28,736 matches
-
sînt romane, ci opere de înțelepciune și meditație alcătuite din capitole scurte și foarte scurte, la rîndul lor divizate în paragrafe independente. Fragmentul, lipsa de structură vizibilă este forma ce convine cel mai bine acestui spirit original, care face literatura pură "din așchii smulse Timpului." Fragmentele conțin mici povești, iluminări din amintiri, vise, halucinații, citate, reflecții aparent discontinue dar legate subteran de timbrul unic al unui artist grav și profund. Modelele îndepărtate ale Ultimului regat ar fi Montaigne cu Eseurile lui
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
sau de angoasă fără leac. Nu pentru "o trăire împreună" în care nu crede deloc, ci pentru a accede la acea liberă singularitate pe care prezentul se încăpățînează să o nege, dar pe care literatura, în operele ei cele mai pure, o regăsește cu încîntare". Quignard par lui-même i "Lire" și "Magazine littéraire" din septembrie au publicat ample convorbiri cu cel care, spărgînd tiparele genurilor și încercînd o recucerire etimologică a limbii, se distinge strălucitor din avalanșa celor 700 de romane
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
textele în limbi străine la care se referă "legea Pruteanu"): "Puțini poeți au exploatat virtuțile valorizante ontologic și axiologic ale metaforei așa cum a făcut-o Rainer Maria Rilke."; "Virtutea valorizantă a unei metafore crește cu cât se depărtează de intenția pur descriptivă și referențială, iar pe de altă parte, în funcție de capacitatea de a da vieții o nouă față, infinit preferabilă." După cum reiese din cartea lui George Popa, la fel de iresponsabili ca noi, cititorii, sunt și poeții de azi și anume cei care
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
romanului Vremea încercuirii, caracterul frust și angajat, bărbătesc aș spune, al scriiturii lui Nicolae Stroescu-Stînișoară. O asemuiam atunci, în fibra sa, cu proza de angajament ideatic și de fervoare combativă a unui Camus - ori, mai degrabă, cu cea de angajament pur și simplu, acțional, aventuros și rezistent la constrângeri a lui Henri Charrière (mai cunoscut în calitate de creator și "trăitor" al celebrului Papillon). Această scriitură nu s-a schimbat cu nimic în cel de-al doilea volum. A rămas aceeași, egală cu
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
de o violență sublimată și subliminală - în a face tabula rasa din artificiile scriitoricești constituie principala și adevărata calitate literară a textului lui Stroescu-Stînișoară. Deși nu e vorba nici un moment despre o sinceritate care cucerește, ci despre una care maltratează pur și simplu, în fraze scurte și precise, nu poți, tocmai de aceea, să nu recunoști autenticitatea și franchețea dură, tăioasă (chiar și în secvențele tandre) a tonului cărții, înclinațiile pentru epopee ale personajului Dinu Rogojeanu, membru activ și subversiv al
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
evocări pur și simplu liniare. El se prezintă, în forma sa de acum, într-o anume dezordine a priorităților, cele analitic-teoretice devansându-le adesea destul de brutal pe cele subordonate epicii afectului. Mi-au plăcut mai mult amintirile în condiția lor pură, decât considerațiile cu ambiții mai abstracte. Oricum ar sta lucrurile, amintirea rămâne resortul care însuflețește ideile acestui volum. Mai mult sau mai puțin evident, C. D. Zeletin cultivă concesia înaintea unei memorii mereu ofensive, nostalgia ca medicament (să-i spunem
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
cît să-mi acopăr fața/ bîjbîi în interiorul unui animal sedus de poezie mi-e greu/ să înaintez înainte nu e deocamdată nimic din urmă/ groaza îmi aspiră unghiile. mă rog și cobor tot mai mult" ( caut un sunet de ciocan pur). În buna tradiție a poeților români, în majoritate refractari la transcendență, obișnuiți a planta dubii în planul religiozității, își proclamă destinul carnal, sub bolta unei "confuzii" fals metafizice, a constatării unei "nereguli" a alcătuirii existențiale care nu reflectă decît spaima
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
pentru a conserva această amintire "pitorească, idilică" a Rășinarilor, poate tocmai pentru a nu o deteriora, dar concomitent pentru a investiga în profunzime locurile, doriți să faceți o a doua călătorie într-acolo... nu ca invitată a unui colocviu, ci pur și simplu, particular... F.T.: Colocviul a fost un eveniment singular, extrem de interesant pentru mine, de frumos. Cred însă că i-am rămas datoare lui Cioran să călătoresc singură, spre satul lui natal... Pur și simplu pentru a mă reculege, pentru
