475 matches
-
București, 1982; Clopote sub apă, București, 1984; Povestea unui debut, București, 1986; Moștenirea, București, 1987; Munții nu cad, București, 1989. Repere bibliografice: Șerban Foarță, „Între două trenuri”, O, 1965, 26; Ion Caraion, „Între două trenuri”, GL, 1965, 32; Sânziana Pop, „Puștoaica”, LCF , 1967, 3; Laurențiu Ulici, „Adam evadează”, CNT, 1968, 1; Magdalena Popescu, „Aventurile unui timid”, RL, 1969, 8; Remus Luca, „Aventurile unui timid”, VR, 1969, 3; Dana Dumitriu, „Enigma”, RL, 1970, 23; Caraion, Duelul, 213-215; Virgil Nistor, „Noaptea, printre mașini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
prigoniți tocmai în mâinile crăpate de-o sete necurată de excese ale prigonitorilor. Ieșirea dintre despărțiturile precare cuprinse de flăcări era cu două tăișuri. În deruta creată de fumul gros și înecăcios, Rică o apucase în goană pe Marieta, o puștoaică doar pe jumătatea lui ca vârstă, și, cu ea în brațe, se avântase în ostila vecinătate a taberei. Auzise de la alții de scuturile umane și se gândea că, încolțit de nevoie, s-ar fi putut adăposti câteva secunde prețioase îndărătul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mei, drept care uneori săream din curte, pe fereastră direct în bucătăria Antonelei, ca să mănânc ba o prăjitură, ba orice altceva; la etajul doi stătea Corina, cea care mi-a arătat întâia dată ce înseamnă un casetofon și muzică bună de puștoaică - în plus, Corina învăța foarte bine, era premiantă, așa încât eram lăsată în preajma ei măcar pentru faptul că aș putea deprinde și eu oarecare aplecare spre învățătură (mai exact, către matematici), ca să nu mă mai joc cât era ziua de lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
le cunoscuse. Era la premierele pieselor sale preferate, era apoi la un pahar de vin cu actorii pe care îi iubea, povestind vrute și nevrute, și, din când în când, era întrerupt pentru a da un autograf unei femei frumoase sau unei puștoaice, căreia ochii îi sticleau, îndrăgostită pe loc de Cristi. Sau se plimba cu Tourtal pe străduțele din Montmartre și număra pisicile care le tăiau calea. Și ropotele de aplauze continue care îi țiuiau în urechi, amestecate cu șampaniile spumoase și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nimic." Jurnalul, apărut în ediția a II-a la Ed. Humanitas, acoperă intervalul 1932-1947. De fapt, însemnările ajung până în 1949, dar deținătorii manuscrisului au hotărât, din motive pe care le bănuiesc, să nu treacă dincolo de '47. Începe cu confesiunile unei puștoaice, încă elevă, și ajunge, la 30 de ani, poate din exces de luciditate și autoanaliză, într-un impas existențial din care vede ieșiri apocaliptice: "O să se termine povestea asta, O să se termine chiar dac-ar fi nevoie să mă culc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în camera impură Când v-am surprins gură în gură, Deasupra dânsa și alături Veșmintele-i, coji printre pături, Mai transpirau dorinți din pori Naintea marii dezmierdări Cu tot dichisul și alaiul Apoi m-ai înșelat cu ceaiul! Numărătoare pentru puștoaice și babalâci elefantul dă din trompă strada gării dă din pompă avionul dă din bombă însă nimeni nu sucombă Am găsit o "Chiuitură". Leliță, paraleliță Astăzi o să-mi pun la punct Arhebuza cu rotiță Și-o să-ți scriu defunct. Căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
imagine mai jalnică decât a lui. Nu l-am văzut niciodată vesel sau mulțumit. Când e beat, simte viața suportabilă. Treaz sau mahmur, e dezolant, o murătură. Se umple de importanță doar când vorbește despre femeia lui din Târgoviște, o puștoaică de paișpe ani care, adineauri îmi spunea, când ți-e lumea mai dragă, când vor să petreacă și ei weekend-ul împreună, ea pleacă în excursie cu clasa a VIII-a. Au petrecut Paștele în cămin. Doar ei doi. