1,221 matches
-
ce găsești din firimituri pe care le/ simți pe tot corpul/ întinse pe umeri perforînd ușor pielea ca un abur solid/ mărunțit/ de gesturile calme cu care îți faci elan înaintea/ fiecărei vorbe/ niște gesturi minuscule o amplă deschidere a pupilei în fața oricui". Și iată și adaosul: , Tocmai aberația funcțională de a reda altceva decît simpla prezență prilejuiește comunicarea operei pentru această formă-conținut care este corpul românesc"... Ignorîndu-i capriciile teoretizante restrictive, afirm însă fără nici o reținere, așa cum am anticipat deja, că
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
bărbătește la întrebări": ,Ehei, chestiunea s-a legat cu sfoară și cu clei. Căci eu aveam atîtea lucruri de întrebat, iar memoria lui se dovedea a fi de-a dreptul fabuloasă. Oameni excepționali veneau din amintire și înviau instantaneu în pupile și în auz. Șerban Cioculescu, Tonegaru, Streinu, dar și Bogza, Brunea-Fox, Ștefan Baciu, Sesto Pals, Paul Păun, Gherasim Luca, Tomaziu, Vona, Gabriela Melinescu - dar nu numai ei - ni se așezau alături, ca prieteni vechi". Rezultă de-aci un soi de
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
sfârșit? Aia din primul sărut sau din prima oară? Unii te observă cu expresia de analiză sau poate de perplexitate, compătimire.. cu ce te poate ajuta asta? N-au importanță ochii iepurelui înfricoșat, îmbibați de sânge, învinețiți din rumegare excesivă, pupilele dilatate din aburii promazinei, capul o mină gata să explodeze, în împrejurimi tot este un solitar, omul de pe stradă sau femeie de moravuri ușoare dispuși să te asculte fiindcă peste linia de hotar nu întâlnești rude sau prieteni, în pradă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nimic, stihia se amuză. Metamorfozele sînt la ordinea zilei, împînzind priveliștea aidoma unor baloane colorate cărora li s-a dat drumul în infinit: ,zăpezile sînt animale cu un simț tactil foarte dezvoltat". Ori: ,roata acestui automobil cu cercul alb în jurul pupilei negre (...) parcă e ochiul unui cîine de sanie cu irisul alb". Ori: ,lacul e gol și-n metrou sînt doamne mari și albe ca niște perne, îți vine să-ți culci capul pe ele". Ce li se opune feericelor viziuni
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
homunculii alcătuiți din trăsăturile umanului dezagregat, produse ale unei amare fantezii combinatorii: ,Homunculii atîrnă de pereți și de tavan/ ei pătrund unul într-altul și încă le rămîn goluri libere/ ei au tăceri trufașe ca platfussul și-un numărător de pupile/ ce-și amintește de soarele mezozoic în care plutea/ homunculii se respectă între ei ca hainele false ale statuilor/ care se fărîmițează laolaltă cu trupul/ iar fețele lor grase ca asfaltul buimăcite bituminate/ își răspund se ancorează reciproc se alungesc
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
în metafore și comparații memorabile, care ies din logica normalității, dobândesc o altă identitate decât cea inițială, se integrează într-o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele jurnalului tău prin pupilele copilăriei tale imense/ chipuri de ceară triviale aripi cum mâneci bufante/câte-o tresărire a sufletului negru strălucitor cum marmura/și stai afară pe-un asemenea timp fascinant/în soarele moale de toamnă perfect conservat cum un obraz de femeie
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
mai vorbește de săptămâni întregi, adăugă apoi. Dar eu îl înțeleg pe tata. Aparent mulțumită de răspuns, accabadora își scoase mâna de sub șalul negru și atinse delicat fruntea osoasă a bătrânului. La acel gest, bărbatul deschise ochii, fixând-o cu pupilele spălăcite, fără să scoată nici măcar un geamăt. - Ați luat de pe el toate talismanele binecuvântate? - Toate. Am căutat și în perne și în saltea. I-am luat și pandantivul de botez. Nu mai are nimic care să-l țină. Enumerând obiectele
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
cuvântului din veac făgăduit Dezrăstignire aripile păsării răstignite pe muchea șovăită a orizontului peste noapte dă muguri de rouă străvezie și polen albastru de peste apele văzului vin ochi oglindiți în fără-de-moarte o lumină ciudată desrăstignește zburătoarea din amintiri Lilieci prin pupila serii mărginind lumina și umbrele trec răstimpi de cumpănă prinși în așteptare în turle târzii liliecii se scutură de somnul zilniciei despicând cu tăișuri de zbor dezlegat crângul adânc la nopții Nici o rană semnul incandescent întru neuitare crestat pe frunte
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
fostului Bulevard 6 Martie Nu vom vedea căința lunii față de soare, pielea oceanului întinsă mângâierii rușinate a privirii. Nu vom vedea. Suflet care ai zburat cu marile catastrofe, vei sta și vei îmbrățișa războiul, vei tăcea în jarul șemineului de pupile arse Și palmierii depărtărilor, foșnetul de bani al bikinilor vor întrista pelicanii De la-nceput, cazuarul acestui poem se-mpiedică și căzu. Pe vremuri credeam că totul va fi împreună. Și naiadele și zăpada care nu răspunde la salut toate îmi
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
Dumnezeu, L-aș găsi în Lumina ei, dar mi-e teamă să nu ardă la ambele capete. Poate de aceea ne rămân senzațiile arheologia chinului dragostei, pentru a ne scuza existența. În tot acest proces, filtrului ontologic îi este necesar „Pupila”, adică „a-i fi cuiva drag ca lumina ochilor = a-i fi foarte drag”. Câtă dragoste ar fi câștigat Pământul, dacă „Pupila” nu s-ar fi mărit în întuneric și nu s-ar fi micșorat în Lumină? Și iată, cum
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
