1,270 matches
-
că chibzuiește adînc. Pune mîna teatral la frunte, cu un deget pe ochi și tace. Ei, ce zici? O facem? Ziaristul nu răspunde imediat. Gîndește matur, pe frunte îi apar mai multe riduri și geme ostentativ. Din cînd în cînd pufnește, ca un taur cînd vede roșu. Patronul așteaptă nervos, dar nu-l grăbește pe ziarist. De altfel, vede și simte cum furia crește vizibil și pune stăpînire pe acesta. Într-un tîrziu, sigur pe el, Mircea întreabă, fără a aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a găsit încă doi români care au acceptat să meargă împreună. Dar liniștea a fost de scurtă durată. Tovarășii săi mergeau nebunește și el era prea obosit. Apoi, Dacia și-a făcut numărul obișnuit, adică a început să tușească, să pufnească. Evident că jiglorul era înfundat și trebuia curățat. Noi n-avem timp, au spus românii și au plecat ca din pușcă. Pădure, pădure, mașină staționată, cheag era cît încape și Gabriel era opărit rău. Aștepta să vină bandiții. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să analizeze lucrătura. A observat că șuruburile aveau filetul turtit la capăt ca să nu poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui tu cu mine? După o săptămînă, Chimir vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
căpitanul? - a sărit cu Întrebarea vecinul. ― CÎ di când l-o pălit calu’ bărbățâia lui di culcat sî culcî sângurî, da’ di sculat trebui s-o agiuti cu mâna - a răspuns hâtrul În râsul nestăvilit al pacienților... Pentru a nu pufni și ei În râs, Gruia și doctorul Pas au ieșit repede În hol, unde au râs sănătos. Apoi, doctorul Gruia a venit cu precizarea:: ― Așa trebuie lucrat, domnule doctor! Să l treacă toate nădușelile pe acest neica nimeni!... Securistul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut al lui Petrică. ― Oameni buni, măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câteva minute ca să-și recapete aplombul obișnuit și graiul. Ce-i aia, tovarășu'?... Aaaa!!... Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej socoti de datoria sa să intervină, pentru a liniști apele tulburate. El îi ceru imperativ lui Ceaușescu să se așeze la loc pe scaun, apoi i se adresă părintește și consolator: Lasă, Niculae, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate!... Cu răbdarea treci marea... Vorbă înțeleaptă, din bătrâni. De ce ești supărat, tati? Ai pierdut ceva? întrebă Anicuța mirată. Nedumerirea ei rămase fără răspuns. Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându-și parcă vorbele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu doamna, dar nu se compară: eu nu cerusem anticipat bani pentru cazul în care aș fi reușit să înscriu... Halatiștii au schimbat între ei niște vorbe haioase, probabil, pentru că unul dintre ei, cel care ținea extrema dreaptă, chiar a pufnit în râs, ceea ce l-a făcut pe halatistul central să strâmbe din moaca lui peste care parcă trecuse de curând o grapă grăbită... Să vedem ce are de spus și această femeie care... Dar doamna, nimic. Pentru că mesenii negri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte Asii își pleacă, la rându-i, capul și surâde sumimasen, așa cum a învățat că trebuie să facă, dar haina ponosită a modestiei îi cade prost pe rotunjimi, știe și ea asta și o pufnește râsul bărbații japonezi se pierd cu firea din orice -, eu mă amuz copios, iar degetul ei gros, cu ghiul de aur, apasă butonul de la casetofon. Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mâinile încrucișate cuminte pe genunchi, o refuză din start pe femeia celeilalte Asii, care se așază cu picioarele într-o latură, în ceea ce Andrei Pleșu a consacrat deja sub numele de "poziția Lorelei". Răsuflă greu atunci când își potrivește basmaua, o pufnește și pe ea râsul, îl ascunde repede, ștrengărește, atunci când se strâmbă la mine făcându-mi semn că vine sensei. Rezvan este atât de nepotrivită în acest cadru, încât nu poți decât să o adori. Vine aici ca să scape de rutina
