310 matches
-
incidența psihopatiilor raportată la diferite profesii. A fost alcătuit un top al job-urilor unde psihopatiile se întâlnesc mai des. Surprinzător, pe primul loc se situează managerii. Profesia de director executiv într-o companie este cel mai adesea asociată cu psihopatiile. Evident, nu se poate afirma că șefii marilor firme ar fi personaje excentrice sau criminale, care își fugăresc salariații cu toporul. Totuși, calitățile solicitate unui manager executiv sunt chiar cele care predispun la psihopatie. Atenuarea emoțiilor, și în particular capacitatea
Studiu surprinzător: în ce profesie întâlnim cei mai mulți psihopați. Vezi ce tip de slujbă ți se potrivește () [Corola-journal/Journalistic/62412_a_63737]
-
este cel mai adesea asociată cu psihopatiile. Evident, nu se poate afirma că șefii marilor firme ar fi personaje excentrice sau criminale, care își fugăresc salariații cu toporul. Totuși, calitățile solicitate unui manager executiv sunt chiar cele care predispun la psihopatie. Atenuarea emoțiilor, și în particular capacitatea de a ignora frica, toleranța la stres, lipsa de empatie, incapacitatea de auto-învinovățire, superficialitatea în relații, caracterul manipulator, impulsivitatea, ignorarea normelor contribuie la succesul unui director, dar când depășesc un anumit nivel devin trăsături
Studiu surprinzător: în ce profesie întâlnim cei mai mulți psihopați. Vezi ce tip de slujbă ți se potrivește () [Corola-journal/Journalistic/62412_a_63737]
-
sentimente. Cum ar fi concedierea unor salariați, pentru a salva firma și posturile celorlalți. Psihopații pot să reziste mai bine în astfel de roluri și sunt atrași de puterea oferită de acestea. Poate părea paradoxal că bucătarii intră în topul psihopatiilor, dar acesta se referă la bucătarii șefi, la cei care iau decizii și conduc operațiunile în marile restaurante, nu la concurenții de la Masterchef. Top 10 profesii cu cei mai puțini psihopați La polul opus se află profesiile care presupun multă
Studiu surprinzător: în ce profesie întâlnim cei mai mulți psihopați. Vezi ce tip de slujbă ți se potrivește () [Corola-journal/Journalistic/62412_a_63737]
-
copilul, pe urmă scriu două ore, pe urmă o oră mă duc la serviciu, pe urmă mai știu eu ce fac cu soțul meu. Eu și soțul meu ne-am separat, nu am divorțat. Aveam și pe vremea aia o psihopatie, probabil. Nu psihoză, nu schizofrenie. Ori declanșată de tuberculoza aia gravă și lungă, ori așa m-am născut. E posibil și asta. Psihopatia s-a exacerbat odată cu venirea pe lume a lui Alexandru, pentru că a fost foarte greu. Nu știam
Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
meu. Eu și soțul meu ne-am separat, nu am divorțat. Aveam și pe vremea aia o psihopatie, probabil. Nu psihoză, nu schizofrenie. Ori declanșată de tuberculoza aia gravă și lungă, ori așa m-am născut. E posibil și asta. Psihopatia s-a exacerbat odată cu venirea pe lume a lui Alexandru, pentru că a fost foarte greu. Nu știam cum să-mi rezolv în cap problemele : și fugeam, și voiam să fiu cu copilul. Îl iubeam enorm, dar nu puteam să fac
Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
similitudine, cu un termen îngrozitor mutilat, și accentul de sinceritate al lui Tudorel îi aducea aminte de vechile lui exaltări. Însă Tudorel aparținea, după el, nu mai puțin unei patologii triste, admițând că nimic excepțional nu se sustrage unei anumite psihopatii. Tudorel se asemăna, după el, cu dublul doctorului Jekyll, numit mister Hyde, dintr-o nuvelă senzațională de R.L. Stevenson. Doctorul, convins că în el există două entități, una bună și alta rea, luase un medicament cu care izbutise a separa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avut o satisfacție. Eu eram gospodarul. Am fost foarte mândru, când (aveam 11 ani) am cumpărat, la median, un car de lemne de la un țăran. Dar emoțiile cauzate de grava boală a lui tată-meu mi-au produs o curioasă psihopatie: la școală nu puteam să încep lecția. Deveneam mut. Ca să se încredințeze de adevăr, profesorul mă punea să scriu lecția pe tablă. O scriam, dar n-o puteam citi. Profesorul m-a sfătuit să fac baie de muștar, la picioare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
