441 matches
-
asta sînteți, ar fi vrut să le spună în față, oricum o sucești și o învîrtești, nenicule, trebuie să ne crezi pe cuvînt, numai așa poți fi de-ai noștri. I se întinde o țigară, din care înaintea lui mai pufăiseră vreo trei indivizi, dacă se termină la tine e de rău, încearcă unul să facă o glumă. Nu faceți nici cît un sfert de chiștoc din ăsta, își spune în gînd dîndu-i drumul dintre degete pe caldarîm, fărîmițîndu-l cu vîrful
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Părințel, care era mereu insensibil ca un pietroi, fără nici o șansă să-și rupă din timp, să stea puțin de vorbă despre viața lor de cuplu, să-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
teamă că există o singură ocupație pe care Johannes și guvernul ăsta național-socialist al lui o consideră a fi potrivită pentru o femeie, și anume aceea pe care o are după o perioadă de nouă luni. Își aprinse pipa și pufăi din ea cu un aer filozofic. — Oricum, zise el, bănuiesc că vor aplica pentru unul din acele Împrumuturi ale Reich-ului pentru tinerii căsătoriți, iar asta o va face să Înceteze lucrul, nu? Mda, cred că aveți dreptate, am zis dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puternic ca dumneavoastră are cu siguranță destui dușmani. El Încuviință din cap. — Există cineva care s-ar putea să vă urască suficient de mult Încât să se răzbune folosindu-se de fiica dumneavoastră? Își aprinse din nou havana Black Wisdom, pufăi din ea și apoi o ținu Între vârfurile degetelor, departe de el: — Dușmanii sunt corolarul inevitabil al unei mari bogății, Herr Gunther, Îmi spuse. Dar eu vorbesc despre aceia care-mi sunt rivali În afaceri, nu despre gangsteri. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un halat scump din mătase de la Wertheim’s În cinstea faptului că fusesem atât de norocos Încât mă pricopsisem cu un om cu așa dare de mână precum Six. Am mers apoi spre sud-vest, pe lângă gara din care tocmai pleca, pufăind și troncănind, un tren care se Îndrepta spre Podul Jannowitz, să-mi iau mașina, pe care o parcasem În colțul străzii Königstrasse. Lichterfelde-Ost este un cartier rezidențial prosper din sud-vestul Berlinului, preferat de către funcționarii civili mai În vârstă și de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
neașteptată Întoarcere de situație. M-am ridicat, nesigur pe picioare, așteptând ca Jost să-i facă lui Diez semnul care ar fi Însemnat ca acesta să mă lase din nou fără cunoștință, numai că el stătea pur și simplu acolo, pufăind din pipă și ignorându-mă. Am traversat Încăperea către ușă și am apăsat pe clanță. În timp ce ieșeam, am văzut că Dietz fusese nevoit să se uite În altă parte, de teamă ca nu cumva să-și piardă controlul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Se deplasează încet în ritmul muzicii operei ei. În capul ei, tobele și trompetele se reunesc. Își amintește cum, odată, Yu i-a descris sentimentele lui atunci când compunea la ordinul ei: e sunetul a sute de motoare de locomotivă, care pufăie fum și pun pistoanele într-o mișcare viguroasă. Notele se tensionează și se zvârcolesc până în pragul ruperii. E ca și cum compozitorul a fost sugrumat de ghearele nebuniei și a luat fiecare notă separat de pe cârligul minții sale, aruncându-le apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întâmplă.” În unele apartamente se stingeau luminile, în altele dimpotrivă, se aprindeau. Domnul Mitrofan a intrat la el în apartament, și-a atârnat haina în cuierul de pe hol, a pus ibricul cu apă la fiert și a început să-și pufăie pipa. „Omul ăsta e mereu singur, nimeni nu-i calcă pragul.” „Ce vrei, e bătrân.” „Nu dă nimănui bună ziua.” Ne-am așezat, rezemându-ne de balustradă. După câtva timp, am privit cerul, unele stele pâlpâiau, altele păreau