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe care mi le adusese Licențiatul, la sugestia căpitanului: — Așa ar putea Întâi să Învețe, apoi să studieze legile, ca să-i stoarcă de ultimul lor maravedí pe Împricinați; cum faceți domniile voastre hârțogarii, advocații, clănțăii, grefierii, copiștii și alți răufăcători. Calzas pufnise În râs. Avea un caracter excelent, o bună dispoziție cinică rezistând oricăror Încercări, iar prietenia lui cu Diego Alatriste era veche și se baza pe Încredere. — Pe cuvânt că ăsta-i un mare adevăr, se pronunțase vesel, făcându-mi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Roteau în cercuri largi. Însoțeau, totdeauna, haitele: în urma lupilor albi rămâneau multe stârvuri: omorau peste trebuință; poate în joacă, nici Vânătorul nu era sigur: uneori i se păreau furioși la culme. Păsările cercetau locul. Câinii stăteau nemișcați, adulmecând spre miazănoapte; pufneau, din când în când. Se arăta, vag, soarele. Era liniște. Vânătorul de lupi albi a ieșit din târg fără să privească înapoi. Îl însoțise, de la distanță, un sergent; străinul nu îl observase ori numai se prefăcuse. Donna Iulia se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
grumazul. Sintagma „Să i se taie capul!” era ca o execuție aproape împlinită. O secure verbală: suna înspăimântător, acesta era scopul prioritar. Chiar și judecătorii, rostind-o, erau trecuți de un fior. Acum, cuvintele-sabie doar că nu te fac să pufnești în râs. Nu se mai cutremură nimeni, aduc a glumă. Erika ia cuvintele mele așa cum sunt, nu le răstălmăcește niciodată. Nu are păreri. Sunt seniorul ei. Un adevărat stăpân, fiindcă doar eu emit. Formulez tot: enunțuri, întrebări, soluții (foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
două șuruburi, când le are pe toate iar le scapă, îl mai ajut și eu să le adune, să le scape. Mă întreabă, inocent, nu cumva și pe dumneata te-au chemat? Ia vorba din gura unuia și altuia, ori pufnește poftim! ca să vezi!" Însemnările lui Livius Ciocârlie au drept singur reper cronologic anul. În felul acesta ele curg, precum întâmplările unui roman, sau ca viața însăși, conferind impresia de autenticitate maximă. Nu este exclus însă ca unele caiete să fi
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
dă drumul la voce. Sudoarea de pe frunte îi dispare treptat. Noi care-l pîndeam să ne confirme presupunerile, mai întîi tăcem, adică ne abținem să rîdem, ca să nu ne pară rău că l-am încurajat. Pînă cînd unul dintre noi pufnește, în timp ce Croh, care nu lua parte la conspirația noastră preventivă, zîmbea tot mai bine dispus. E bun!, începem să ne dăm coate. Textualiștii înrăiți încearcă să-l aducă pe Lăcustă pe terenul atitudinii textuante și la sfîrșit îi facem unul
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
de socializare un mesaj în care îi blamează pe cei care au reacționat și vor să-l sancționeze pe poilițist. Fosta soție a lui Pepe a spus că situația o amuză și nu înțelege de unde atâta zgomot pentru nimic. "Ma pufnește râsul când văd câte minciuni și câtă agitație pe toate furnicile astea care cică sunt " BIG PEOPLE" (n.r. oameni mari). Polițist sancționat? De ce să fie sancționat?", a scris Oana Zavoranu pe contul de socializare. VEZI ȘI:
Reacția Oanei Zăvoranu după ce a făcut show pe motocicleta Poliției by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71735_a_73060]
-
sec. Ce e cu tine? - Am înțeles deodată totul. Am început să simt. - Nu-l am decît pe Ofer, repetă cu încăpățînare Avram. Ascultă: eu și cu tine, împreună, îl avem pe Ofer. - Cum îl ai pe Ofer?, întreabă ea, pufnind batjocoritor, cu fața îngropată în palme, în timp ce ochii i se rotesc goi prin aer. Nici măcar nu-l cunoști. Nici nu ai vrut să-l vezi. Cine e Ofer pentru tine? Numai cuvinte. - Nu, nu! zice el tulburat și începe s-
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
