452 matches
-
-și tragă brațul din pubelă, dar mâna se Împotrivi cu Încăpățânare. ― Dacă răpitorul ia banii și după aceea Îți mai cere? Întrebă mâna. ― Trebuie să ne asumăm riscul ăsta, o repezi Milton și Își trase brațul cu toată puterea din pubelă. Mâna se descleștă. Servieta căzu pe gunoiul dinăuntru. Milton se grăbi Înapoi, pe peron (trăgându-și mâna după el), și intră În Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă să apar din clipă-n clipă. Mâna Încă Îl mai Înțepa, bombănind ca pentru sine. Milton se gândi la servieta care stătea În pubela de gunoi. În minte Îi apăru imaginea banilor dinăuntru. Douăzeci și cinci de mii! Văzu teancurile de hârtii de o sută de dolari, cu chipul lui Benjamin Franklin repetându-se Între oglinzile paralele ale grămezii aceleia de bani. Lui Milton i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la asta Înainte? Ce naiba era cu el? Era prea stresat... Totuși tatăl meu nici nu ajunsese bine pe peron, când Împietri. La mai puțin de douăzeci de metri de el, o siluetă Întunecată, cu o căciulă lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul capacul de metal. În lumina chimică a nopții, Milton desluși barba patriarhală, obrajii palizi, ceruiți, și - cel mai grăitor fapt - cadrul micuț, de un metru șaizeci și doi. Părintele Mike. Părintele Mike? Părintele Mike era răpitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei, intra în librării relaxată și le anunța tuturor necunoscuților că, odată, ea a fost scriitoare, după care izbucnea zgomotos în râs. Dimineața, la prima oră, a smuls amețită cablurile calculatorului din priză și-a scos hard drive-ul, afară, lângă pubele. Și-n clipa aia, telefonul a început să sune și primele cuvinte pe care agentul le-a rostit au fost: „Stai jos ?” Și eu am primit telefoane de genul ăsta, a declarat Irene. Când am primit rolul în telenovelă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele acelei după-amiezi. L-a sunat pe tatăl ei, nu pe mama. Și-a dat jos jacheta în carouri pe care întotdeauna o detestase și-a îndesat-o într-o pubelă. Și-a dat seama că Alice începuse să-i scrie povestea mult prea devreme, înainte ca subiectul să-nceapă să prindă cu-adevărat contur. Mai departe, era mult mai dificil să-și mai aducă aminte ce uși închisese întâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spate, ușa larg deschisă a frigiderului, plină de pachete multicolore, de cutii de plastic și de sticluțe cu mâncăruri și sucuri despre care nici nu bănuiam să existe. Nu înțelegeam mai nimic, și problemele americanilor mi se păreau mofturi... Admiram pubelele pe care scria: hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi de cei trei R (recuperare, reciclare, refolosire). De planul la sticle și borcane, maculatură și dopuri de plută. Nu, nu puteam încă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi de cei trei R (recuperare, reciclare, refolosire). De planul la sticle și borcane, maculatură și dopuri de plută. Nu, nu puteam încă să ne cumpărăm de bunăvoie pubele. Nu, nu puteam da încă importanță mediului. În prima zi aici, m-am simțit ciudat să împart traiul meu la colegiul St. Hilda cu două afgane. Apoi m-am trezit, amintindu-mi cum eram 11 ani mai devreme. Câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing la cărucioarele pentru cumpărături pe marile bulevarde și caută sticle prin pubele. Dacă nu vreau să las în urmă toate astea, de ce l-am încurajat pe Tom să intre în discuția asta pe teme imobiliare cu Stanley Chowder? Ca să-i fac o plăcere lui Tom, cred. Ca să-i arăt că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu găsească pubelele-n drum, ca să ne lase cu gunoiul cât casa) o pornește și el, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, la crâșma lui Tănase, mai în jos pe Stelea Spătarul. Cum peste drum e secția de poliție, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și își vârî botul și labele din față sub capacul cutiei de metal. Alex se simți înfricoșată și mâniată de indiferența vulpii față de prezența ei. Rosti, găsind că-i ciudat de greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vulpii față de prezența ei. Rosti, găsind că-i ciudat de greu să se adreseze unei vulpi: „Încetează!