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
un soi de osteneală artistică. Fenomenul nu este încă atît de alarmant, asta și pentru că nivelul trupei și al atîtor performanțe diferă în mod fundamental, și dintotdeauna, de cel de la Arad, de pildă, unde lucrurile deviază spre amatorismul cel mai pur, fără ca cineva să fie conștient. Ba dimpotrivă, iar asta m-a speriat cel mai tare. Am închis paranteza, voi reveni asupra acestei povești altă dată. Pe afiș sînt titluri importante din dramaturgia universală, în distribuții apar numele sonore și de
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
la tot pasul. Șmecherii și fraierii sînt tipologii care n-au dispărut și nici n-au cum să dispară. În spectacol se pot descoperi stîngăcii de tot felul, de la cele, să le numim, regizorale, scenografice ( unele costume sînt de neprivit, pur și simplu; la urma urmelor, Felicia Dalu nu este nici regizor, nici scenograf) pînă la aparițiile unor actori, probabil nou sosiți în trupă, pe care nu i-am mai văzut și care nu reușesc mare lucru pe scenă. Interpretările actrițelor
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
Luminița Munteanu, Arion Roșu, Radu Bercea, Florentina Vișan, Șerban Toader și Sanda I. Ducaru. Studiile sunt redactate în limbile franceză, engleză, germană și italiană, fiind evidentă intenția de integrare a periodicului în fluxul internațional al literaturii de specialitate. Regretabil ori pur și simplu firesc, profilul academic și tirajul de colecție fac această publicație cu totul inaccesibilă cititorilor neinstituționalizați, dar cu perseverență în domeniu. Ocaziile majorității autorilor periodicului de a se impune publicistic în plan local sunt rare și, de regulă, indirecte
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]
-
acestei cărți? Cred că Dan Stanca și-a ales un vehicul greșit pentru a răspîndi în lume foarte incitantele sale idei. Eficiența ar fi fost alta dacă autorul ar fi optat pentru calea mai directă și mai nesofisticată a eseului pur și simplu. Romanul presupune o altă grilă de lectură decît eseul. Tehnicile narative și stilistice, specifice romanului, îmbracă ideile într-o anumită prolixitate. Pe alocuri ele devin dificil de urmărit și de interpretat din cauza excesului de cuvinte și a permanentului
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
dezvăluie acest gen de reacții față de un pericol posibil ne ajută să înțelegem și psihologia "baronilor locali" și disprețul aleșilor față de cei care i-au ales. De fapt, nu sînt sigur că această reacție e una de dispreț sau de pură iresponsabilitate. La primul semnal de primejdie mai acătării funcționarii și aleșii locali de la Brașov s-au grăbit să-și găsească un loc de scăpare, ignorînd că dacă dispar alegătorii, nici ei, aleșii, nu mai au pe unde scoate cămașa veniturilor
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
ea pe deplin și cu cel mai mare folos. Într-o lume în care interpretările infinit sofisticate propuse de literatura secundară tind să copleșească, să sufoce, în cele din urmă chiar să anihileze ceea ce se interpretează, Bloom își învață cititorii pur și simplu cum să citească operele perene ale literaturii universale. (Una din cărțile lui anterioare este intitulată, semnificativ, Cum să citim și de ce/ How to Read and Why) Se întâmplă uneori că simplitatea și bunul simț ajung să fie lucrurile
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Pe scurt, mi se pare că schema teosofică cabalistă în care Bloom a ales să-și plaseze "spiritele exemplare" și să le găsească un sens rămâne un element artificial al cărții lui, un artificiu oarecum retoric și fără consecințe, angajat pur și simplu pentru a conferi cărții o tușă de exotism și ciudățenie. Intuiția lui Bloom cum că orice operă de geniu are ceva divin într-însa, și, în consecință, că operele tuturor geniilor trebuie să spună ceva despre realitatea lui
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Bloom are atitudini extrem de ambigue față de chestiunile religioase este ilustrat abundent în cartea lui. De exemplu, el mărturisește că "mi-am găsit Biblia în poeți și Talmudul în criticii literari." În cartea de față, Sf. Pavel și Mahomed sunt considerați pur și simplu drept "genii ale limbii", drept autori de cărți. Într-un fel, nici Iisus Christos însuși n-a scăpat de aceeași soartă crudă: inițial el a făcut parte dintre cele o sută de genii, dar în cele din urmă
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
