1,107 matches
-
ca obiectiv studiul organizării și al dezorganizării sistemului personalității, considerat ca spațiu de dezvoltare al „fenomenelor psihice morbide”. Ea studiază modalitățile patologice ale proceselor psihice, considerate individual, după o ordine sistematică, sindroamele psihopatologice, precum și nosologia psihiatrică. Este analizată dinamica proceselor psihopatologice, formele lor de manifestare individuală sau „complexe de simptome”, semnificația acestora în raport cu persoana și psihobiografia bolnavului. 10. CERCETAREA ȘTIINȚIFICA ÎN PSIHOLOGIE ȘI PSIHOPATOLOGIE Cadrul general al problemei Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie are caracteristici proprii, specifice, datorate atât naturii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului psihic. Dar din punct de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a personalității individului respectiv. Gândirea medico-psihiatrică, se înscrie în cadrul raționamentului clinic general
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din următoarele: - enumerarea caracteristicilor unui eveniment, obiect sau individ; - delimitarea și definirea acestuia. 2) Predicția: psihologii cercetători nu se mulțumesc numai să descrie lucrurile observate, ci fac de asemenea și predicții sub formă de ipoteze. Ipoteza, în cercetarea psihologică sau psihopatologică, este o predicție testabilă (care poate fi verificată). Ea derivă dintr-o testare anterioară urmând ca în cazul respectiv să fie demonstrată. 3) Controlul datelor obținute în cursul cercetării științifice. 4) Explicarea cauzelor care produc sau care influențează ori favorizează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tranzitoriu, în scopul analizei și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent, în clinica psihiatrică. Reproducerea artificială a unor manifestări psihice anormale, de regulă de factură psihotică, reprezintă o formă de „acces controlat” pentru înțelegerea mecanismelor psihopatologice ale fenomenelor psihice morbide. Distingem, în sensul acesta, două aspecte: utilizarea în scopul unor ritualuri mistico-magice a unor substanțe psihotrope de natură psihodisleptică, capabile de a produce stări de extaz, trăiri onirice, derealizări și depersonalizări etc., ce au semnificația de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, două aspecte: utilizarea în scopul unor ritualuri mistico-magice a unor substanțe psihotrope de natură psihodisleptică, capabile de a produce stări de extaz, trăiri onirice, derealizări și depersonalizări etc., ce au semnificația de comportamente culturale, fără o intenție de cercetare psihopatologică directă; administrarea unui lot experimental de animale de laborator, sau pe subiecți umani voluntari, a unor substanțe psihotrope cu acțiune selectivă, controlabile, în scopul reproducerii și studierii unor manifestări psihopatologice. Substanțele psihotrope În psihofarmacologie, prin substanțe psihotrope se înțelege acel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au semnificația de comportamente culturale, fără o intenție de cercetare psihopatologică directă; administrarea unui lot experimental de animale de laborator, sau pe subiecți umani voluntari, a unor substanțe psihotrope cu acțiune selectivă, controlabile, în scopul reproducerii și studierii unor manifestări psihopatologice. Substanțele psihotrope În psihofarmacologie, prin substanțe psihotrope se înțelege acel grup de substanțe chimice, naturale sau de sinteză, care, administrate unor subiecți normali, pot induce modificări variate ale funcțiilor psihice (euforizante, tranchilizante, sedative, anxiolitice, hipnotice) sau care la bolnavii psihici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu sunt nocive și sunt lipsite de consecințe negative pentru personalitatea subiecților supuși experimentului. Aceste experimente au o valoare deosebită întrucât ele ne oferă posibilitatea de a înțelege și urmări într-o manieră dirijată apariția, evoluția și disoluția unor tablouri psihopatologice produse în condiții de laborator, în mod dirijat/controlat de experimentator. Prin aceasta se poate face o corelație, sau o analiză comparată între psihozele clinice și psihozele experimentale sau între modelul natural și modelul experimental. Nebunia și ritualurile culturale Între
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
referit în primul rând la ritualurile culturale care utilizează drogurile psihotrope, tocmai pentru a sublinia prin aceasta relația care există între nebunie și conduitele culturale ritualizate. Dincolo de aspectele culturale, aceste forme de manifestare colectivă ale „nebuniei”, reprezintă teme de reflecție psihopatologică și psihanalitică în care trebuie să „vedem” și să „înțelegem” natura umanului, așa cum am arătat mai sus. Nevoia sau apelul la droguri nu este un fapt întâmplător sau un simplu divertisment. Specific conduitelor umane supuse cenzurii, el reprezintă o formă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acestea privesc însă numai o latură a problemei experimentului în psihopatologie. Cele mai frecvent utilizate metode sunt metodele psihofarmacologice, de producere a psihozelor experimentale. Cercetările de psihofarmacologie care au ca scop producerea experimentală de modificări psihice, în scopul cunoașterii mecanismelor psihopatologice ale