“. Nu strigase, ci vorbise pe un glas potolit. Cum vulpea continua să nu-i acorde atenție, Alex bătu ușor cu pumnii în capacul pubelei de lângă ea. Vulpea coborî pe toate patru labele, evident mâncând ceva și apoi, fără ca măcar să se uite la Alex, se ridică din nou pe picioarele dindărăt și își reluă investigația. Alex se trase înapoi. Pe urmă, făcându-și vânt, smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea. Vulpea coborî pe toate patru labele, evident mâncând ceva și apoi, fără ca măcar să se uite la Alex, se ridică din nou pe picioarele dindărăt și își reluă investigația. Alex se trase înapoi. Pe urmă, făcându-și vânt, smulse capacul pubelei în care bătuse cu pumnii și îl aruncă în direcția vulpii; capacul ricoșă pe aleea de beton și începui să se rostogolească întocmai ca un cerc. Vulpea sări în lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ricoșă pe aleea de beton și începui să se rostogolească întocmai ca un cerc. Vulpea sări în lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să scotocească printre gunoaiele împrăștiate pe jos. Alex, înnebunită, alergă la următoarea pubelă, smuci capacul și începu să bombardeze vulpea cu gunoaiele dinăuntru. În același timp strigă, cu glas tare de astă-dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să scotocească printre gunoaiele împrăștiate pe jos. Alex, înnebunită, alergă la următoarea pubelă, smuci capacul și începu să bombardeze vulpea cu gunoaiele dinăuntru. În același timp strigă, cu glas tare de astă-dată: „Oh, încetează, încetează, pleacă!“. Vulpea, cu labele-i negre îngropate între resturi și lături, o privi fix, apoi scoase un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în extazele consecutive rupturii lui principium individuationis poate exista ceva care să scoată la suprafață fondul cel mai intim latent în fiecare om. Acest fond nocturn nu este, așa cum se crede de obicei, pur și simplu mocirlos. Nu este o pubelă pe care trebuie să o golim sau o parte demoniacă pe care trebuie să o eradicăm. Dimpotrivă, acesta poate fi un fund (fond) în care va încolți o comoară primitivă de solidaritate, de generozitate, de asemenea. Numai că trebuie să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
temeinic deliberat), orice și oricât ar scrie în Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ-urilor demolatoare, presa, scriitorimea, societatea civilă (de)plâng
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pungă neagră din plastic. — Este suficient de largă pentru a încăpea lejer conținutul unei oale de noapte pline. Cînd este legată la capăt, este impermeabilă la miros și umezeală. Acești saci trebuie depozitați lîngă sau în lada de gunoi sau pubelă. Pentru a grăbi colectarea, lucrătorii vor fi ajutați de armată. De aceea ați văzut atîția soldați pe străzi în ultima vreme. Soldații n-au nevoie de puști pentru a debarasa căcatul, zise Macfee. — Spălatul, dacă ne rezumăm la strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și Înotând până la țărm. A trebuit mai întîi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prins. — Lynn, nu mă asculți. Lynn se încruntă la el. — Ce crezi, că poți scăpa de el liniștit, ca de o capsulă Petri care nu a dat rezultate? Nu poți să-l arunci pe Dave, pur și simplu, într-o pubelă biologică. Tu ești cel care nu ascultă. Dave este o ființă vie, o creatură rațională, și tu l-ai creat. Tu ești motivul pentru care el există pe acest pământ. Nu ai dreptul să-l abandonezi, doar pentru că e incomod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și înotând până la țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă Întorc, o iau În sus către nord-est și mă găsesc În colțul lui rue de Montmorency. La numărul 51, casa lui Nicolas Flamel. Între Bafomet și Templu. Agerul spagirist știa bine cu cine trebuia să aibă de-a face. Pubele pline de o murdărie infectă, În fața unei case de epocă incertă, Taverne Nicolas Flamet. Casa-i veche, au restaurat-o În scopuri turistice, pentru diabolici de rangul cel mai prizărit, Hylicii. Alături e un bar american cu un anunț publicitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cerute. Îl Întoarce și Îl Încalecă, gemînd cu ochii Închiși. — Continuă! Îi poruncește. Micuțul Wakefield găsea locuri bune de pitit În copaci, În parcuri, sub mesele de picnic, În parcările de camioane, În magazinele de suveniruri de pe marginea șoselelor, În spatele pubelelor, sub grămezi de crengi, În camerele boilerelor, În compartimentul din spate camioanelor. Odată a fost dus astfel Într-un alt stat și părinții lui l-au declarat dispărut la poliție. Întotdeauna trebuiau să-l caute pe fiul lor, dar rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]