația, frustrantă” necesită, prezența, pe de o parte, a unui obiectiv (adică, scop, trebuință, necesitate, problemă etc.) în realizarea căruia subiectul trebuie să fie intens motivat, iar pe de altă parte a unui obstacol, extern sau intern
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și specificul personalității subiectului frustrat, mai precis în funcție de: modul lui de a percepe și interpreta situația frustrantă; intensitatea motivelor și importanța scopului de realizat; capacitatea de impresionare și de rezistență la frustrare; starea funcțională a organismului în momentul frustrării; particularitățile psihofiziologice care marchează, deosebirile temperamentale sau tipologice etc. Altfel spus, diferențele în stările de frustrație sunt decise nu atât de obstacol, de natura și forța de acționare a acestuia, cât mai ales de deosebirile care există între subiecții frustrați în ceea ce privește caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi considerată, ca frustrantă; la fel, persistența pentru o perioadă mai lungă, de timp a situației obiective de frustrare, sau creșterea intensității ei, dă naștere stării de stres. Toate aceste trei fenomene constituie trepte diferite ale unei scări de rezistență psihofiziologică, individuală la „amenințare și implică o coloratură afectivă, specifică: a) situației neașteptate exterioare, care exprimă, conflictul dintre aspirațiile individuale si cerințele exterioare,îi corespunde treapta de „instigatie”, care dă naștere unei activități de explorare/investigare; b) persistența, sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
există o corespondență vocațională, echilibrare maximală a persoanei și integrarea socială optimă a acesteia. O orientare școlară sau profesională realizată a expresie a „vocației”, implică un acord între „structura individuală” a persoanei (cu posibilitățile / capacitățile și preferințele sale) și „experiențele psihofiziologice ale domeniului de activitate către care respectiva persoană aspiră, sau este călăuzită. Numai pe baza unei integrări vocaționale corespunzătoare se pot obține acorduri eficiente în procesul de adaptare continuă a persoanei la mediu, aceasta deoarece procesul echilibrării, ca proces dinamic
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
model de comunicare în NARATOLOGIE, a propus o schemă cu șase factori incluzînd emițătorul (Expeditorul sau codificatorul MESAJULUI), destinatarul (primitorul sau decodificatorul mesajului), mesajul însuși, CODUL (în funcție de care semnifică mesajul), contextul (sau REFERENTUL la care trimite mesajul) și CONTACTUL (legătura psihofiziologică între emițător și destinatar): Unii teoreticieni (Hymes, de ex.) preferă să vorbească despre șapte factori și înlocuiesc contextul cu materia (despre care se comunică) și mediul înconjurător (scena, situația, contextul actului comunicativ). ¶Fiecăruia dintre factori îi corespunde o anumită FUNCȚIE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
verbal) comunicativ. Cînd actul comunicativ se centrează pe CONTACT (mai degrabă decît pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție fatică. Mai precis, se poate spune că acele pasaje din narațiune care accentuează conexiunea psihofiziologică dintre narator și naratar ("Cititorule, mă urmărești încă, sau te-au copleșit amănuntele pe care ți le-am dat?") îndeplinesc o funcție fatică. ¶Jakobson 1960 [1964]; Malinowski 1953; Prince 1982. funcție metalingvistică [metalingual function / metalinguistic function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
populației, este relativ frecventă în grupurile rămase credincioase religiei strămoșești. în aceste grupuri se mai poate încă studia influența rugăciunii. Printre nenumăratele ei efecte, medicul are mai cu seamă ocazia să le observe pe acelea pe care le numim efecte psihofiziologice și curative. Rugăciunea acționează asupra sufletului și asupra trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea și de frecvența ei. E ușor de recunoscut care este frecvența rugăciunii și, într-o anumită măsură, intensitatea acesteia. Calitatea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
K. Kraepelin și E. Kretschmer, dar cel care le-a descris în mod amănunțit și le-a clasificat a fost K. Schneider, denumindu-le „personalități psihopatice”. Sindroamele psihopatice se caracterizează prin două trăsături psihopatologice principale, și anume: a) sunt anomalii psihofiziologice limitate, manifestate prin tulburări de comportament specifice; b) reprezintă structuri anormale, interesând unele sectoare ale personalității umane și care duc la modele aberante de existență și adaptare ale acestor indivizi. Din punct de vedere clinico-psihiatric, A. Delmas, descrie două mari
