425 matches
-
o expresie denotând suferință pură. Tot ce spera era să se poată ține până ajungeau la hotel. Se aplecă Înainte și-și sprijini fruntea de spatele tapițat al scaunului din față. Făcând acest lucru, se sprijini cu genunchiul drept de punguța roz de plastic pe care o Îndesase În plasa pentru reviste. Înăuntru se găsea simbolul umanității dăruit de bătrâna smochinită din piață, o sută de grame de napi murați și picanți băltind În propriul suc. Dar trecuseră deja trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mintea lui era concentrată În totalitate asupra tulburărilor din măruntaie. O nouă crampă Îi săgetă intestinele, iar În Încercarea de a-și stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra punguței roz. Care explodă cu un zgomot răsunător, iar napii murați și sucul se Împrăștiară pe podea răspândind În cabina Închisă a autocarului un miros nu departe de cel emanat de măruntaiele unui șobolan plutind Într-un canal. Cam așa l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în două, aprinzând o jumătate și păstrând-o pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
haine din "in viu", care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în două, aprinzând o jumătate și păstrând-o pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
haine din "in viu", care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
discret, făcând cu ochiul: - Mănâncă, Mihaela, dă-i dracu’, au de toate, doar nu le faci economie. Hai, măi fată, lasă că răbdăm acasă. Am ieșit pe malul lacului. Oamenii își plimbau câinii. Din când în când, luau discret o punguță și o lopățică puse de municipalitate din loc în loc și strângeau căcărezele patrupezilor. Erau pungi frumoase. Mai să-ți vină să le iei acasă pentru cadouri de Crăciun. * * * Nu știu de ce, Elveția a rămas pentru mine țara-prototip pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
putea să fie o Băneasă fără garduri, fără mega-viloaie, cu case normale, cu o pădure extrem de curată prin care de obicei își plimbă Jeff cei cinci câini, dar pe rând și în lesă, că ei curăță murdăria cu lopățica și punguța. Ieri am lucrat, la prânz am înotat, apoi am mers la bibliotecă unde au și revista AnALize, până la numărul cu umorul. Seara am fost la Nick (mănâncă tot mai puțin și mai greu). Merg cu Cristina, care continuă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zice domnul Montaigne, și să mă bucur de zilele care mai sunt? Mai ales că, uite, am avut parte și de Valentine’s Day. Dylan și Dan au venit la mine cu Valentine. Dylan mi-a adus, firește, totul în punguțe cu peștișorul Nimo și o mulțime de bomboane cu inimioare și inscripții de amor, Liusia mi-a trimis un Valentine transformat în vesta care se va cam lipi de mine la cât îmi place. Seara, Valentinii (decorațiuni exterioare pentru bunăstări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi-am pus viața în ordine. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Cum ne-am întâlnit a doua oară, eu și Aidan Un tip cu pieptul lat și-a pus brațul lui gras pe gâtul meu, mi-a fâlfâit în față o punguță cu praf alb și a spus: Hei, Morticia, vrei niște coca? M-am eliberat și am răspuns politicos: Nu, mulțumesc. —O, haide, a spus, puțin cam prea tare. E o petrecere. Am aruncat o privire spre ușă. Era groaznic. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le stimuleze încrederea în sine, sunt destul de nesuferiți au naturel, fără să mai adaugi și cocaina. Toți aveau fețele congestionate și un oarecare aer de disperare, ca și cum esențialul era să se distreze. —Eu sunt Drew Holmes. Tipul îmi fâlfâi iar punguța de coca prin față. — Încearcă, e super, o să-ți placă la nebunie. Era al treilea tip care îmi oferea cocaină și părea chiar pasionat, ca și cum abia se descoperiseră drogurile. —Anii optzeci vor trăi veșnic, am spus. Nu, mulțumesc. Pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
repede, cu atât mai repede putem să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înțărcatului, spre sfârșitul primului an de viață? Lipsiți de laptele matern, mulți copii nu izbutesc să supraviețuiască prea mult, de aceea s-a împământenit obiceiul să li se agațe, în chip de protecție, amulete din jais și talismane, înfășurate în punguțe din piele și conținând uneori fraze misterioase, reputate pentru puterea lor de a-l ocroti de deochi și de boli pe cel care le purta; un anume talisman, numit „piatra lupului“, avea chiar darul de a îmblânzi animalele sălbatice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
