1,425 matches
-
grădină făcând un gest general, chiar dacă l-ai repeta mereu, ci trebuie să te apuci bucată cu bucată, folosindu-te de mișcări precise și pricepute, și precum nu cresc florile în ea repezind asupra ei un val de bunăvoință, ci purcezând de fiecare dată la lucrări amănunțite și delicate, așa și în domeniul sufletesc; n-ajunge să-i spui omului în cuvinte duioase să viețuiască după voia lui Dumnezeu, ci trebuie să-l îndrumezi pas cu pas cum să se isbăvească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai avea cine știe cât de așteptat, mai mult noroc avu Lazăr Popescu, care, printr-un concurs fericit de împrejurări, se mută la Vărăști înaintea lui. Lucrurile se petrecură în felul următor. Prin iunie Stelian primi sarcină din partea șefilor de la raion să purceadă fără întârziere la un inventar amănunțit la cooperativa din comună, unde gestionar era un oarecare Ghiță Marangoci, reclamat că vindea cu lipsă la cântar și pentru tot felul de alte matrapazlâcuri. Domnul Marangoci era o veche cunoștință de-a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o perioadă de 5-6 ani, dar câștigurile noastre vor fi de zece ori mai mari..! Numai ce au auzit de chiaburi și de trântori, că unii îngrijitori și conductori, care nu cunoșteau nici pe departe rânduiala la cai, au și purces la aplicarea ordinului adus la cunoștință de către președinte. Alții în schimb, puțini la număr, în lipsa furajelor de la unitate, mai completau rația animalelor condamnate la moarte cu te miri ce adaosuri primite de la oameni pentru unele servicii în gospodăriile particulare. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
volatile își făceau lucrarea. * * * Un grup de trei-patru domni au polarizat, ca un magnet, în jurul unei mese încărcate cu bucate și udătură din belșug, încă vreo câteva doamne din rândul celor mai puțin interesate de dansul din ring și au purces la depănarea unor amintiri din viață, la evocarea unor întâmplări ce le-au marcat existența și la condamnarea vehementă a clasei politice pentru neaplicarea legii privind majorarea cu 50% a drepturilor salariale pentru personalul din învățământ. Lasă, dragă! Că dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu cheia de rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puternice elanuri, să prindă aripi și să calce pe nori, crezând cu hotărâre că lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos și, învățând din greșeli, să purceadă, cu pași siguri, spre o nouă experiență, pe care o vede încă dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
foarte vremelnică: să-și cumpere drogurile pe datorie. „Trebuie să mă creadă și să-mi vândă pe datorie, doar le sunt un client fidel, cel mai credincios client, pe care-l au!” Și astfel, cu acest gând în minte, el purcese cu emoții spre cârciuma sufletului său, tocmai pentru a și-l pune și-n practică. Și, spre adânca lui surprindere, nu fu deloc refuzat. Totul decurse exact așa cum își închipuise el acasă că va decurge. Aproape că-i venea să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
diverse elemente, care-l însoțesc și-l susțin și a căror dezbinare se face prin moarte. În acel moment, fiecare din aceste elemente se întoarce la sorgintea sa. Aerul și focul, care formează sufletul, se suie iar la cer de unde purced, în vreme ce părțile omenești se coboară în pământ, de unde își trag originea lor. Din aceasta ar urma ca sufletul să fie muritor și supus soartei corpurilor. Dar ceia ce pare că Chinezii neagă ca metafizicienii, admit ca moraliști, cel puțin, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Această reprezentare a vieții este, în cazul de față, cea a lui Hristos Pantocrator a cărui imagine gigantică tronează în vârful marii cupole și, deoarece viața este înțeleasă aici în Fondul său ultim ca Izvorul și Principiul naturant din care purcede tot ceea ce este viu, chiar procesiunea formelor naturate ale vieții (ale vieții care nu zămislește ea însăși, dar care se încearcă pe ea însăși în pasivitatea sa radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale sau "scopuri" ale sale), structurile fenomenologice ale corpului originar sunt cele care determină modalitățile exercițiului său, sau, mai curând, care sunt aceste modalități. Dacă această activitate primitivă trebuie de asemenea să se adapteze la natură, în realitate această adaptare purcede din ea însăși, în măsura în care Natura veritabilă este natura corpropriată și în care acțiunea sau munca elementară nu este decât actualizarea acestei Corproprieri. În formele superioare ale culturii, precum arta, etica sau religia, care sunt și ele moduri ale tekhne, această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și în viață, ci înaintea sa, într-o stare de lucruri din care viața este absentă, unde aceasta nu este niciodată luată în considerare, nici în calitate de cauză, nici în calitate de scop, nici măcar ca mijloc. Care este starea de lucruri din care purcede orice producție în universul tehnicii, când această producție, care a scos în afara sa praxisul și tinde să o facă în mod constant, se găsește readusă la un proces obiectiv? Este starea anterioară a dispozitivului instrumental însuși, adică ansamblul tehnicilor care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
regăsim aici în mod cât se poate de riguros conflictul care se acutizează între un mod de viață și esența sa, între o modalitate subiectivă și însuși țesutul din care este ea făcută. Cum este posibilă o astfel de contradicție? Purcede ea dintr-o simplă scăpare a omului de știință? Faptul că privirea științifică se îndreaptă asupra obiectului și asupra determinării sale categoriale, care este ea însăși un obiect, este oare motivul pentru care, nepreocupându-se de sine, ea își uită