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organism aflat într-o situație anumită tinde să-și realizeze propriile sale posibilități și să reducă la un nivel minim tensiunile psihice care amenință unitatea acestuia, mobilizându-le. A. Porot remarcă două accepțiuni pentru comportament în psihopatologie; a) un sens psihofiziologic care stă la baza concepției behavioriste considerând că orice comportament reprezintă o succesiune progresivă de reflexe condiționate; b) încercarea de a defini comportamentul ca fiind un mod de a reacționa a unui subiect în viața curentă sau în prezența unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Moartea generează disperarea. În acest tip de relație, angoasa este un act feminin, pe când disperarea este un act masculin. În secolul XX, psihiatria preia angoasa din filozofie și morală, considerând-o ca pe „o stare de afect neplăcută reprezentând răspunsul psihofiziologic al individului la un conflict intrapsihic” (A.M. Freedman, H.L Kaplan, B.J. Sadock). A. Porot definește anxietatea în raport cu următoarele trei condiții esențiale: a) Sentimentul iminenței unui pericol, nedeterminat, însoțit de elaborarea fantasmatică a unor imagini tragice, catastrofice, pentru individ. b
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în câmpul unor influențe cromatice, acestea afectându-i modul de viață, întrucât culoarea are o influență extraordinară nu numai în ceea ce privește performanțele cantitative și calitative ale muncii fizice sau intelectuale, ci mai ales asupra stării de sănătate și a echilibrului său psihofiziologic. Cromoterapia urmărește refacerea organismului prin folosirea calităților culorilor, fiind demonstrat faptul că fiecare culoare provoacă o anumită reacție a creierului uman, ambianța cromatică putând fi atât un factor de confort, cât și unul de disconfort. Psihologii americani au ajuns la
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
cu efecte sedative în tratarea persoanelor bolnave de nervi și de la experiențele arhitectului prof. Montalcini, devenit celebru prin folosirea culorilor la interioarele locuințelor în funcție de sensibilitățile caracteristice ale locatarilor, un grup de medici italieni au întreprins studii mai ample asupra influențelor psihofiziologice ale cromoterapiei și rezultatele au fost de-a dreptul uimitoare. S-a constatat astfel, prin experiențe repetate, că pe lângă efectul de calmare a nervilor, de combatere a insomniei, a ideilor fixe, a obsesiilor, culoarea albastru-deschis (azurul) scade tensiunea arterială atunci când
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Acestea se referă la satisfacerea unor trebuințe biologice, intelectual cognitive, edificate încă din copilărie prin educație și ca urmare a mediului social-cultural. Am încercat să expun rezumativ principalele secvențe ale procesului de învățare din punct de vedere neurofiziologic 39 și psihofiziologic pentru a înțelege cum i-a naștere motivația care stă la baza mesajelor informativ-semnificative, intelectual cognitive și cum voința modelează comportamentul în vederea satisfacerii lor. Acestea sunt mecanismele ce fac posibilă înțelegerea și engramarea în memorie a informației de orice fel
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și un coeficient de debilitate mintală în diverse grade, aspecte datorate disfuncțiilor de natură biochimică și de insuficienta dezvoltare structurală a creierului, pacienții fiind suspectați și de o encefalopatie difuză, dismaturativă (intra sau postnatală). Având un potențial imitativ scăzut motivat psihofiziologic, prognosticul este sever și pesimist, mai ales în cazul celor la care vorbirea sumară nu s-a instalat până la 4 ani și la care simptomatologia îi apropie de oligofrenie. Întârzierea mintală (Q.I.) este între 50% și 20% pentru circa
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
dezvoltarea intelectuală a generației actuale nu a crescut, în comparație cu cea a generațiilor trecute, dar nu în măsura ritmului de creștere al volumului informațional Aceasta este o problemă primordială în lume și cu atât mai mult în cazul existenței unor carențe psihofiziologice survenite în tara congenitală sau postnatală. Clarificându-ne rolul formativ al învățământului și al limbajului în procesul de comunicare, cunoaștere, simbolizare și reglare a experienței individuale și sociale, înțelegem că avem nevoie de tineri cu o gândire creatoare, bazată pe
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
din plin psihopedagogia specială și medicina recuperatorie, într-un dublu scop: stabilirea deficitului; stabilirea potențialului pe care se fundamentează recuperarea. Este bine cunoscut că limbajul, pe lângă caracterul său social, este în același timp un fenomen individual prin mecanismele sale neuro psihofiziologice, prin conținutul său cognitiv și prin forma sa lingvistică. Cunoscând importanța și funcția semiotică a limbajului, mijloc de comunicare și de cunoaștere, apariția tulburărilor de limbaj constituie un obstacol, mai ales în perioada de formare și consolidare a limbajului. Tulburările