reparat. M-am uitat la el fără să pricep. Don Federico mă privea țintă, cu zîmbetul intact. M-am mărginit să Încuviințez și l-am urmat În bazarul lui de minunății. De cum ne-am pomenit Înăuntru, mi-a Întins o punguță de hîrtie. — Acuma ieși, fiindcă fantoșa aia care supraveghează librăria nu-și mai ia ochii de la noi. Am aruncat o privire În pungă. Conținea o cărticică legată În piele. Un liturghier. Liturghierul pe care Fermín Îl avea În mînă ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vă mulțumesc. M-am Îndepărtat cu un nod În stomac, care se stîngea cu fiecare pas pe măsură ce mă apropiam de agentul În civil care supraveghea librăria. CÎnd am trecut prin fața lui, l-am salutat chiar cu mîna În care țineam punguța primită de la don Federico. Agentul se uita la ea cu un interes vag. M-am strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei, ca și cînd nu s-ar fi mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
servicile În natură, dăruindu-i care un măr, care o pară, o bucată de cârnat sau un covrig. Cum Lawrence nu putu, În ciuda tuturor Încercărilor, să renunțe la fumatul pipei, practicanții Îi aduceau, punând banii mână de la mînă, câte o punguță de tutun. Tot ei Îi dădeau bonuri de masă și haine groase pentru sezonul cald, când Lawrence, nu se știe din ce pricină, suferea de frig. Iarna, masterandul o suporta relativ ușor, fiind obișnuit să meargă, chiar și pe viscol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
celei de-a doua urne se oprește din rotație, făcându-și vânt cu evantaiul, inginerul Satanovski Îngenunchează În fața distinsei văduve, extrăgând cu migală, rând pe rând, bilele ascunse În locul intim de sub combinezonul doamnei și punându-le cu grijă Într-o punguță de mătase... Se spune că operațiunea aceasta Îi aducea la Loto-Prono câștiguri substanțiale. Gândindu-se prin ce tertipuri Își suplimentează veniturile inginerul, Noimann strâmbă din nas. Nu era de mirare că Bikinski refuza să-și desfacă icoanele pictate unui astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și că va obține cu siguranță o listă cu cele alese până la sfârșitul săptămânii. Sunt convins că o să ne alegem cu Bureau Betak, spuse el. Tot timpul se Întâmplă așa. Ședința continuă Încă o oră și jumătate (am discutat despre punguțe de cadouri, potențiali sponsori și invitații) Înainte să ne dăm seama că primisem liber pentru prânz, cu Încurajarea de a merge undeva unde „să vedem sau să fim văzuți“. M-am eschivat de la prânzul În grup la Pastis și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ciulite la zgomotele bătăliei. Ștefănel repetă instinctiv strategiile posibile. Avea cele două Katana la spate. Pumnalele Shinobi Tanto la Încheieturile mâinilor. Secera cu lanț Kusari Gama la oblâncul șeii, În dreapta. Secera cu lanț și praf orbitor Bakahatsu Gama pe stânga. Punguțele cu explozibili. Lanțul Kusari Fundo, având la capete bile metalice, lângă scări. Bastoanele care conțineau praf explozibil și praf orbitor, Închise unul În altul, sub șa. Shuriken-uri la brâu și În cotiere. Ace ucigașe Uchine legate de degete. Arcul mongol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
figurine din jad verde. Lui Kuei Hsiang i se dăruiește un set de cârlige smălțuite pentru cingătoare, ornamentate în partea de sus cu capete de dragon. De cârlige poate să-și agațe oglinda, săculețul de tutun, sigiliul, o armă sau punguța cu bani. Potrivit astrologului Curții, va trebui să intru în Orașul Interzis într-o anumită zi, la o anumită oră - gărzile imperiale vor veni să mă ia atunci când va sosi momentul potrivit. Căpetenia eunucilor îi prezintă familiei mele un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și nu-și făcea prea mari speranțe. Totuși Îl duru atunci când Comandantul termină de Împărțit hârtiile cu noroc și el nu primi nimic. Fericiții se prefăceau cu greu că nu le pasă cine știe ce de documentele Împăturite cu grijă, Înfășurate În punguțe de plastic, să nu se ude, și vârâte În buzunarele de la piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări, lame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
disperare, iar ei părea că nu-i păsa nici cât negru sub unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat, n-am avut de gând să-l mănânc. în orice caz, nu pe tot. N-am vrut să mănânc decât punguța de celofan cu bombonele Beano din mijloc. Planul meu era să învelesc oul la loc în staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și dacă Margaret se hotăra vreodată să-l mănânce și descoperea că-i lipsește punguța cu bombonele, putea să creadă că oul fusese defect din fabrică. Ba chiar aș fi putut spune că nici în oul meu nu fusese vreo punguță cu bombonele, mă gândeam eu mulțumită de șiretenia mea. Dacă ziceam asta, dădeam întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]