senzațiile arheologia chinului dragostei, pentru a ne scuza existența. În tot acest proces, filtrului ontologic îi este necesar „Pupila”, adică „a-i fi cuiva drag ca lumina ochilor = a-i fi foarte drag”. Câtă dragoste ar fi câștigat Pământul, dacă „Pupila” nu s-ar fi mărit în întuneric și nu s-ar fi micșorat în Lumină? Și iată, cum Transfigurarea, ne aduce în pragul celui de-al patrulea înțeles dat Luminii: „Învățătură, cultură”. Oricare interferență: „A(-și) schimba expresia” sau „A
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
lumii este mai puțin vizibilă. • Cu timpul, medicul șef se face din ce în ce mai puțin medic și din ce în ce mai mult șef. • Spaniola e o românească atât de modificată, că abia dacă o înțeleg! (Nae Cernaianu). Adevărul este un "puzzle" problematic. Când privești iubită, pupilele se dilată... Când privești dușmanul, tot! Mai ales dacă e întuneric (dintr-un studiu). • Abia acum înțeleg ce vroiam să spun. Când ești nervos, și un calmant te enervează. • Nu mă convinge cine se ține de genunchi când e lovit
ZICERI (137/138) NIMIC & NU SPUNE NIMIC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382320_a_383649]
-
Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
acum...Mă uit în ei și văd nebună smucitura,Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini,De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteamaSa urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin...Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem,Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem...Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă,Frângând că într-o menghina refuzul de-a
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
în vederea doctoratului, ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. Întors în țară, publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isis sau natura. În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov, apoi procuror. Se căsătorește cu pupila sa, Clara Kremnitz. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din același oraș. În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate, cu tema „Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
simplu este? Ție chiar nu-ți pasă? ” Te poți retrage”. Ce convenabil! Află domnule, că nu am venit, să plec! Dacă nu mă vrei, pleacă tu, ieși, dispari! Camelia se enervase, buza de jos îi trebura, fața i se îmbujorase, pupilele se dilataseră. A aruncat o privire de animal învins, dar gata să-și apere teritoriul. -Stai puțin, Andrei a prins-o în brațe și cu mâna stângă a început, să o mângâie pe păr, stai puțin, nu asta am vrut
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
o pungă în mână în care se găsea o sticlă de coniac contrafăcut și un pachet de țigări l-a abordat pe educator: -I-a uite aici, ce părere ai de bunătățile astea?-La vederea lor,supraveghetorului i s-au mărit pupilele, sticla de coniac a trezit bețivul din el: -Ce trebuie să fac pentru astea? -Nimic, vreau să plec cu Gilă-n oraș să mâncăm o prăjitură, o oră, nu mai mult, apoi venim și ne băgăm cuminți în camerele noastre. -Bine
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
muzică!) - nicidecum unul ...internațional! A încerca, într-un volum conținând doar 65 de poeme, sute de hierogamii ale Logos-ului - da, acesta este un merit real și pe deplin lăudabil! Totul este, la CĂTĂLIN MOLDOVEANU, atât de proaspăt-onest, întru dilatarea pupilei, obsedată de amănuntul ne-semnificativ - întru inocența actului de auto-labirintizare! - încât i se pot/trebuie să i se poată ierta multe stângăcii! Cum remarcă și prefațatorul (de data aceasta, în mod corect!), CĂTĂLIN MOLDOVEANU experimentează și în domeniul structurii strofice
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu ce ți-aș putea fi de folos, messere? Întrebă, după ce Își plecase capul În semn de salut. Din mișcarea ei, lumina dezvăluise o țesătură deasă de brazde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de prezența lui. Apoi Începu. — Aici, sub ochii noștri, se află bula pontificală, cu cererile lui Bonifaciu. Nunțiul În persoană, prin intermediul unui Însărcinat de-al său, e cel care o supune Consiliului: „Preanobila cetate a Florenței, mult dragă inimii noastre, pupilă a ochilor noștri și perlă a domniei noastre...“ Pe Dante Îl deranja modul În care ceilalți Își treceau bula dintr-o mână Într-alta, parcă temându-se să atingă pergamentul ce fusese În mâna papei. Își impusese să se folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
corabie a ordinului ne așteaptă pe coastă. E lună plină, drumul până la țărm e deschis. La schimbarea mareei vom părăsi Toscana. Dante nu izbutea să Își dezlipească ochii de templier. Poate că privirea diavolului era cea care Îi transpărea din pupile. Lângă dânsul, chipul Antiliei se apropiase, patru ochi care Îl priveau cu fermitate. Fu cuprins de o amețeală ușoară. Nu era fiara Apocalipsei, care urma să Înghețe omul cu ochii săi nenumărați? — Arată-mi despre ce vorbești. Veniero scoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lumii. Marea lucrare a lui Ptolemeu, transcrisă de o mână iscusită pe acel pergament. Cu fragmentarea ei În părți, lanțurile de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii avuseseră dreptate atunci când numiseră fluviu ceea ce intelectul pitic al contemporanilor lui se Încăpățâna să creadă a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă și coridoarele Înguste ale pupilei, unde pătrunde ziua mărunțită-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor În care se testuiesc lacrima și sperma, pînă și rasele albe sau negre plutind În nacela unei gene rătăcite. Nimic din realitatea imediată nu poate fi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]