914 matches
-
L-am dus cu lanul la nepotul meu care stă mai la deal. N-am putut să-mi scot multe țoale și mi le-a luat apa, dar de câine nu m-am îndurat să-l las să moară înecat. Puhoiul de apa a venit prea repede și ploaia turna cu găleata, n-am putut să fug cu prea multe lucruri.” “Acum cu ce vă hrăniți?” “Mai mănânc bolbotine (fructe), mai îmi dau nepoții, mai ne dau și de la Primărie și
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
vorbea singur: “Asta este blestem pe capul nostru. Acum ne purtăm păcatele. Prea multa lume a uitat de Dumnezeu și de omenie. Alergând să facă bani repede, au uitat ca să-și mai curețe șanțurile. Acum n-am fi avut atâta puhoi de apa.” Din loc în loc, mai vedeai oameni mergând cu apa pana la genunchi, ba să ridice un gard, ba să scoată din apă păsări sau alte vietăți moarte, ba să cerceteze dacă s-au mai produs alte pagube. Seara
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
măicuță! Sărut-mâna, măicuță! În fața ta, am revenit să mă închin. Te văd cum stai, pe prispa casei, tristă și-n mintea ta te-ntrebi de vin sau nu mai vin. Te strig, iar tu tresari. Din ochii tăi, măicuță dragă, puhoi de lacrimi izvorăsc. Sărut-mâna, măicuță! Mă strângi la piept, iar amintirile copilăriei, mă invadează, mă copleșesc. Ți-a nins timpul hain pe tâmple, prinzându-ți stele de argint în păr, și cu-o năframă de-așteptare, din ochii tăi, albaștri
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
pe mâini dacă doriți să mâncați ceva. Mai avem sandviciuri până la cină. - Binee... - În timp ce Adriana și băieții intrară în cameră, Sebastian se răsfăța cu o bere, urmărind cum Oltul își purta zestrea de apă tulbure, într-o curgere tumultoasă a puhoaielor învolburate, adunate pe drumul de coborâre din inima munților Hășmașul Mare, străbătând Depresiunea Ciucului, pe cea a Brașovului, urmând apoi a Făgărașului, până ce ajungea aici între munții Coziei, în Defileul Turnu Roșu-Cozia, ca apoi să-și continue drumul din ce în ce mai mare
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
a fost lansat romanul la librăria „Eminescu” din capitală s-a strâns un număr imens de iubitori de literatură, de la profesori, la scriitori și cititori de rând pentru a-i cumpăra cartea. Trecând prin zonă Elena Ceușescu și văzând atâta puhoi de oameni, a întrebat pentru ce sunt strânși acolo atâția oameni și cineva din escortă i-a răspuns că Marin Preda a scris un roman care se numește „Cel mai iubit dintre pământeni”. Auzind de titlu a crezut că cel
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
să le cadă victime, chiar dacă pentru asta trebuia să plătești biletul de intrare. Filmele se terminau aproape de miezul nopții aprinzându-le imaginația. Cel mai distructiv a fost filmul “În genunchi mă întorc la tine” cu Giani Morandi. După terminarea filmului puhoiul de lume ce a ieșit din sala de cinematograf s-a despărțit în grupuri mari, fiecare apucând-o în direcții diferite. La fiecare răspântie grupurile mari se răsfiră în grupuri mai mici, unele întârziind înainte de a-și alege direcția. Astfel
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
susține că „jurnalul” acesta a fost ținut cronologic ; e scris apres coup , în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut însera în durată în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conștiință ; e un risc pe care trebuie să-l accept.” (N. Steinhardt). Eugen Simion îl numește „ o confesiune apropiată ca formă epică de ceea ce în secolul al XIX-lea se
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră, Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte, pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** ArtFoto: Paul Gronner - Instagram Referință Bibliografică: Fărâme din pulberi de stele ... / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu
FĂRÂME DIN PULBERI DE STELE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366180_a_367509]
-
ton neutru. - Nu mă crezi? - se miră el. Cum de nu-ți dai seama de eternitatea poporului roman? Toate popoarele se schimbă, numai noi suntem proști ca piatra. Pământul se dezintegrează, de piatră nu se prinde nimic, pot să vină puhoaiele, apare Soarele și piatra e uscată, rămâne tot cum a fost!... Râde în hohote. Îi place de nu mai poate că i-a ieșit afirmația cu eternitatea. Un astfel de om a fost ținut în închisoare. Până în 1989 a trăit