acestora, pe de o parte, iar pe de altă parte, testarea efectelor unor medicamente psihotrope noi, sunt de dată recentă, în comparație cu metodele experimentale mai sus menționate. Un mare număr de cercetători specialiști au consacrat importante studii în această direcție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înlocui sau reproduce modelul uman natural, existența umană. El poate constitui numai un reper, un punct de plecare de la care să dezvoltăm alte cercetări, dar între modelul experimental de laborator și modelul natural din clinică este o diferență considerabilă. Experimentul psihopatologic deschide în primul rând prespectivele unei dezvoltări a farmacologiei medicamentelor cu efect psihotrop, utilizate în tratamentul afecțiunilor psihiatrice. Marile răspunsuri la întrebările pe care le pune psihopatologia nu pot fi însă date de aceste experimente farmacologice, decât într-o anumită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu pot fi însă date de aceste experimente farmacologice, decât într-o anumită măsură. Psihopatologia este și rămâne o disciplină reflexivă, al cărui obiect, spiritul uman în primul rând, „este gândit” și „înțeles”. 12. ORGANIZAREA SISTEMULUI PERSONALITĂȚII ȘI DINAMICA PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Teorii despre personalitate În psihopatologie, orice analiză a fenomenelor psihice morbide, trebuie să înceapă cu studiul personalității, considerată ca ansamblu de referință al vieții psihice, întrucât personalitatea este „spațiul” în interiorul căreia se dezvoltă și se manifestă fenomenele psihice morbide. Concept
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se dezvoltă afecțiunile pulmonare; b) Tipul vultuos, pletoric, picnic-gras, de factură, ca teren patologic, apopletică; c) Tipul artritic, de factură picnică, înclinat către afecțiuni metabolice; d) Tipul limfatic, sau timico-limfatic; e) Tipul hipoplazic, nanic, cu aspect de infantilism. 2) Tipurile psihopatologice pure sunt rezultatul observațiilor clinico-psihiatrice efectuate asupra bolnavilor psihici. Aceste tipuri psihopatologice nu reprezintă boli psihice ci terenul pe care se pot dezvolta bolile psihice în anumite circumstanțe de viață ale individului respectiv. Ele reprezinte trăsături accentuate de personalitate prezente
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teren patologic, apopletică; c) Tipul artritic, de factură picnică, înclinat către afecțiuni metabolice; d) Tipul limfatic, sau timico-limfatic; e) Tipul hipoplazic, nanic, cu aspect de infantilism. 2) Tipurile psihopatologice pure sunt rezultatul observațiilor clinico-psihiatrice efectuate asupra bolnavilor psihici. Aceste tipuri psihopatologice nu reprezintă boli psihice ci terenul pe care se pot dezvolta bolile psihice în anumite circumstanțe de viață ale individului respectiv. Ele reprezinte trăsături accentuate de personalitate prezente la unele persoane. Autorii francezi vorbesc, în aceste cazuri despre tipologiile psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice nu reprezintă boli psihice ci terenul pe care se pot dezvolta bolile psihice în anumite circumstanțe de viață ale individului respectiv. Ele reprezinte trăsături accentuate de personalitate prezente la unele persoane. Autorii francezi vorbesc, în aceste cazuri despre tipologiile psihopatologice, iar autorii germani de variații patologice ale normalului. Aceste tipuri constituționale care reunesc condițiile unor dispoziții premorbide din care se pot dezvolta boli psihice sunt următoarele: a) Constituția perversă este caracterizată prin scăderea considerabilă a simțului moral, până la pierderea acestuia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în evaluarea potențialităților personalității, în stare de normalitate, dar și a potențialului său psihopatologic, în ceea ce privește riscul de îmbolnăvire psihică. Din acest motiv, tipul constituțional este un prețios indicator al dinamicii psihopatologice a personalității și de el suntem întotdeauna obligați să ținem seama. Organizarea sistemului personalității Înțelegerea dinamicii proceselor psihice morbide, în sfera psihopatologiei, depinde
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în evaluarea potențialităților personalității, în stare de normalitate, dar și a potențialului său psihopatologic, în ceea ce privește riscul de îmbolnăvire psihică. Din acest motiv, tipul constituțional este un prețios indicator al dinamicii psihopatologice a personalității și de el suntem întotdeauna obligați să ținem seama. Organizarea sistemului personalității Înțelegerea dinamicii proceselor psihice morbide, în sfera psihopatologiei, depinde de modul în care este conceput și înțeles sistemul personalității, ca mod de organizare. Pentru P. Sivadon
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Personal, consider că cea mai adecvată dintre acestea este modelul personalității propus de H. Jackson și dezvoltat ulterior de C. von Monakow și R. Mourgue, K. Goldstein și A. Gelb. Acest punct de vedere răspunde necesităților de explicare a transformării psihopatologice a sistemului personalității umane în condițiile oferite de boala psihică. În virtutea teoriei lui H. Jackson, personalitatea umană reprezintă un sistem complex de instanțe structurale, dispuse ierarhic-stratificat de jos în sus, derivând unele din altele prin diferențiere și specializare funcțională. Acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