complet, fără să mănânc nimic toată ziua - și asta de bună voia mea. Când am trecut la gimnaziu, s-au schimbat multe lucruri. În 1883 am intrat în gimnaziu. La început mi-a fost greu, pentru că profesorii nu știau de psihopatia de care sufeream în vorbă și adesea n-am putut spune lecția, ori o spuneam bâlbâit, cu opriri, care păreau efectul neștiinței, dar mai apoi, mai ales din clasa a II-a, am devenit o mică celebritate. Aici, în gimnaziu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pot ascunde și nici nu vreau să ascund că-mi pare bine că ai suferit. Măcar atâta... Dar să nu mai vorbim. Să punem cruce." "Nu-i principalul..." Atunci ce este principalul? Căsătoria? Dar căsătoria ei nu face parte din psihopatia mea epistolară. Și de ce "măcar", dacă m-a înțeles și m-a absolvit? Ori poate nu m-a absolvit din inimă? Dar contrazicerea dintre cele două cuvinte din fraza ei scurtă rămâne totuși. Și prea doza cu grijă ceea ce-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o memorie "foarte bună, excepțional de bună", în școala primară și gimnaziu ia numai premiul întîi. Dar privațiunile existenței, nenorocirile familiei își pun dramatic pecetea pe sufletul său. Îi mor mama, sora, tatăl. Pneumonia tatălui îi cauzează o "curioasă psihopatie": muțenia, născută din frică. Hăituit de griji materiale, elevul se va chinui, va da meditații, își va impune regimuri severe de hrană, ca să-și cumpere, bunăoară, un volum de Haeckel. În ciuda tuturor lipsurilor, tinerețea sa e plină de idealuri generoase
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
identitatea viscerelor, la ființe, și deschide trapa prin care emană mirosurile "metabolice. * O albie de râu suntem, cu reflecțiile universului în oglinda de la suprafață și cu mirosul mâlului hrănitor de la fund. Viața este o despărțire permanentă de viață. Dragostea? O psihopatie lirică. În fața condiției nemiloase de muritor, omul a ajuns să critice nemurirea, să și-o imagineze ca pe o pedeapsă și să facă din tragedia morții ceva vesel, eliberator ( vezi vulpea și strugurii). * Ai putea face o listă a bucuriilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
iubeam, În ciuda curelei. — Dar psihiatrii militari din Hong Kong? — Ăia erau și mai diletanți. (Se Întoarse spre mine și mă privi fără nici o expresie, scrutîndu-mi chipul.) Nu c-ar mai conta, dar ăia foloseau termeni și mai duri. Cum ar fi „psihopatie“? — D-astea. O aiureală totală. Nu-și dau seama că psihopatul are un rol vital. El răspunde la nevoile momentului, aduce În viețile noastre lipsite de farmec singura magie pe care o vom cunoaște vreodată. — Și care-i aceea? — Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pronunțat caracter mutagen". Totodată, criticului i se pare util apelul la sensul comun al fenomenului cultural al decadentismului, adică "să avem în circulație un concept "slab", operativ, edificat pe o serie de trăsături și teme predilecte conectate - artificialitatea, maladivul, luxura, psihopatia sexuală, perversiunea, satanismul, pesimismul, exacerbarea individualismului ca narcissism, decăderea marilor imperii, sau teme precum diminutio capitis sau femme fatale". Se impune, ca premiză, selecția unui instrumentar conceptual și analitic adaptat "dificultăților definirii termenului", deoarece acestea "țin de instabilitatea sa estetică
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
amplificării patologicului de-a lungul generațiilor. Și nu e vorba de o transmitere de ereditate biologică, ci de una, să-i spunem, psihanalitică. Mai mult, boala se poate forma în câteva generații prin acumularea unor inadecvări emoționale (schizofrenia este o psihopatie multigenerațională, spun reprezentanții acestui curent). Figura de prim-plan a terapiei familiale multigeneraționale este Murray Bowen (1978). Conceptele și ideile de bază sunt: - M. Bowen dezvoltă o întreagă filosofie a conceptului de diferențiere, care ar desemna o caracteristică a protoplasmaticului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de rol (subsistemul părinților, subsistemul fraților) sau emoțional-afective (mamă-copii, tată-copii, mamă-fiică, mamă-băiat etc.); - dacă interacțiunea din sistemul familial este de tip competitiv, acele subsisteme iau forma unor coaliții, alianțe, granițele lor devenind rigide și constituind, în general, o sursă de psihopatii; - dintre fenomenele mai relevante ce iau naștere în sistemul emoțional al familiei, mai important este cel al triunghiularității. În esență, acesta înseamnă că, în mod conștient sau nu, într-o legătură diadică tensionată este implicat un al treilea element. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
provoca unui semen este atunci când avem curajul să-i spunem un adevăr urât despre el Însuși, pe care acesta nu are Însă tăria morală de a și-l recunoaște În forul lui interior. Μ O formă din păcate frecventă de psihopatie este și iresponsabilitatea cu care unii oameni Își folosesc propriul limbaj În raporturile cu cei din jur: ignorând impactul pe care semnificațiile cuvintelor Îl au asupra sufletelor celor cărora li se adresează, aceștia aruncă pur și simplu cuvintele la Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În psihiatria sec. al XIX-lea, literatura engleză de specialitate vorbea despre moral insanity. În sec. XVIII aceste tulburări erau clasificate În grupa „pasiunilor morbide”. În sec. al XX-lea este fixat și unanim acceptat de specialiști cadrul nosologic al psihopatiilor, În care sunt incluse acest tip de tulburări. Un studiu de psihologie morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În