828 matches
-
care se va impune în clinică prin „bolile de stres”. Asistăm la o proliferare necunoscută încă în istorie a bolilor psihice (nevroze, depresii, psihoze, diverse manifestări suicidare etc.). O nouă clasă clinică își câștigă locul în seria „speciilor medicale”: bolile psihosomatice. La acestea se adaugă bolile cardiovasculare, cancerul, SIDA, dar și boli specifice civilizației tehnologice: bolile de muncă, accidentele, bolile traumatice, bolile de radiație radioactivă etc. Cum trebuie înțeleasă și interpretată această evoluție istorică, medico-culturală și morală a variațiilor stării de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe un adjuvant psihoterapeutic în tratamentul bolnavului. Importanța deosebită acordată acestuia creează o stare de dependență de medic a bolnavului, crescând sugestibilitatea și, prin intermediul acesteia, „accesul” formelor de psihoterapie, adesea cu un mare succes terapeutic, mai ales în cazul bolilor psihosomatice, a stărilor reactive, nevrozelor etc. Boala psihică Psihopatologia este disciplina care studiază modul în care o persoană ajunge să-și piardă libertatea interioară devenind un alt tip de „ființă” umană - o „ființă a anormalității”. Bolnavul psihic este o persoană desprinsă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice morbide”. Pentru H. Hjemselv, simptomul este elementul lingvistic din care se construiește „metalimbajul științific”. Prin aceasta, simptomul clinic este cel care „construiește” și atribuie semnificație „câmpului epistemic” al psihopatologiei, dar, în egală măsură și pentru psihiatria clinică, psihanaliză, medicină psihosomatică etc. Pentru G. Lanteri-Laura, „discursul clinic” este constituit din „câmpul semiologiei psihiatrice” și el reprezintă „câmpul epistemic medical”. Din aceste considerente ne vom centra atenția asupra analizei asupra semiologiei psihiatrice. Semiologia psihiatrică reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formulat în secolul al XIX-lea este continuat în secolul XX, prin perfecționarea, diversificarea nuanțată și lărgirea terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le înlocuiesc pe cele vechi: schizofrenie, discordanță, psihastenie, nevroze, isterie, stări reactive, afecțiuni psihosomatice, stări limită (borderline) etc. În prezent terminologia psihopatologică și clinico-psihiatrică se structurează prin compararea fenomenelor psihice morbide cu fenomenele psihice normale. Între ele se stabilește o relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dintre medic (M) și bolnav (B) este posibilă prin intermediul „corpului”, a „Eului corporal” care în cazul acesta poate deveni inteligibil prin asocierea dintre „privire” și „ascultare”. Obiectul psihopatologiei Obiectul medicinei îl reprezintă omul bolnav și boala acestuia (somatică, psihică sau psihosomatică), iar scopul pe care și-l propune este vindecarea sau restabilirea stării de sănătate. În psihopatologie, obiectul are un înțeles mult mai larg. Persoana umană are mai multe registre de manifestare ale suferinței. În sensul acesta distingem mai multe niveluri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a fi” care se impune ca „drepturi ale bolii” în societate, cerând a fi recunoscute, respectate și recuperate. Psihologia bolnavului Bolnavul este persoana care acuză o suferință subiectivă sau care prezintă semne obiective ale unei suferințe somato-fiziologice, psihice sau psihosomatice. Statutul de bolnav este atribuit unei persoane de către medic, și sunt mai multe moduri de a eticheta ca bolnav o persoană, așa cum se poate vedea mai jos: a) Cazuri obișnuite, tipice, nesemnificative sau considerate ca fiind „neinteresante” din punct de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a nu ajunge dependent de alții. - boala apare ca un atac asupra perfecțiunii, a imaginii de sine; - creștere a efortului de a-și manifesta forța și independența. Admițând faptul că orice boală, indiferent de natura ei (somatică, psihică sau psihosomatică) modifică atitudinile, reacțiile, conduitele personalității individului, A. Păunescu-Podeanu, plecând de la tipologiile bolnavilor, propuse de Schweisshamer, izolează următoarele cinci tipuri de personalități de bolnavi: 1) Nepăsătorul - este tipul de bolnav indiferent față de suferința sa, pe care o privește și tratează cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau de tulburare patologică a personalității individului respectiv. Gândirea medico-psihiatrică, se înscrie în cadrul raționamentului clinic general care nu face practic, nici un fel de distincție epistemologică (și, de altfel, nici nu urmărește acest lucru) între tulburările somatice, tulburările psihice sau tulburările psihosomatice. Gândirea clinică este bazată pe „privirea” și „ascultarea” bolnavului și a relatărilor acestuia a suferințelor sau tulburărilor sale. Prin aceasta ea este și rămâne exterioară (în sfera cunoașterii empirice) persoanei bolnavului. Cea care vine să „completeze” într-o anumită privință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor tulburări neurologice sine materia, de factură funcțională, în special a celor din cursul stărilor isterice, în nevroze etc. Pe de