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se opună cu brutalitate, să respingă această suferință și, în același timp, acel ceva în care orice suferință se desfășoară, însuși faptul de a se simți al unei subiectivități și al unei vieți. În acest fel, așadar, oroarea de viață purcede întotdeauna din aceasta, nu dintr-o privire exterioară aruncată asupra aparenței sale obiective, stranii, diforme sau stângace: mai curând în ea însăși, într-una dintre tonalitățile prin care ea trece în mod necesar și care sunt asemenea unor declinări ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții galileene pe planul patetic, atunci ar trebui să spunem: această viață nu este doar o plăcere, cea de a înțelege și de a cunoaște. Faptul de a vrea să elimini viața, când acest proiect ia naștere în viața însăși, purcede întotdeauna dintr-o nemulțumire tainică o nemulțumire care este faptă a vieții, în măsura în care ea este cea care dorește această eliminare, o nemulțumire față de sine, în măsura în care ceea ce vrea ea să elimine este ea însăși. Am prezentat teoria acestei nemulțumiri ca nemulțumire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sens decât în interiorul unei referiri principiale la viață. Pe de o parte, ei prezintă referitor la aceasta duplicarea teoretică menită să facă posibilă, sub aparența unei cunoștințe obiective, o măsură de altminteri iluzorie a acesteia. Pe de altă parte, ei purced în mod ontologic din ea, dacă este adevărat că valoarea unui obiect reprezintă în el procesul producerii sale reale de către munca reală și nu este posibilă decât ca atare. Există prin urmare două critici ale economiei politice. Cea dintâi, încă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
naivă la construcția științifică, ci tocmai deconstrucția sa, perceperea economiei în ansamblul său ca simplă echivalare a vieții, ca ersatz, și aceasta deoarece fiecare entitate economică nu are semnificație decât în referirea sa la viață, deoarece, mai cu seamă, ea purcede din aceasta în fiece clipă. Marxismul este una dintre cele două mari ideologii ale secolului XX. În ciuda schematismului unor teze devenite deopotrivă catehism politic și doctrină de stat, el poartă în sine și duce până la ultimele lor consecințe principalele tare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o întâmplare că epoca pe care o trăim marchează deopotrivă triumful științei și pe cel al politicii: în spatele respingerii "subiectivului", în căutarea și revendicarea unei obiectivități absolute se ascunde o aceeași suferință, o aceeași nemulțumire tainică a individului, din care purced și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care vrea s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al politicii: în spatele respingerii "subiectivului", în căutarea și revendicarea unei obiectivități absolute se ascunde o aceeași suferință, o aceeași nemulțumire tainică a individului, din care purced și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care vrea s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX, freudismul. Ceea ce îl caracterizează pe acesta de fapt este, pe de o parte, afirmația hotărâtoare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
curând, etosul însuși, adică ansamblul proceselor reîncepute la nesfârșit în care viața își înfăptuiește esența. Această mișcare trebuie aprofundată pentru a înțelege mai bine, în același timp cu adevărata natură a culturii, care este această mișcare, originea practicilor barbariei, care purced de asemenea din ea. Mișcarea vieții de a se continua sau de a se spori conatus-ul său nu este inteligibilă decât în rememorarea esenței subiectivității absolute. Așadar această mișcare se explică pornind de la viață. Faptul că viața perseverează în ființa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se pune problema de a fugi de sine și astfel de a se debarasa de sine, de povara acestei neliniști și de această suferință. Numai că, cum această fugă rămâne prinsă în propriul său patos, adică nemulțumirea din care purcede, și aceasta în ea însăși, în loc să se elibereze de acel ceva de care vrea să fugă și să-l poată lăsa în drum, ea îl poartă și îl reproduce în sine, la fiecare pas. Rămâne prin urmare o singură ieșire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fugi de sine și de a se distruge. Iată de ce un astfel de proces reîncepe fără contenire, cu un soi de frenezie care îi vine din eșecul său din eșecul la care ajunge, însă înainte de toate din cel din care purcede și al cărui patos îl însoțește în fiecare dintre fazele sale, determinând în mod global, ca un soi de a priori, această lume a barbariei și conferindu-i, sub pecetea acestei neliniști, un caracter singular, mai vizibil astăzi ca niciodată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
provine din viața însăși constituie contradicția oricărui structuralism și este ceea ce îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă stăpânirea în toate domeniile "gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scoatere din joc nu este de fapt niciodată completă. Pe de o parte, dispozitivul material conservă un punct de ancorare în corpul subiectiv; pe de altă parte, și într-un mod mai esențial, scoaterea din joc a vieții de către sistem purcede încă din aceasta. O asemenea constatare aplicată mijloacelor de comunicare înseamnă că acestea nu pot fi înțelese pornind de la aparatura pe care o dezvoltă, ci doar de la ceea ce rezultă din ele de fiecare dată pentru viață, de la postura în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivitatea sa, decât auto-sporirea acesteia și, astfel, esența însăși a vieții în înfăptuirea sa: cultura. Așadar, imaginea televizată trebuie la rândul său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși, fiind gata, pregătită pentru a fi folosită după cum se va dori
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]