procesul care are un sens ascendent, de la instanțele inferioare, simple, bine organizate și automate, arhaice ca apariție, la instanțele superioare, complexe, mai puțin stabile și voluntare, apărute recent în cursul filogenezei. Acesta reprezintă principiul integrării funcționale. 2) Disoluția este procesul psihopatologic care, contrar evoluției, constă în dezorganizarea sau dezintegrarea funcțională a sistemului personalității. Ea poate fi generală, orientată de sus în jos, întotdeauna de la complex la simplu, sau de la voluntar la automat; sau, poate fi locală, afectând numai un sector, o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi generală, orientată de sus în jos, întotdeauna de la complex la simplu, sau de la voluntar la automat; sau, poate fi locală, afectând numai un sector, o anumită instanță sau proces psihic al sistemului personalității. 3) În condițiile oferite de factorii psihopatologici, funcțiile neuropsihologice sunt înlocuite cu temele tulburărilor clinico-psihiatrice, care pot avea o dublă semnificație psihopatologică: a) pozitive, prin eliberarea instanțelor inferioare ale personalității de sub controlul instanțelor superioare; b) negative, prin disoluția instanțelor superioare ale sistemului personalității. Rezultă de aici faptul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la automat; sau, poate fi locală, afectând numai un sector, o anumită instanță sau proces psihic al sistemului personalității. 3) În condițiile oferite de factorii psihopatologici, funcțiile neuropsihologice sunt înlocuite cu temele tulburărilor clinico-psihiatrice, care pot avea o dublă semnificație psihopatologică: a) pozitive, prin eliberarea instanțelor inferioare ale personalității de sub controlul instanțelor superioare; b) negative, prin disoluția instanțelor superioare ale sistemului personalității. Rezultă de aici faptul că, prin procesul de evoluție, instanțele inferioare ale organizării personalității sunt supuse unei acțiuni de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însăși procesul de disoluție enunțat de H. Jackson. Pentru K. Jaspers procesul psihic se opune dezvoltării normale a sistemului personalității, fiind într-o mare măsură apropiat de conceptul de allopatie al psihozei, enunțat de S. Freud. Semnificația dinamică, de factură psihopatologică, a procesului corespunde ideii de dezorganizare a corpului psihic, ca fiind prin aceasta opusă ideii de psihogeneză a fenomenelor psihice. Din aceste considerente tulburările psihice se prezintă ca fenomene procesuale, fapt care le explică prin natura organizării-dinamice a aparatului psihic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări negative și prin tulburări pozitive reacționale. În sensul acesta vom avea în față două aspecte: a) Disoluții globale la nivelul funcțiilor de sinteză ale vieții psihice (tulburările psihice); b) Disoluții funcționale la nivelul funcțiilor senzorial-motorii (tulburările neurologice). În condiții psihopatologice asistăm la mai multe modele de dezintegrare ale sistemului personalității, fiecare dintre acestea având o specificitate și o dinamică proprie. Le vom descrie pe fiecare în continuare. 1) Deficiența Deficiența este consecința unei tulburări a procesului de integrare apărută sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
model este ilustrat de stările de arierație mintală sau oligofrenii și nu poate fi recuperat, în ceea ce privește „restructurarea” sistemului personalității, ci poate fi numai compensat, în cadrul unor anumite limite prin metode de psihopedagogie specială etc. 2) Deteriorarea Deteriorarea este un proces psihopatologic de dezintegrare a sistemului personalității care se produce după completa formare-organizare a acesteia. Deteriorarea se desfășoară de sus în jos, în sens invers, ca direcție, procesului de integrare și are un caracter progresiv și ireversibil. Se produce de la nivelul instanțelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
invers, ca direcție, procesului de integrare și are un caracter progresiv și ireversibil. Se produce de la nivelul instanțelor superioare voluntare și organizate complex, către instanțele inferioare care au un tip de organizare simplă și un regim automat funcțional. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele demențiale și el nu poate fi nici oprit și nici recuperat. 3) Regresiunea Regresiunea apare după completa formare a personalității și ea constă în întoarcerea la etapele funcțional-comportamentale anterioare cronologic din psihobiografia bolnavului respectiv, fiind de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constă în întoarcerea la etapele funcțional-comportamentale anterioare cronologic din psihobiografia bolnavului respectiv, fiind de fapt vorba de o regresiune funcțională fără a afecta integritatea organizării structurale a sistemului personalității. Aceasta are un caracter reversibil și poate fi corectat. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de dependență (toxicomanii, alcoolism) etc. Din punct de vedere psihanalitic este considerată ca expresia unor mecanisme de apărare ale Eului, ca o formă de retragere narcisică a persoanei respective. 4) Dizarmonia Dizarmonia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]