altă parte, sugestia poate avea efecte patoplastice, de inducere, tot prin persuasiune, imitație etc., a unor tulburări psihice sau psihosomatice, la persoanele cu o constituție emoțională, sau în condiții speciale. Sunt cunoscute în sensul acesta studiile și experiențele anterioare ale lui A. Messmer cu magnetismul animal, celebrele studii și demonstrații ale lui J. Charcot asupra isteriei, ca și cercetările lui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constituțional reunește trăsăturile unei personalități exploziv-agresive, de factură paroxistică. El este tipul epileptoid și reprezintă terenul pe care se poate dezvolta, neobligatoriu, epilepsia, conduitele deviante violente, tulburările de caracter și comportament. d) Tipul displastic, este constituția care prin caracteristicile sale psihosomatice nu intră în nici unul dintre tipurile mai sus prezentate, împrumutând caracteristici disparate de la toate acestea. Acest tip constituțional reprezintă terenul pe care se poate dezvolta, neobligatoriu, epilepsia, tulburările de comportament, în special cele deviante antisociale. Tipologia somato-psihică a lui E.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interese sociale, familiale și profesionale. Ea corespunde instalării crizei de involuție psiho-biologică și datorită acesteia prezintă o vulnerabilitate particulară, extrem de crescută față de bolile psihice. Acestei perioade „critice” din viața individului îi sunt caracteristice următoarele afecțiuni: stări reactive și nevroze, afecțiuni psihosomatice, tulburări psihotice endogene, în special din seria tulburărilor afective, demențele presenile de tip Altzheimer și Pick. f) Grupa de vârstă cuprinsă între 51...60 ani prezintă următoarele caracteristici: interese psiho-biologice și psiho-sociale legate în continuare de criza de involuție (menopauza
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii psihiatrice, întrucât acesta interesează în mod direct sfera psihopatologiei. Facem această afirmație întrucât simptomul psihiatric este expresia tulburării psihopatologice a proceselor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Boli afective (sindrom depresiv, maniacal, boala afectivă unipolară, PMD) 4) Psihoze endogene 4a) Grupa schizofreniei 4b) Grupa delirurilor sistematizate cronice, simple sau halucinatorii 5) Psihozele simptomatice exogene (delirul, amenția, obnubilarea, stuporul) 6) Epilepsia 7) Psihozele organice (PGP, demențele) 8) Afecțiunile psihosomatice 1 2 3 4a 4b 5 6 7 8 CONSTITUȚII PSIHOPATICE AFECȚIUNI PSIHICE DE TIP REACTIV AFECȚIUNI PSIHICE ENDOGENE TULBURĂRI CU O ETIOLOGIE SECUNDARĂ CUNOSCUTĂ LEZIUNI ORGANICE CEREBRALE TULBURĂRI PSIHOSOMATICE SISTEMUL PERSONALITĂȚII ȘI ACȚIUNEA SELECTIVĂ A NOXELOR Clasificarea sindroamelor psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stuporul) 6) Epilepsia 7) Psihozele organice (PGP, demențele) 8) Afecțiunile psihosomatice 1 2 3 4a 4b 5 6 7 8 CONSTITUȚII PSIHOPATICE AFECȚIUNI PSIHICE DE TIP REACTIV AFECȚIUNI PSIHICE ENDOGENE TULBURĂRI CU O ETIOLOGIE SECUNDARĂ CUNOSCUTĂ LEZIUNI ORGANICE CEREBRALE TULBURĂRI PSIHOSOMATICE SISTEMUL PERSONALITĂȚII ȘI ACȚIUNEA SELECTIVĂ A NOXELOR Clasificarea sindroamelor psihopatologice Sindroamele psihopatologice ireversibile Acest grup de sindroame psihopatologice privește sfera personalității și are două aspecte. Pe de o parte, aceste sindroame privesc perioada formării personalității și a sferei intelectuale (creștere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se centrează asupra aspectului epistemologic al temei necesitând o riguroasă precizare a obiectului și metodologiei. Importanța psihologiei medicale constă în faptul că ea vine să completeze punctul de vedere clinic referitor la boală. Indiferent de natura acesteia, somatică, psihică sau psihosomatică, boala are un dublu aspect. Pe de o parte ea reprezintă un „proces patologic” de natură organică, funcțională sau și una și alta; pe de altă parte, această latură clinico-obiectivă a bolii este dublată de latura sa subiectiv-psihologică reprezentată prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale țesutului nervos nobil (neuroni și nevroglie) de tip presenil (Pick și Altzheimer) și de tip senil (demență senilă și presbiofrenia). b) Demențele secundare unor leziuni organice cerebrale de tip vascular, infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în următoarele situații: a) Conversiunea somatică din cursul isteriei. b) Afecțiuni clinice sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în următoarele situații: a) Conversiunea somatică din cursul isteriei. b) Afecțiuni clinice sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice, induse sugestiv fie prin imitația altor bolnavi cu care individul vine în contact, fie prin inducție din contactele repetate cu medicii (consultații medicale repetate la diferite specialități, investigații medicale, încercări terapeutice etc.). c) Afecțiuni psihosomatice pure ca forțe de manifestare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice, induse sugestiv fie prin imitația altor bolnavi cu care individul vine în contact, fie prin inducție din contactele repetate cu medicii (consultații medicale repetate la diferite specialități, investigații medicale, încercări terapeutice etc.). c) Afecțiuni psihosomatice pure ca forțe de manifestare ale unor stări de dezechilibru psihic (astmul bronșic, urticaria, ulcerul gastric, colita, dermatozele etc.). III) Suferințele psiho-morale, cuprind grupa de tulburări ale persoanei care interesează Eul acesteia, conștiința de sine, simțul și conștiința morală, responsabilitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
