205 matches
-
stingeau. A redevenit un personaj dintr-o reproducere veche, în tonuri cenușii și negricioase. Ca și cum și-ar fi întors privirea ca să-și ascundă taina pe care tocmai o întrezărisem. Un alt crâmpei din trecut a fost femeia aceea. Femeia cu pufoaică și cu șapcă mare rusească, a cărei fotografie o descoperisem într-un album plin cu poze datând din perioada franceză a familiei noastre. Mi-am amintit că fotografia dispăruse din album imediat după ce-mi trezise interesul și îi vorbisem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înlănțuite, contopite. Mă gândeam la ele fără să-mi dau seama, în fiecare clipă din zi, vorbind despre altceva. Ca și cum mângâierea febrilă a sfincșilor îmi ardea palma tot timpul. Să o descos pe Charlotte ca să aflu cine era femeia în pufoaică îmi părea acum absolut imposibil. Un obstacol de netrecut se ivea între bunica și mine: trupul femeiesc visat, râvnit, posedat de mii de ori în gând. Seara, când îmi turna ceai, Charlotte mi-a spus cu o voce distrată: - Ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întrebări Charlottei, să precizez o mulțime de amănunte, să aflu, de pildă, cine era domnul în frac de pe una dintre fotografiile noastre de familie și de ce fusese decupată cu grijă o jumătate din poza aceea. Și cine era femeia în pufoaică, a cărei prezență printre personajele din Belle Époque mă mirase odinioară. Ieșind la sfârșitul după-amiezii, am găsit un plic în cutia mea poștală. De culoare crem, purta antetul Prefecturii de Poliție. Oprit în mijlocul trotuarului, mi-a trebuit mult timp ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ta. Ea a vrut să nu ți se spună nimic cât mai multă vreme...” Un plic mic era prins cu o agrafă de ultima pagină. L-am deschis. Era o fotografie pe care am recunoscut-o numaidecât: o femeie în pufoaică, cu o șapcă mare rusească cu clapele lăsate în jos. Pe un dreptunghi mic de pânză albă, cusut lângă șirul de nasturi - un număr. În brațele ei, un copilaș înfășurat într-o gogoașă de lână... Noaptea, am regăsit în minte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trăită în milocul unui luminiș, în bătaia vântului de stepă, în tăcerea senină a acelei femei stând în fața a patru arbuști, sub frunzele cărora ghiceam acum ciorchini fragezi. Din mers, mă uitam din când în când la fotografia femeii în pufoaică. De-acum înțelegeam ce dădea trăsăturilor ei o asemănare îndepărtată cu personajele din albumele familiei mele adoptive. Era un zâmbet ușor, ivit grație formulei magice a Charlottei - „petite pomme”! Da, femeia fotografiată lângă gardul unui lagăr rostise cu siguranță, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]