i-au felicitat și au înhățat cât au putut de mult și când s-a terminat botezul și s-au întors cu copilul toată lumea le spunea babacilor că seamănă cu ei (și nenică tipa-i urâtă ca porcu!) și ei pufneau și îi băteau pe spate și le spuneau să mai dea una pe gât și cineva avea un aparat de fotografiat și blițul i-a prins la perete. Bineînțeles copilu a început să miorlăie dar au avut grijă de el
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
cred că am prea multe vaci în grijă. Mă pot lipsi și eu de câteva. Nu caut să mă cert cu nimeni". Cel de-al treilea taur începe să bată pământul cu copita, să-și miște amenințător coarnele și să pufnească. Primul taur: "Tinere, nu fi nebun! Lasă-l să ia câteva dintre vacile tale, ca să supraviețuiești". Al treilea taur răspunde: "Pe naiba! Poate să-mi ia toate vacile, din partea mea. Eu vreau să mă asigur că știe că sunt taur
Bancul Zilei: Ce se întâmplă cu vacile când un nou taur vine la fermă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63442_a_64767]
-
mereu că mai aveam puțin și aveam s-ajung ca Agnes, cântând imnuri religioase triste și umblând de colocolo cu gura strepezită, posacă și ofilită ca fundul unei fete bătrâne; la care eu protestam întotdeauna până când, în cele din urmă, pufneam amândouă în râs. O enerva faptul că unii aveau atât de multe, iar alții atât de puțin, deoarece nu vedea în asta nici o consecință a vreunui plan divin. Pretindea că bunica ei era indiancă din tribul Pieilor Roșii, motiv pentru
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
s-ar ivi o religie care s-ar inspira direct din mitologia nordică, s-ar lepăda imediat de creștinism și s-ar converti la zeii Valhallei. Are un cult pentru boierii munteni sau moldoveni care au făcut România Mare și pufnește a nemulțumire de cîte ori are de-a face cu aerele de suficiență ale ardelenilor față de miticii bucureșteni, accese pe care, pe urmele lui Iorga, le etichetează drept „handicapul de comportament al unor slugi care se iau pe ele însele
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
dând din șolduri): Joițico! Vino și tu!... Enteresul partidului! Altfel, ne spune lu’ bunicu’!... ZOE: Nene... NELLI (dând din șolduri cel mai abitir): Ei, Zoe!... Trenulețul congolez, ultima modă la Paris! PRISTANDA (dând și el din șolduri): Curat trenuleț. (Zoe pufnește, disprețuitoare. Nelli hăhăie.) (Pristanda face o poză cu camera de pe trepied și cu un flash chimic. Apoi se atașează și el șirului, care iese prin ușa mare, hăhăind și chirăind. Zoe rămâne singură un moment. Își aprinde o țigară într-
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
și valori absolute. Până și prima noastră întâlnire a avut loc în această lumină: ne-am întâlnit în timpul unei excursii pentru scriitori, organizată de Festivalul Literar din Toronto, la Cascada Niagara, înveliți amândoi într-o pelerină roșie de ne-a pufnit râsul. Ar mai fi apoi și simțul profund al respectului pentru viață, oameni, greșeli și sentimente umane, comun amândurora. Ne-am văzut de multe ori, i-am fost de două ori chiar oaspete la Bard College; de asemenea, am râs
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
conduc prudent. E o mare răspundere să fiu șoferul dumneavoastră, am zâmbit. — Am o mașină din aia rusească, dar cu nume evreiesc. O cheamă Moscvitch, a intrat În atmosferă doamna. Tocmai sorbeam ultima picătură de vodcă și m-am Înecat pufnind În râs. Mi-am amintit că același lucru mi se Întâmplase și la Onești cu „secărica”. Maria Tănase avea un fel atât de simplu și de natural de a vorbi Încât te surprindea și fermeca. A râs și ea, Înveselită
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
și frumos... Ridică privirile către Pârnaie, care se uita la el, cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul: |la nu mă vedea, că era la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. - Te simte după glas, băzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. - Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... - E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... - Băga-mi-aș! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]