234 matches
-
care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile respective fiind lăsate de „vizitatori” punici sau numizi veniți de pe continentul african. În schimb, guanșii practicau curent "limba fluierată", de la mari distanțe, denumită astăzi "El Silbo", încă vie în insula La Gomera. Pentru câteva detalii v. articolul despre La Gomera. Societatea guanșă nu era omogenă în
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
poet august fictiv. Istoric, evenimentul nu putea avea loc înaite de Sulla, si exista îndoieli că acel "lusus" prezentat în timpul lui Sulla era Jocul Troiei. Un eveniment similar a avut locul în timpul "Ludi Români" în timpul celui de-al doilea război punic este la fel nesigur pentru o perioada așa timpurie. Pretenția că evenimentul "se întinde înapoi cel puțin până în secolul al VII. î.Hr." se bazează în parte pe o cupă de vin (oinochoë) târzie etrusciană din sec. al VII-lea de la
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
Romanii au preluat cursele cel mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost de asemenea influențați de greci în special după cucerirea Cartaginei, din 146, în urma celui de-al Treilea Război Punic. Conform legendei romane, cursa carelor de luptă a fost folosită de Romulus imediat după fondarea Romei din 753 î.e.n. ca modalitate de a distrage bărbații sabini. Romulus a transmis invitații orașelor învecinate pentru a celebra festivalul Consualia care includea atât
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
armată a fost un privilegiu al cetățenilor "assidui", al proprietarilor. Împreună, acestea formau "classis" sau "populus". Polybius a făcut o descriere detaliată a armatei romane de la mijlocul secolului al II-lea î.H., referitoare la cel de-al doilea război punic. Istoricul grec a crezut (cu temei) că armata romană nu a suferit schimbări semnificative de la începutul secolului al III-lea î.H. "Istoriile" lui Polybius au fost scrise cu puțin înainte de anul 150 î.H. Polybius (născut în jurul anului 200
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
2 metri. Atunci când acesta era aruncat , toată greutatea sa se concetra în spatele vârfului mic. Despre gladius știm că în secolul II î.H., romanii au adoptat ,gladius hispaniensis”. Această armă ar fi putut fi copiată de romani în primul război punic sau în cel de-al doilea. Unii soldați romani purtau un pumnal, numit pugio. Deși nu apare la Polybius, au fost descoperite câteva în Spania. Triarii foloseau încă vechea lance a hopliților. Dyonisus din Halicarnas consideră că și principes folosiseră
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
pe care să le distrugă cu vasele sale mai rapide. Deși planul lui Hamilcar reușise, acesta nu a putut să facă nimic împotriva corvusului. Marcus Atilius Regulus și Manlius Vulso au obținut o victorie clară. Bătălia decisivă din primul război punic s-a dat în anul 241 î.H., în Insulele Aegates. Romanii au reușit să câștige bătălia, încheindu-se astfel primul război punic. După moartea lui Hamilcar(228 î.H.), imperiul punic va ajunge sub conducerea ginerelui său Hasdrubal (228-221
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
corvusului. Marcus Atilius Regulus și Manlius Vulso au obținut o victorie clară. Bătălia decisivă din primul război punic s-a dat în anul 241 î.H., în Insulele Aegates. Romanii au reușit să câștige bătălia, încheindu-se astfel primul război punic. După moartea lui Hamilcar(228 î.H.), imperiul punic va ajunge sub conducerea ginerelui său Hasdrubal (228-221 î.H.). După ce și Hasdrubal a murit, trupele cartagineze din Spania au ajuns pe mâna fiului lui Hamilcar, Hannibal. Acesta avea doar 25
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
o victorie clară. Bătălia decisivă din primul război punic s-a dat în anul 241 î.H., în Insulele Aegates. Romanii au reușit să câștige bătălia, încheindu-se astfel primul război punic. După moartea lui Hamilcar(228 î.H.), imperiul punic va ajunge sub conducerea ginerelui său Hasdrubal (228-221 î.H.). După ce și Hasdrubal a murit, trupele cartagineze din Spania au ajuns pe mâna fiului lui Hamilcar, Hannibal. Acesta avea doar 25 de ani, însă câștigase încrederea trupelor. Polybius considera că
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