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
păstrată, mai puțin a cuvintelor abstracte și a cuvintelor de legătură. Toate aceste aspecte deficitare urmează a fi eliminate spontan ori prin preocuparea sporită din partea familiei și a educatoarei, până la 5 ani. Această încetinire în procesul de maturizare neuro și psihofiziologică poate fi consecința unor afecțiuni somatice mai grave și prelungite, poate fi consecința unui ritm propriu, ereditar de maturizare. Oricare ar fi substratul etiologic, din cele arătate mai sus, întârzierea simplă se exclude din patologia limbajului și vorbirii. Întâlnim însă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
patru categorii de forme ale imaginației: 1) Visele din timpul somnului. 2) Asociațiile imaginative spontane. 3) Reveria sau visul cu ochii deschiși. 4) Imaginația reproductivă, creatoare. Visul este parte componentă în economia somnului, având un rol important în menținerea echilibrului psihofiziologic. În unele boli psihice sau uneori în situații stresante, visul poate avea un conținut neplăcut, terifiant, care poartă denumirea de coșmar. Reveria sau visul cu ochii deschiși poate avea și valențe negative când separă individul de realitate, ancorându-l în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Stări de absență a conștiinței 1) Coma: este acel nivel la care nu mai putem vorbi de conștiință. Ea este absentă, dar nu este vorba nici de somn. Alternanța somn-trezire este o alternanță de stări normale din punct de vedere psihofiziologic. Din subcomă, bolnavul poate fi scos pentru foarte puțin timp cu excitanți intenși, dar acesta recade aproape concomitent cu încetarea excitantului. Agravarea duce la coma vigilă, din care chiar dacă bolnavul poate fi smuls prin excitanți puternici, trezirea durează foarte puțin
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
performării sarcinii de lucru: ... - fluctuația randamentului și erorile în activitate; - absenteismul. b) Indicatori statistici (epidemiologici): ... - simptomatologia individuală sau de grup cu număr crescut de acuze, jene, algii, tulburări psihosenzoriale și neurovegetative; - incidența crescută a tulburărilor și îmbolnăvirilor neuropsihice. c) Indicatori psihofiziologici ai individului: ... - cronicizarea oboselii și dezactivării; - creșterea latentelor reactivității; - modificarea pragurilor stroboscopice; - manifestări fiziologice hiperactivatorii; - diminuarea randamentului la teste psihologice. 13. Efortul fizic Articolul 85 Masele maxime admise de purtat sau de ridicat în raport cu vârsta și sexul: Pentru femei Pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198853_a_200182]
-
g-ral. mr. Rusu Emanoil, șeful I.M.B., g-ral. mr. Gal Ionel, șeful Direcției Generale a Arhivelor Statului, g-ral. mr. Briceag Gheorghe, prim-locțiitor al C.T.S., g-ral. mr. Bucur Nicolae, comandantul Unității Speciale „S”, g-ral. mr. Stoica Constantin, șeful Centrului de Cercetări Psihofiziologice, g-ral. mr. Ilie Mihai, șeful Serviciului „D”, g-ral. mr. Stan Nicolae, șeful Securității Municipiului București, col. Vasile Gheorghe, șeful Corpului de Control al ministrului, col. Vasile Gheorghe, șeful Direcției a VI-a. Toți aceștia râvneau câte un automobil Renault 16
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a activităților. Odihna cea mai eficientă nu constă în inactivitate și lenevie, ci în schimbarea unei activități cu alta, libera alegere a activităților pe care ne face plăcere să le desfășurăm în timpul liber având un apreciabil caracter de „regenerator” organic, psihofiziologic și sufletesc. Însă viziunea asupra timpului liber nu se limitează numai la accepția de „consum” pasiv al producțiilor socioculturale în scopul destinderii și relaxării, ci are în vedere aspectul formativ al fiecărui moment al vieții, în acord cu principiul educației
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a activităților. Odihna cea mai eficientă nu constă în inactivitate și lenevie, ci în schimbarea unei activități cu alta, libera alegere a activităților pe care ne face plăcere să le desfășurăm în timpul liber având un apreciabil caracter de „regenerator” organic, psihofiziologic și sufletesc. Însă viziunea asupra timpului liber nu se limitează numai la accepția de „consum” pasiv al producțiilor socioculturale în scopul destinderii și relaxării, ci are în vedere aspectul formativ al fiecărui moment al vieții, în acord cu principiul educației
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]