oferite de „modelele psihopatologice” ale bolilor psihice, în comparație cu starea de normalitate mintală. Vor fi analizate personalitățile psihopatice, stările reactive și nevrozele, psihozele organice, toxice și infecțioase, psihozele endogene (afective, schizofrenia, psihozele delirante sistematizate), stările de arierație mintală, demențele și afecțiunile psihosomatice. Ca o concluzie se vor analiza „modelele de personalitate” în condiții psihopatologice, precum și aspectele particulare „psiho-biografice” ale bolnavilor psihici. 20. PERSONALITĂȚILE PSIHOPATICE Cadrul general Personalitățile psihopatice ocupă un loc intermediar între starea de normalitate psihică și marile tablouri psihopatologice. Ele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care nu fac parte din personalitatea sa, - perturbă moderat sau de loc experiența realității și nu alterează în mod fundamental sentimentul de identitate. În ceea ce privește clasificarea nevrozelor, există mat multe puncte de vedere, legate tocmai de aspectele doctrinare psihiatrice, psihologice, psihanalitice, psihosomatice sau psihopatologice la care se face referință. Vom prezenta, în cele ce urmează, pe cele mai importante dintre acestea. Clasificarea psihanalitică, așa cum a fost ea propusă de S. Freud, se axează, în special, pe manifestările și organizările nevrotice după cum se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
maternitate descrise de P. Sivadon (psihozele de gestație, psihozele de lactație etc.). Tulburările psihice din cursul psihozelor exogene, sunt inteligibil corelate cu tulburările neurologice sau somatice primare, ele apărând ca manifestări clinico-psihiatrice secundare ale acestora. Ca și în cazul afecțiunilor psihosomatice, existența grupului de psihoze exogene ne obligă din punct de vedere psihopatologic să avem o viziune de factură „unitară” a personalității, viziune, în care raportul „somatic/psihic” nu mai este separat ci el trebuie înțeles ca un echilibru structurat și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Epilepsia se însoțește, în afara acceselor paroxistice anterior descrise, de tulburări permanente interparoxistice care marchează profund și specific personalitatea și comportamentul acestei categorii de bolnavi psihici. Majoritatea autorilor recunosc existența unui tip specific de „personalitate epileptică”. Fr. Minkowska, reluând tematica tipologiei psihosomatice a lui E. Kretschmer, descrie tipul epileptoid, caracterizat prin următoarele trăsături psihopatologice: a) În plan psihic se notează o bipolaritate afectivă, caracterizată prin lentoare psihică, vâscozitate, reacții explozive. b) În plan somatic, se notează o constituție de tip atletic, frunte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care apar în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni somatice primare de factură endocrină sau metabolică etc. Aceste grupe de tulburări psihice traduc, așa cum spuneam deja mai înainte, o corelație strânsă între somatic și psihic. Spre deosebire însă de patologia psihosomatică, psihozele exogene, de tipul celor la care facem referință, sunt manifestări psihopatologice fie secundare unor afecțiuni somatice primitive, fie însoțesc evoluția clinică a acestor boli somatice, făcând parte din tabloul clinic al acestora. Vom prezenta în continuare cele mai importante
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că raportul „psiho-endocrin” are un dublu sens: tulburările endocrine acționează asupra reacțiilor personalității, la fel cum, la rândul ei, personalitatea acționează asupra glandelor endocrine. Este important de subliniat și faptul că glandele endocrine joacă un rol important în configurarea tipului psihosomatic (biotipul și psihotipul) al individului respectiv. Cele mai importante glande care marchează tipologic, somatic și caracterial-temperamental persoana umană sunt hipofiza, tiroida, suprarenala și gonadele. Aceste aspecte se vor vedea mai târziu, în „dispozițiile patologice” ca potențialități de dezvoltare și apariție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferințe, spre deosebire de depresie care este „fața ei interioară”, așa cum se va vedea în continuare. Stările depresive Orice slăbire trecătoare sau durabilă a stării de dispoziție afectivă, sau a tonusului psihic, este considerată o depresie. Depresia poate fi psihică, somatică sau psihosomatică (A. Porot). Depresia nu este în mod obligatoriu o stare patologică, ci este, în primul rând, o stare de dispoziție afectivă a omului, fie în raport cu circumstanțele vieții cotidiene, fie în raport cu „variațiile ciclice” ale naturii persoanei sale, sau cu natura „endonului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]