conducerea ginerelui său Hasdrubal (228-221 î.H.). După ce și Hasdrubal a murit, trupele cartagineze din Spania au ajuns pe mâna fiului lui Hamilcar, Hannibal. Acesta avea doar 25 de ani, însă câștigase încrederea trupelor. Polybius considera că al doilea război punic a început din trei cauze: ura lui Hamilcar față de Roma, nemulțumirea cartaginezilor față de ocuparea Siciliei de către romani și succesele generalilor Bacrizi. De asemenea, Polybius aprecia că ,Toate câte s-au întâmplat celor două neamuri, roman și cartaginez, au fost stârnite
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
romani și succesele generalilor Bacrizi. De asemenea, Polybius aprecia că ,Toate câte s-au întâmplat celor două neamuri, roman și cartaginez, au fost stârnite de o singură minte, de un singur om. Și omul acesta era Hannibal.” Al doilea război punic a început cu invadarea Italiei de către Hannibal. El a reușit să obțină victorii foarte importante la Trebbia, în 218 î.H., iar anul următor la lacul Trasimene. În anul 216 î.H. a avut loc bătălia de la Cannae, în care
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
45.000 de soldați și probabil 18.700 au fost luați prizonieri, în timp ce în tabăra cartagineză au murit doar aproximativ 8.000 de soldați. Hannibal a acordat trupelor o binevenită odihnă. Titus Livius scria că Maharbal(posibil comandant al cavaleriei punice) i-ar fi spus lui Hannibal: Într-adevăr zeii nu-i pot da chiar totul unui singur muritor. Tu știi ca nimeni altul să căștigi o bătălie, dar nu știi să o și folosești”. Tot Livius spunea că întârzierea lui
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
un proces care se va fi finalizat în secolul al IV-lea î.Hr. Ibericii au venit sub conducerea diverselor grupuri invadatoare, începând cu fenicienii și cartaginezii, care au întemeiat colonii de-a lungul coastei, inclusiv Barcino (astăzi Barcelona). În urma Răboaielor Punice, în locul cartaginezilor au venit romanii ca putere dominantă în Catalonia în anul 206 î.Hr. Roma a stabilit latina ca limba oficială și a împărtășit o cultură romană distinctă asupra populației locale, care a fuzionat cu coloniștii romani din Peninsula Italică
Catalani () [Corola-website/Science/315290_a_316619]
-
plastic. Există și ouă de Paște de ciocolată. Conform Danielei Dumbravă, istoric în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, vopsitul oualelor vine din Persia, din vremuri imemoriale, iar primul ou vopsit de care se știe este " Oul de struț punic" din sec. IV-III î.Hr. descoperit în Cartagina. Coloratul de ouă de Paști este o răspândită tradiție pre-creștină cunoscută, începând din Armenia, Rusia, Grecia, zona mediteraneană, până în Europa centrală. În general, în istoria artei oul este simbolul Învierii - în picturile vechi
Ou de Paști () [Corola-website/Science/315482_a_316811]
-
în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită "gladius". Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații erau strâns grupați. Folosirea "gladius"ului prin tăiere verticală, orizontală sau oblică, prin mișcări ample, expunea
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
avea greutatea teoretică de circa 27 de grame. Valoarea unciei era dată de câte o globulă aflată atât pe aversul cât și pe reversul monedei. Greutatea unui "as" fiind fixată în funcție de valoarea sa, aceasta s-a diminuat în timpul Primului Război Punic (264 - 241), când a ajuns la 290 - 280 de grame, scădere datorată marilor cheltuieli ale Romei pentru constituirea flotei sale. Spre anul 225 î.Hr., apare, pe "reversul" discului "aes grave", o proră drept omagiu adus puternicei flote militare romane constituite
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
câteva decenii mai devreme. Cu trecerea de la turnarea la baterea monedelor cu ciocanul, asul a devenit o monedă fiduciară, a cărei valoare nu mai era legată de conținutul de metal, de valoarea sa intrinsecă. În timpul celui de-Al Doilea Război Punic (218 - 201), care a impus Romei cheltuieli considerabile, "as"-ul s-a prăbușit încât a devenit un disc de bronz de vreo 20 de grame. Are multipli, dintre care cei mai utilizați vor fi sesterțiul, care valora 2 as ½, (apoi