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avusese la activ vreo trei avorturi. Odată, la o petrecere, la mine, în garsoniera aia de care v-am povestit, venise împreună cu o prietenă de-a ei, după un avort, și erau revoltate îngrozitor că era plin la spital de puștoaice de paișpe ani, care erau deja veterane. Și se uitau la ele ca la niște babe. Deja se simțeau depășite. Ar trebui să fac o scenă din asta cândva, într-o proză. Avea restanțe, vorba ceea, căcălău. În sesiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cartea mea, cîtă o fi fost, nu mai era prin nici o librărie bucureșteană și, culmea, din cele aproape 1000 de exemplare venite la P. Neamț nu se mai găsește nici unul prin librării. De fapt, am constatat că tot mai multe puștoaice mă caută prin acel oraș în care mă voi muta neapărat în acest an! Aș pleca în fiecare zi de aici! Nu mai suport să stau atît de izolat, deocamdată. Totul ar fi în regulă dacă aș avea ceva bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de lux! Acum trei ore m-am întors de la P. Neamț. Ieri m-am văzut și cu Daniel (Corbu n. red.). Ceilalți nu! Chioaru (Dumitru n. red.) a plecat definitiv al Sibiu. E librar acolo. Am probleme cu iubita mea, puștoaica. Sper să nu iasă un dezastru. Nu vreau nici copii și nici căsnicie. Recunosc: sînt oarecum crispat. La Iași a fost în regulă! Am dat trei examene (sintaxa, dialectologia și psihologia). Ultimele două le-am luat cu 10, primul l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Da? Și aștept CARTEA ta, cu emoție și încredere! Te las. Mai am de răspuns domnilor Paler (care nu știe de ce nu-i confirm primirea ultimei sale cărți; dar n-am pri mit-o!), Grigurcu, Liviu Stoiciu, Azap, George Ostroveanu + puștoaicele! Am primit din Franța o excelentă "Chronologie des civilisations"! Ce popor minunat! "Povestea poveștilor" a lui Creangă o să apară la " À l'écart"! Te îmbrățișez cu dragoste și frăție! Aurel Dumitrașcu Borca, 31 august 1986 Dragul meu, Îți răspund telegrafic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se scrie! Îți doresc mult succes și multă bucurie! Cu dragoste, Aurel Dumitrașcu P.S. Ieri am împlinit 31 de ani! Asta-i! A. 1987 Borca, 6 februarie 1987 Dragul meu, Nu ți-am scris de multă vreme! De fapt, exceptînd puștoaicele, n-am prea putut scrie epistole scriitorilor. M-am simțit, se pare, complet inhibat de toate măgăriile pe care le trăim. Încep să-mi pierd cumpătul. Dacă se va întîmpla ceva rău cu mine, să-mi păstrezi un gînd cinstit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dor de drumuri și de mari biblioteci! Viața la țară este o imensă porcărie pentru un scriitor! Nu se poate supraviețui prea mult. Mi-e silă și că-mi petrec multe clipe lamentîndu-mă ca o paiață. Vreau altceva! Abundența de puștoaice mă irită și mă încîntă. T. dă semne de întoarcere și parcă nu pot crede că în sufletul ei mai poate fi și măreție. Nu există femeie cu care să mă pot împăca tot timpul! Și-mi pierd prea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mult la femei decît la scris. Mi-a fost ciudă și mi-a fost rușine de mine. Pe acest fond, m-am dus să văd un film cu Alexei Batalov la P. Neamț. Sper să nu am probleme cu o puștoaică, acea Maria. Asta mi-ar mai lipsi acum! În Familia, nr. 4, Radu Călin Cristea a scris un pamflet împotriva Furtunilor. Nu mă așteptam la așa ceva. "Recenzia" sa este evident tendențioasă prin metodologie și ton. Mi se spusese că Radu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dat. O să mă duc mîine. Tot azi am primit cuvinte și de la Marta Petreu. Continuă în același stil de mare prietenă. Mă bucură. NU mai știu ce-am făcut la P. Neamț, dar bine că nu am probleme cu acea puștoaică! M-am reîntîlnit cu toți prietenii, chemați fiind de Săceanu. Și cu Genoiu m-am văzut. Mi-a comunicat că vor scrie în Ateneu 5 (sau 6) despre Furtuni. Nu sînt amărît de pamphletul lui Radu Călin, nici atunci n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