psihiatrie sau psihopatologie caută să pună În evidență, În primul rând, aspectele medicale sau psihologice ale acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai des în psihologia normalității, ea este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă în limbajul științei Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate. În general, fenomenul frustrației este strâns legat de psihopatii și psihogenii, dar psihopatologii și psihiatrii (ex. A.I. Ploticer) includ în sfera conceptului de frustrație și alte tulburări, cum ar fi: stări depresive (însoțite de unele atitudini caracteristice: izolare, refuz de a colabora, pesimism etc.), stări anxioase (deși lipsește obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sub imperiul unei frici excesive), extrema labilitate emoșională (însoțită de o permanentă schimbare a felului de a privi și interpreta viața și, corespunzător cu aceasta, alternarea frecventă a sentimentelor de satisfacție și insatisfacție), diferitele stări abulice și parabulice (caracteristice unor psihopatii și care, dacă sunt bine conștientizate, pot, cu timpul, să ducă la un conflict interior, de tipul: „vreau - nu pot”, cu unele intenții suicidare), apariția periodică a stărilor disforice, distimice (alcătuite dintr-un complex de emoții diferite care desemnează, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de ori și fără greșeală, să aprindă și să stingă bricheta sau țigara la nesfârșit, să șteargă mobila sau geamurile apartamentului de mai multe ori pe zi etc. Deoarece unele acte impulsive, cum ar fi de exemplu tendința acută a psihopatiilor de a huli, sau chiar a agresa fizic trecătorii pe stradă, se soldează, de regulă, cu o serie de consecințe negative, individul în cauză face uneori eforturi mari de a se debarasa de ele. Teama de a nu da curs
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
necontenit în legătură cu presupusa boală incurabilă, devenind o adevărată sursă de stres pentru membrii familiei sale, care trebuie să-l însoțească la tot felul de cabinete medicale. 3) Un teren favorabil pentru dezvoltarea unor „sentimente de frustrație” severe îl oferă și psihopatiile. În cazul „psihopatiilor” este vorba de personalitățile dizarmonic structurate, numite și personalități „aneopatice”, adică dezadaptate social. Este cunoscut faptul că un criteriu de bază pentru aprecierea normalității psihice este considerată capacitatea persoanei de a realiza o raportare continuă și corectă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
boală incurabilă, devenind o adevărată sursă de stres pentru membrii familiei sale, care trebuie să-l însoțească la tot felul de cabinete medicale. 3) Un teren favorabil pentru dezvoltarea unor „sentimente de frustrație” severe îl oferă și psihopatiile. În cazul „psihopatiilor” este vorba de personalitățile dizarmonic structurate, numite și personalități „aneopatice”, adică dezadaptate social. Este cunoscut faptul că un criteriu de bază pentru aprecierea normalității psihice este considerată capacitatea persoanei de a realiza o raportare continuă și corectă a propriului comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Este cunoscut faptul că un criteriu de bază pentru aprecierea normalității psihice este considerată capacitatea persoanei de a realiza o raportare continuă și corectă a propriului comportament la normele și exigențele socio-morale și juridice. Cum psihopatul nu face acest lucru, „psihopatia” mai este numită și „anomalie caracterială” a personalității, sau „caracteropatie”. Subiecții psihopați se caracterizează, așadar, prin abolirea „simțului moral”, fapt care duce la dezvoltarea unor situații de conflict și, implicit, la apariția unor conduite infracționale. „Sentimentul frustrației” face casă bună
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este numită și „anomalie caracterială” a personalității, sau „caracteropatie”. Subiecții psihopați se caracterizează, așadar, prin abolirea „simțului moral”, fapt care duce la dezvoltarea unor situații de conflict și, implicit, la apariția unor conduite infracționale. „Sentimentul frustrației” face casă bună cu „psihopatiile”, deoarece în cuprinsul lor activitatea reflectorie / activitatea gândirii este păstrată, dar lumea valorilor psihopatului este cu totul alta, decât la oamenii normali, ceea ce face ca structurarea atitudinilor față de sine, față de semeni și față de existență, să îmbrace caracterul unor revendicări egoiste
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este păstrată, dar lumea valorilor psihopatului este cu totul alta, decât la oamenii normali, ceea ce face ca structurarea atitudinilor față de sine, față de semeni și față de existență, să îmbrace caracterul unor revendicări egoiste și exacerbate. Se cunosc mai multe forme de „psihopatie”, în funcție de care sector al vieții psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]