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Alloi) are sensul de exilați. El, prezintă Alobrogi ca "poporul venit din altă țară". Alobrogii descris de autori antici: În "Istorii", Polybius este primul autor care menționează acest popor. Explică că, în 218 î. Hr. (începutul celui de-al doilea război punic), Hannibal a întălnit Alobrigii înainte de a traversa Alpii: Hannibal «"trecu peste râul Rhone la o distanță de patru zile de mers, în amonte gura pe Marea Mediterană. Apoi, merse în amonte de râul pe malul stâng, și ajunse în a patra
Alobrogi () [Corola-website/Science/322406_a_323735]
-
parte din Africa de Nord. Începând secolul al II-lea î.e.n. iau naștere o serie de regate berbere mai mult sau mai puțin durabile. Roma în Magreb - Încă din secolul al III-lea î.e.n., cartaginezii și romanii s-au înfruntat în războiaele punice. Cele două puteri mediteraneene au adunat, pe rând, înfrângeri zdrobitoare și victorii răsunătoare. Apogeul conflictului îl va constitui confruntarea dintre cei doi eroi care au marcat vremurile în care au trăit, cartaginezul Hannibal și romanul Scipio, zis Africanul. Mai multe
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
raidurilor vikingilor, care se aseamănă cu mongolii din add-on-ul din jocul precedent. A fost lansat la sfârșitul anului 2004, având un motor tridimensional, cu o hartă strategică complet tridimensională. Acțiunea are loc în perioada anilor 270 î.Hr. (Începutul Primului Război Punic) - 14 d.Hr. (Moartea împăratului Augustus), și este dedicată războaielor antice. O tură în joc, este egală cu o jumătate de an, astfel încât pot fi efectuate în total 588 de mișcări. Moneda utilizată este dinarul. Având în vedere renunțarea la
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
a fost o confruntare între forțele romane și cartagineze care a avut loc în anul 260 î.Hr., în timpul Primului Război Punic. Această bătălie a marcat primul triumf roman naval și prima folosire a "corvus" în bătălie. Inspirat de succesul în bătălia de la Agrigentum, romanii au căutat să câștige toată Sicilia, dar era necesară o putere navală să facă acest lucru. În
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
și o predare jenantă în fața comandanților cartaginezi Boodes și Hannibal Gisco. Acesta a fost același Hannibal care s-a retras, după cucerirea Agrigentum, dar nu faimosul Hannibal care va invada Italia mult mai târziu în timpul celui de-al doilea război punic. După predarea lui Scipio Asina, flota rămasă a fost plasată în mâinile lui Duilius, iar soldații au fost predați tribunilor militari. Romanii au recunoscut slăbiciunea lor la putere navală și tactici, mai ales după incidentul din Insulele Lipari. Cu aceasta
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
fondată mai târziu, doar 40 de km distanță, izvoarele istorice sugerează că Utica și-a păstrat independența politică și economică în relația cu mai puternica Cartagină, până în anul 540 î.Hr. În secolul al IV-lea, Utica a intrat sub dominația punică, continuând să fie un aliat privilegiat al Cartaginei. Relațiile de pace dintre Utica și Cartagina au început să sufere după Primul Război Punic, o dată cu revolta mercenarilor care au fost nemulțumiți deoarece nu și-au primit compensațiile băneșți pentru serviciul lor
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
mai puternica Cartagină, până în anul 540 î.Hr. În secolul al IV-lea, Utica a intrat sub dominația punică, continuând să fie un aliat privilegiat al Cartaginei. Relațiile de pace dintre Utica și Cartagina au început să sufere după Primul Război Punic, o dată cu revolta mercenarilor care au fost nemulțumiți deoarece nu și-au primit compensațiile băneșți pentru serviciul lor în Cartagina. Utica nu a dorit să se implice în această rebeliune, dar forțele libiene conduse de Spendius și Matho au asediat și
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
au asediat și cucerit orașul. Generalii cartaginezi Hanno și Hamilcar au venit să elibereze Utica și au fost victorioși după un asediu de scurtă durată a orașului. Utica a fost, din nou, inamicul Cartaginei în cel de-al Treilea Război Punic, după ce s-a predat romanilor în anul 150 î.Hr. După victoria împotriva Cartaginei romanii au creat provincia Africii de Nord, care se întindea de la Cartagina până la regiunea Hippo, stabilind capitala provinciei la Utica. În timpul Războiului Civil Roman între Pompei și
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]