părinții. La început au fost cazați ofițeri români. Îmi amintesc bine de unul, un ofițer în rezervă, de vreo patruzeci de ani, avocat din București, Măgârdicean pe nume - foarte domn, foarte stilat, cultivat, cu care aveam lungi discuții, eu, o puștoaică de paisprezece ani, și de la care am învățat multe lucruri despre viață. Pe măsură ce războiul se prelungea, au început să fie cazați la noi ofițeri germani. De data asta, relații reci, distante, dar protocolare. Ambii mei părinți erau buni vorbitori de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, pe care nu-i cunos‑ cusem încă. Însă acestea erau deja conflicte de fond, de principii. Pe lângă ele erau conflicte generate de invidie, că, sigur, am trezit foarte multe invidii. Gândiți-vă că eram o puștoaică care a venit de nu știu unde și de pe o zi pe alta ajunsese cel mai citit autor din revistă. Dar, final‑ mente, nu asta ne-a separat, ci ne-au separat diferențele de idei. Eu, de exemplu, am fost de părere
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Eu am plecat în străinătate în luna iulie, de exemplu, și m-am întors numai după eli‑ berarea lui Marian Munteanu. Pentru că pe 13 iunie zia‑ rul Adevărul apăruse cu un editorial care mi-era dedicat integral, deși eram o puștoaică care scria la revista 22. Și știam că minerii mă căutaseră la Hotelul Bulevard. Redacția revistei 22 fusese devastată, prieteni de-ai noș‑ tri au luat bătaie... V.A. : Iar eu am plecat cu trenul în Elveția pentru că la aeroport
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spectacolul la care asistase el însuși demult, cu Chantecler de Edmond Rostand, dat de o trupă franceză în turneu în România. Câțiva ani buni de joacă am avut însă cu partenerii din ghettoul curții vecine: o groază de puști și puștoaice care vorbeau între ei exclusiv maghiara, dar cu mine o dădeau și pe românește, mai mult sau mai puțin puchinoși, cu care ne jucam firește și de-a hoții și gardiștii, dar care, mai ales, au devenit curând întru toate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am lăsat pe tot la Delureanu și am plecat să-mi caut cameră: la Piti Curti, camera noastră cu balcon era liberă (30 de lei), dar fără serviciu, pentru că nu au slujnică; la celălalt, o față împietrită - sunt sigură că puștoaica nu mai vine la noi - de altfel, nici n-a ieșit să-mi spună bună ziua. Cum toate cunoștințele noastre: Lisette, Piticu, Irène, Ina și Alecu și c nia stau în noul block, mi-am luat și eu o cămăruță la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scumpa mea, că într-o zi ai să primești scrisoarea cea bună, în care ai să citești „astăzi în sfârșit ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și de joacă în care copiii arabi din împrejurimi (n-am văzut decât fetițe, nu și băieți) pot veni și pleca de aici liber, doar escortați de educatoare. Porțile sunt închise pentru bărbații adulți din cartierul arab, dar nu și puștoaicelor care aleargă prin grădini cum ar face-o și în Luxemburgul parizian. Întâlnirea normalității cu extraordinarul, există oare vreun giuvaier mai adevărat? Poate că n-ar trebui să împărtășesc hârtiei această emoție poznașă, iresponsabilă și foarte naivă (oare ce le
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a.m. Data mi se părea familiară, ca de altfel și ora, dar nu realizam de ce. Iritat de incapacitatea mea de a dezlega misterul, am ieșit de pe AOL și m-am repezit nerăbdător la fișierul Teenage Pussy. Titlul inițial al Păsăricii puștoaicei fusese Sfinte Sisoe! dar cei de la Knopf (care plătiseră aproape un milion de dolari doar pentru drepturile de publicare în America de Nord) m-au asigurat că Păsărica puștoaicei era un titlu mult mai comercial. (Revoltătorul Mike fusese momentan luat în considerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și m-am repezit nerăbdător la fișierul Teenage Pussy. Titlul inițial al Păsăricii puștoaicei fusese Sfinte Sisoe! dar cei de la Knopf (care plătiseră aproape un milion de dolari doar pentru drepturile de publicare în America de Nord) m-au asigurat că Păsărica puștoaicei era un titlu mult mai comercial. (Revoltătorul Mike fusese momentan luat în considerare, dar în final socotit ca „necontroversat“). Knopf avea de gând să-l lanseze în catalogul editurii ca pe un „thriller pornografic“ ceea ce m-a entuziasmat la culme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]