ceea ce au scris ei este crasă literatură pornografică, pe care trebuie s-o ții cât mai departe de copii. E ceva întristător-îngust și cu totul neînțelept în felul în care Bloom înțelege să se apropie de alte culturi. Eu unul pur și simplu nu pot pricepe cum un om de eminența lui Bloom, cu învățătura lui și cu al lui esprit de finesse, poate identifica, senin, cultura germană cu nazismul (el vorbește despre "lagărele morții în așteptarea iubitelor și surorilor lui
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
de exprimare ieșite din comun. Lumea sa este multiplă, fragmentată formal și dispersă stilistic, proaspătă prin începutul continuu și deja cunoscută ca imagine sinoptică. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros și compuse hieratic, se învecinează direct cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spațialitatea anihilată prin jocul de emulsii și de tonuri fluide, iar imaginea arhaică, sever coagulată, asemenea unui idol preistoric, se îngînă cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
vreo fundație națională, vreun Mecena particular, în sfârșit, nimeni. Ba încă, în ultimul timp, s-a ajuns la aberația ca sponsorizările din bugetul de stat pentru carte să se acorde numai pentru acoperirea costurilor tipografice. Pentru statul-sponsor drepturile de autor pur și simplu nu mai există. Și chiar în aceste condiții, neplătiți sau remunerați de-a dreptul umilitor, mai există editori, unii de veche și temeinică școală, care lucrează din pasiune. Nu mai departe decât la "agendele" lui E. Lovinescu, au
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
cu "esențe tari"! Se găseau și foarte mulți țigani (șuți) pe-acolo care ne arătau cum se fură. Exersau ca niște prestidigitatori, ca să nu-și piardă digitația; ne purtau multă simpatie șuții ăștia. După ce se aruncau mormane oasele care duhneau pur și simplu a hoit de vită, unii se duceau, scormoneau osemintele și culegeau ca să le sugă "seva"! Categoria "rromi" era tare bine reprezentată și acolo. Aveam, desigur, cu toții dreptul la un "pachet" pe lună. Dar dacă nu le făceam norma
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
număr, doar două, uleiurile păstrează și ele carecteristicile generale, deși, la o primă privire, par mai apropiate de spiritul acelor artiști care au impus în peisagistica noastră de astăzi o componentă mai curînd panteistă și o atitudine jubilatorie, de celebrare pură, cum ar fi Horia Bernea, Florin Niculiu, Horia Paștina, Constantin Flondor etc. Un spațiu special îi este rezervat în expoziție lucrării Sf.Gheorghe de la Timișoara. Această capodoperă a sculpturii noastre contemporane este readusă în atenția publică printr-o suită de
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
încercat să arăt într-un editorial mai vechi pe care-l consacram Istoriei lui Densusianu. În fine, Anghel Demetriescu își publică foarte tîrziu studiul său, în 1903, în Literatură și artă română. Nu e unul de constatare: e unul critic pur și simplu. Anghel Demetriescu înțelege mult mai mult din Eminescu decît predecesorii săi. Al. Dobrescu remarcă unele considerații și aprecieri care au trecut la toată critica ulterioară, inclusiv la G. Călinescu. Problema cu Anghel Demetriescu este că nu-i place
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
urechile clăpăuge rîmează mistreții șaradelor/ frînturi din elocința veche a zeilor/ putrezesc în mulajele norilor// ca într-un pîntec enorm golit de organe/ în capul tău se aprind filamentele/ substituind ceea ce nu poate să existe..." (Cap sec)-. Adică însăși antipoezia pură.
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
dăm seama că textul primitiv era "Domnul François Mauriac și libertatea romanescă". Apoi, autorul a schimbat titlul suprimând un cuvânt și scriind în final " Domnul François Mauriac și libertatea". Șiretlic ce ne făcea să alunecăm de la libertatea romanescă la libertatea pur și simplu, adică, de la libertatea filosofică la libertatea sartriană. Chiar de la primul cuvânt, eram prinși într-o capcană și acolo am rămas de mai bine de o jumătate de secol, și romanul francez odată cu noi, fără să ne dăm seama
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
Doar unsprezece specii de zmei cataloghează enciclopedia. Și iarăși veți rîde dacă vă spun cîteva nume: Zmeul sur de văgăună, Animicștiutorul, Zombalul (ceea ce se crede aici că ar fi totuna cu zmeul asiatic)... Cît despre descriere, aceasta pică în fantezie pură. Iată ce se spune - nu vă fie și nu-i fie cu supărare - despre Regina Mamă, titulatură redată prin Muma Zmeilor : „Mare cît o casă cu două caturi, aduce la înfățișare cu o bătrînică. Totuși e întotdeauna mascul, obsedat de
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]