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
acele,/ Vai de biet român săracul,/ Îndărăt tot dă ca racul,/ Nici îi merge, nici se-ndeamnă/ Nici îi este toamna toamnă,/ Nici e vară vara lui/ Și-i străin în țara lui.// De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi/ Și se-așează pe la noi;/ Și cum vin cu drum de fier,/ Toate cântecele pier,/ Zboară păsările toate/ De neagra străinătate./ Numai umbra spinului/ La ușa creștinului./ Își dezbracă țara sânul,/ Codru frate cu românul/ De săcure se tot pleacă
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
cură cu așa ceva te-ar “desocializa”, însă cu mari câștiguri pe partea terapeutică, sanogenică! Șoseaua șerpuiește pe coame de dealuri cu aspecte tumulare evidente, parc-ai zice că ești într-un spațiu turbinonar marin „întors” cu burta în sus unde puhoaiele și valurile de tsunami ieșite din „matcă” stau să te arunce dezintegrat pe țărm, însă îți revii din „alunecările” fantasmagorice atunci când vezi că ești marcat de tronsoanele bituminice ale autostrăzii interstatale 101, trecem exact la sud de San Jose, limita
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
pădure cum arborii mor, Se moare de verde, se moare de drujbă, Se moare de joagăr și de topor, Se moare-n altar în biserici la slujbă... Se moare pe mirști, pe câmpul pustiu, Se moare sub ape veind în puhoi, Se moare-n pământ curgând cenușiu, Se moare-n mizerii și munți de gunoi, Se moare-n petrol și în fier ruginit, Se moare-n cianură și-n gaze de șist, Se moare la urne pe-un vot măsluit, Se
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
crimă organizată pe care aceste servicii le-au controlat și coordonat în Rusia și în multe alte țări, despre oligarhii, politicienii, jurnaliștii, oamenii de știință și activiștii civici pe care i-a promovat și protejat în toate statele lumii. Un puhoi de nume, de cifre, de date și de informații se revărsa parcă în capul călugărului într-o formă mai tulburătoare decât în orice roman de spionaj citit până atunci. Se chinuia să rețină cât mai multe și să facă legătura
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
dintr-o dată apele s-au umflat și o futuna a spulberat totul în cale, în fața omului ridicându-se un val uriaș. Bărbatul a rugat să nu moară și a promis că va ridica o biserică în semn de mulțumire. Dintre puhoaie a ieșit un deal mare, iar valul s-a desfăcut în două, așa a aparut insula Ostrov. Omul a ridicat apoi o bisericuța din grinzi, pe care a fost zidit un nou locaș de către Nicolae Basarab. Mănăstirea mai este protejată
CÂNTECUL DE TOACĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346556_a_347885]
-
mi-ai dat ... Eu am zâmbit și am luat ... Dar timpul cel necruțător Mă pedepsește cu-al tău dor Căci brațele mi le-a golit Te-a dus departe, spre zenit. Și-a pus stavilă între noi Clipele scurse în puhoi Ne tot pune la-ncercare ... Dragostea însă nu moare! Referință Bibliografică: Nu te știam... / Mihaela Mihăilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Mihăilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NU TE ŞTIAM... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351123_a_352452]
-
în casa lui Andrei. - Al dracu' prost Andrei ăsta, omule, începu Florin fără nicio introducere. "Prost cu caru'". Auzi? I s-a acumulat toată "prostia omenească" în capul lui... Marius îl privi nedumerit. - Dar ce-ai pățit? Ce-i cu "puhoiul" ăsta de epitete la adresa lui Andrei? Florin îl privi câteva secunde, apoi de la țigara ajunsă la jumătate își aprinse alta nouă. Pe cea veche n-o stinse. O așeză în scrumiera unde se mai aflau încă vreo cinci în aceași stare
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
Manuscris > Scriitori > ÎNTRE "SIGUR"ȘI "PRECIS" Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Plouă cu durere, ninge cu suspine, Lacrimile grele ne curg din retine De-adevărul, care, e mereu ucis Sub puhoi de "sigur" și munți de "precis". Arde miezul zilei sub greaua povară Și-n tupeu sălbatic gerul ne-nconjoară, Ne străpunge pacea pe câmpul de luptă, Veninul furtunii din senin se-nfruptă. Ț ipă de durere tăcerea din noi Iar