că-și schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind de pe balcon înspre gară, puteai să vezi trenurile sosind. Le auzeai cum frânează, pufăie, șuieră, iar fumul se ridica dincolo de clădirea gării, mai înalt decât ea. Locomotive cu aburi. Ce a făcut mama când a rămas lângă șinele goale, n-am cum să știu. Poate s-a dus să se arunce pe pat, hohotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dintr-un film muzical despre viața lui Caruso. Mergea la un cerc de muzică la Palatul Pionierilor, unde, după ce a reușit să cânte câteva exerciții de Glinka pe o trompetă cu clape, a trecut la un corn coclit, În care pufăia ceva ce nici măcar În amintire n-ar semăna cu o melodie, deși profesorul lui Îi tot spunea că este Corul Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de scurtă durată. Într-un sfârșit de februarie, cercul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și ne-am mâncat tinerețea în alte vremuri, la care ea preciză că, de fapt, s-a gândit la căsătorie când a spus că-i sătulă de bărbații de-aici, iar Rafael insinuă, chiar atât de sătulă? Cu câtă poftă pufăie acum din țigară, gândindu-se că s-ar fi vrut sătul de fumat. N-a mai fumat de aseară și-ar mânca de vie țigara, până într-atât încât i se face iar să-l dăscălească pe Mărgărit cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ciocolatie, pe care și-o puse pe genunchi când se așeză pe fotoliu. — Dezbrăcați-vă, îi spuse Mirela. O să vă încălziți... Ea doar se descheie la haină și-i ceru o scrumieră pe care o puse pe geantă. Prinse să pufăie dintr-o țigară cu filtru alb, scoasă dintr-o tabacheră aurită, pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a surprins cu o dotare mai mult decât insuficientă în privința echipamentului și armamentului modern, așa că a trebuit să ne lăsăm ocupați "într-un mod prietenesc" de nemți, singurii care ne-au garantat cu cinism ceea ce mai rămăsese din frontierele țării. Pufăie scurt din țigară, după care continuă: Rușii au reușit să respingă aripa sudică a frontului pe Tiligul și să traverseze Nistrul la nord de Chișinău. Pierderea Crimeei este o chestiune de săptămâni, poate câteva luni. Hitler a cerut sporirea efectivelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă la buzunarul vestonului și scoate nelipsita lui pipă. Cu mișcări meticuloase o îndeasă cu tutun, apoi începe să pufăie des, ca o locomotivă la deal. Pentru ochii celui care-l vede prima dată, înalt și solid ca un tanc, cu coama de păr blond-roșcat zburlit și fără nici o formă, impresia este aceea că se află în fața unui leu întărâtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după ce strâng tăcuți mâna noului venit. Hm, mai degrabă o veche cunoștință. Parcă avizat, Iorgu, aflat până atunci la doi pași în spatele ofițerului de legătură rus angajat într-o conversație animată cu cei doi ofițeri superiori români, revine lângă el, pufăindu-și țigara. Îmi dau seama că apariția mea poate stârnește anumite amintiri legate de un limbaj să spunem nepotrivit între noi, la un anumit moment dat. Dar acum, toate aparțin de mult trecutului. Singura mea dorință este înfrângerea hidrei fasciste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici un motiv să tremure în pantaloni numai fiindcă ticălosul ăsta arogant apăruse aici pe neașteptate. Cu mișcări lente, măsurate, scoate o țigară din pachet fără să servească pe celălalt. O aprinde tacticos, apoi se lasă pe speteaza scaunului și după ce pufăie de câteva ori o pune pe marginea scrumierei aflată în dreptul lui. De fapt, ce înseamnă colaborare totală? Puteți fi mai explicit? Gânditor, Schultz bate un timp toba cu degetele pe masă. La mâna dreaptă, strălucește un inel de aur, gravat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și a prins între ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc că în nesimțirea mea aș fi putut s-o ajut ținându-i caietul, dar am lăsat-o să se opintească și să macine cretă tot mai mult, până când a umplut toată tabla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o dădeam pe isterică la o parte din drum, nu mai poți face nimic în țara asta, unde o să se ajungă? La școală, primul om pe care l-am văzut a fost directorul. Mă aștepta la intrarea profesorilor, nerăbdător și pufăind o țigară. L-am urmat în birou. Avea un ficus uriaș în dreptul geamului cu jaluzele, așa că în încăpere erau numai săgeți de lumină. Soarele răsărise, luminând rece. Directorul se juca cu un pix ce avea la un capăt o sferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Am luat-o, dar n-am aprins-o. Friepke s-a așezat și mi-a indicat harta de pe perete. - Ne restrângem, domnule. Uite, „Franzisk” avea o rută ce atingea Madagascarul. Acum, Atlanticul e înțesat. Ce să mai zic de... Friepke pufăi din țigara pe care și-o aprindea... Oceanul Indian, situația e urâtă de tot - și filtră iar fumul prin mustață - însă, după cum vezi pe hartă, problema e de combustibil și de... În timp ce-l priveam depunând chibritul în scrumieră, vorbele lui slăbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
2000, odată cu admiterea la una din cele mai promițătoare facultăți din țară. Stătuseră una lângă alta în timpul examenului și făcuseră schimb de informații, lucru care le-a unit și mai mult, căci în vreme ce toată lumea din jur, la sfârșitul testului, își pufăia țigările pe culoarul argintiu și lucios, zâmbind protocolar (deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la bătaie. Era o perspectivă interesantă, oricum nu mi se întâmplase nimic de foarte multă vreme. Am ieșit din cantină și m-am îndreptat spre bloc. Nu digerasem prea bine și aveam stomacul umflat. Am încercat degeaba să râgâi, am pufăit și am bombănit. Înaintea lui 433 m-am simțit mai ușurat și am deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de conversație. Studie „Lecția Întâi: Saluturi“. și, până când ajunse la funcționarul de la masă, era pregătit. ― Numele? ― Eleutherios Stephanides. ― Locul nașterii? ― Paris. Funcționarul ridică privirea. ― Pașaportul. ― Totul a pierit În foc! Mi-am pierdut toate actele! Lefty Își țuguie buzele și pufăi, așa cum văzuse că fac francezii. ― Uitați-vă cum sunt Îmbrăcat. Mi-am pierdut toate costumele bune. Funcționarul zâmbi, strâmbând din nas, apoi semnă hârtiile. ― Aprobat. ― E și soția mea cu mine. ― Presupun că și ea s-a născut tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
contureze orașul. Lefty se zgâi la mașinile parcate pe lângă trotuare, ca niște gândaci uriași. Peste tot răsăreau coșuri de fum, ca niște tunuri bombardând atmosfera. Unele roșii, din cărămidă, altele Înalte și argintii - regimente de coșuri Încolonate sau coșuri singuratice, pufăind meditativ, o pădure de coșuri care Întunecau soarele și apoi, dintr-o dată, Îl acopereau complet. Totul se făcuse negru: intraseră În gară. Gara Grand Trunk, acum o ruină de dimensiuni monumentale, era pe atunci tentativa orașului de rivaliza cu New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capăt al orașului, exact În această noapte, bunica mea are un coșmar. E Într-o barcă de salvare de la bordul Giuliei. Căpitanul Kontoulis Îngenunchează Între picioarele ei, scoțându-i corsetul din trusoul de mireasă. Îi desface șireturile și Îl deschide, pufăind o țigară cu aromă de cuișoare. Desdemona, rușinată la culme de brusca ei goliciune, privește În jos, la obiectul fascinației căpitanului: o parâmă de vapor care dispare Înăuntrul ei. ― Hop-așa! strigă căpitanul Kontoulis și Lefty apare cu o mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]