ÎNTRE SIGUR ŞI PRECIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355852_a_357181]
-
lacrime îți curg, tu, înapoi privește Cum rabdă Doja cazna, din ochi nici nu clipește Și Horia și Closca cu inimi sunt de leu. Și Iancu ce prin codri nu mai află drumul, Și toți ai nostri, pieriții în războaie, Puhoi de lacrimi pe-obraz ne-au curs șiroaie Noi grâu am pus pe unde-a lovit tunul. Suntem aici și vom fi neam de neam, Străinilor de-aiurea ce-ar vrea ca să ne plece Le strigă din gropi morții : -“Pe-
ROMÂNE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355969_a_357298]
-
o vale răcoroasă, pe lângă râu, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă se revărsă în gol, creând în jur o zarvă asurzitoare ce se înălță către crestele ce plutesc printre norii de ceață. Curentul de aer format de deplasarea masei de apă în gol, rostogolirea acesteia pe stânci, precum și stropii
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
rugau să mai stau, ca ei sunt obosiți, si nu au chef să gândească soluții. Apoi m-am gândit la oamenii ăia de la televizor, pe care îi arăta domnii. De zic că nu au avut timp să fugă din calea puhoiului, ca dormeau, si a venit dintr-odată peste ei. Că au apucat să ia doar buletinu', si vacă, și două trei găini. Buletinul?! Unde e buletinul meu ? Pe strada era seară, iar Anca mergea la braț cu mine. Doar de
MĂ AŞTEAPTĂ PORTARUL de MIHAELA FARCA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356853_a_358182]
-
traci Neînfricați - rîzînd în fața morții - și daci, S-alunge potop de urși flămînzi de la răsărit, Stoluri de pajuri bicefale de la asfințit, Secerători fără milă în holde, aleșii Lui Alah - cu semiluna-n iatagane - și leșii Și alte revărsări de cotropitori, puhoaie Pe meleagurile tale străvechi, Românie, Sosite aici în valuri-valuri, - din pustie - Nenumărate, de nici Domnul nu le mai știe... Crezîndu-se de drept stăpînii lumii, pe vecie, - Seminții neroditoare pe plai, de sărăcie, Și-au topit nația în propria măreție, Ștergînd
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI (VERSURI) de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346080_a_347409]
-
a fost lansat romanul la librăria „Eminescu” din capitală s-a strâns un număr imens de iubitori de literatură, de la profesori, la scriitori și cititori de rând pentru a-i cumpăra cartea. Trecând prin zonă Elena Ceușescu și văzând atâta puhoi de oameni, a întrebat pentru ce sunt strânși acolo atâția oameni și cineva din escortă i-a răspuns că Marin Preda a scris un roman care se numește „Cel mai iubit dintre pământeni”. Auzind de titlu a crezut că cel
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
să aibă și păsări în coșuri). În minutul următor avionul luase viteză, și fără prea multe ceremonii, decolă de pe pistă, dar cumva drept în sus, ne ținea cu capul răsturnat pe spate și cu urechile țiuind. Nu-i bai, cu puhoiul de lume eram învățat de pe la autobuzele din România, iar cu stilul de pilotare sovietic te înveți repede. Întâmplarea făcuse ca chiar lângă locul meu să se așeze o fată rusoaică durdulie, frumoasă, vorbăreață, care m-a îndopat tot drumul cu
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
file plămădite din prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii a vară și izvoarele ah, izvoarele - limpezimea sufletelor moților mei curățime și dorință de frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
când abia-nvățasem să simt iubirea de tată./ Tăvălită-n dureri, genunchii strânși pân-la gură,/ uite, dreaptă, înfrunt viața, pentru tine, mamă!”, deși, uneori, filosofia și realitățile vieții par a o descuraja: „De stele ne apropiem, când dragoste-ntâlnim,/ vărsăm puhoi de lacrimi atunci când suferim./ Ne pendulează existența între dezamăgiri și compromisuri,/ ne îndreaptă pașii spre-ntunecate abisuri.” Autoarea acestui plăcut volum de versuri nu este preocupată să dea poeziei sale o anumită formă prin care să o încadreze în vreunul
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]