338 matches
-
cum trăia la Nisa, dacă a existat o perioadă de tranziție sau se comporta ca o fată bătrînă, ca aici. Atenție... O să tragă la „purceluș”*! * Numele unei bile (n.t.). Trăgea jucătorul ciung. Omul se concentră, aruncă bila și trimise „purcelușul” de lemn pe peluză. — Îi invidiez, murmură el, fără să vrea. — De ce? I se părea Întinerită, cu jocul petelor de umbră și lumină de pe fața netedă. Ochii Îi luceau. Maigret se simțea iar În vacanță. — Nu le-ai observat atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lor sunt tot niște copii, foarte mici, și tare neajutorați. De aceea băiețelul și fetița trebuie să-i hrănească, să-i ducă și să-i aducă de la grădiniță, să meargă cu ei la plimbare în oraș. Mai trist e atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi. Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente, să le facă injecții - căci fiecare doctor are o trusă doldora de toate, dar mai ales de seringi și ace care te fac să le simți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
asuma condiția copilului, de a privi lumea prin ochii celor mici. Așa procedează autorul, de pildă, în „Hai să facem un spectacol!” unde, sesizând împlinirea afectivă totală a copiilor în jocul lor cu păpușile, notează: „Mai trist e că atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi, Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente”. Anecdotică și amuzantă este schița „O întâmplare cu tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
traversau aceste strâmtori pe timp de ploaie, când pe jos se forma noroi. Ajunseră la un coteț În care erau niște porci imenși cu păr aspru. La apropierea vizitatorilor, porcii Începură să dea din coadă și să grohăie. Pe lângă coteț, purceluși roz se plimbau liberi ca niște căței, umblând după mâncarea pe care niște fetițe de nouă sau zece ani În picioarele goale le-o Împărțeau cu o mână, iar În celălalt braț Își duceau frații și surorile În fundul gol. —Fugiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca niște căței, umblând după mâncarea pe care niște fetițe de nouă sau zece ani În picioarele goale le-o Împărțeau cu o mână, iar În celălalt braț Își duceau frații și surorile În fundul gol. —Fugiți, fugiți, le șopti Heidi purcelușilor. V-au pus gând rău. Când Îi văzură pe străini, trei băieți se luară la bătaie În joacă, Înfruntându-se cu niște săbii improvizate. Cei doi mai mici foloseau tulpini de trestie-de-zahăr, dar cel mai mare, vrând să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu o seară Înainte, bobițe care-i anesteziaseră stomacul atât de bine Încât acesta nu mai funcționase. Nu vă voi descrie În ce a constat conținutul stomacului său, e de-ajuns să spun că erau multe lucruri colorate pe care purcelușii s-au bătut și le-au devorat Într-un final. Un minut mai târziu, Dwight se simțea mai puțin sortit pieirii. Văzuse moartea cu ochii. După cinci minute, reuși cu greu să se ridice. Dar era un alt om. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la lucru din străinătate, o ditamai purcea. O adevărată scroafă, care fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de canapeaua extensibilă, adusă cu atâta grijă de la Rădăuți, vizitatorul o examină cu atenție, după care, spre ușurarea Mașei, spuse: - S-au rupt două arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fain era automobilul, mergând în jurul lui și dând cu piciorul în toate cele patru roți. —Uită-te ce calitate, a declarat și a mai dat un șut în roată, ca să-și sublinieze punctul de vedere. —Uită-te ce ochi de purceluș are! Nu sunt ochi, mamă, sunt faruri, a spus Maggie, desfăcând ceva și ieșind cu micuța Holly la subsuoară. Nu puteai să-ți iei un Porsche? —Prea anii ’80. —Un Maserati? — Nu destul de rapid. Mama - și eu care îmi făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cu toate că la ea acasă avea grămezi de păpuși și de ursuleți. Am plâns cu lacrimi amare, îngrozită de ceea ce distrusesem. Eram unicul vinovat pentru faptul că familia mea era privată de propria-i casă. Și asta numai pentru că fusesem un purceluș. — Nu putem să ne luăm altă casă? m-am milogit eu. A, nu! Amândouă au clătinat din cap. Casele costă o groază de bani. Dar am bani în pușculiță, m-am oferit eu. Mi-aș fi dat și viața, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea, avea grăsanul ăla micuț o ditamai proiecție falică ! Ce vindea? Putea să vândă orice! Putea să-i vândă Centrul Rockefeller lui Rockefeller. Așa că bătrânul m-a acceptat. Bătrâna mami Pringsheim nu. A pufnit, a bombănit și-a mârâit, dar purcelușul meu a rămas pe poziții. Ge și cu mine ne-am întors în California, iar Ge și-a luat licența în plastic, iar de atunci am devenit amândoi biodegradabili. — Mă bucur că Henry nu e așa, zise Eva. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
împotriva acestei crize ecologice, zice Davey sumbru. Își scoate tricoul. Și Daisy, și eu ne apucăm să-l fluierăm. Davey se face că se jenează, dar noi știm că-i place la nebunie. Ciudat este că, îmbrăcat, are aerul unui purceluș cumsecade. Arată pătrățos și poartă haine cam largi, așa că până nu-l vezi dezbrăcat, uiți că are un corp excelent sub toată pânza aceea largă aruncată pe el. Joacă fotbal de două ori pe săptămână și, de când s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
edificii marmoreene clasice, să dispară și ea, dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul cel mai anodin, comun: Stradela ocolitoare, a Muncii, prima de la colțul din stânga, de lângă potcoava cochetă, survolată de discul selenar, a stadionului municipal. Și astfel, purcelușii cei cumsecade, au rămas numai cinci! glumește Bursucul Trei-Coițe, după ce constată că nu se mai găsește nimeni pe drum, alături de ei. Să observați că Îngerul ne-a lăsat nouă racla cu Sfânta Cupă. Potirul în care s-a prelins Sângele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tăiat câte doi porci de Crăciun, nu ca noi de ni l-a mâncat perceptorul, mînca-1-ar șerpii și pe el să-l mănînce! Doar îmi spuse aseară Tinca lui Ioniță că și ginerele popii și-a băgat în coteț trei purceluși de la arendașul... Aici Ignat ar fi recunoscut dreptatea muierii dacă n-ar fi fost prea supărat. De fapt, dânsul, lăcomindu-se la porumb, ca săracul care n-are de mămăligă, nici nu s-a gândit ieri deloc că s-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul singuratic. Liniștea țiuia în urechi. Ingrid râdea îmbujorată. „Acum o să ne jucăm de-a doctorul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că n-am zis nimic, m-au năpădit amintirile, nostalgiile, melancoliile, mi s-au arătat mașini din acelea speciale pentru nutrețuri combinate cum rătăceau ele când se lăsa Sara pe deal pe la gospodăriile satelor bănățene, cum erau azvârliți cu meșteșug purcelușii de prăsilă peste gardurile întreprinderii, cum erau curtați salariații pentru a "scoate" ceva mușchiuleț, ceva ceafă, cutare mușchi țigănesc pentru a deschide ușile pe la te miri care ministere, universități, clinici și secții spitalicești, mi-au năvălit în minte cum s-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pornesc dis-de dimineață la țară, la unchii noștri de la Giurgiu și vin abia luni după-masă. Totdeauna aduc de-acolo bunătăți de Crăciun, de câțiva ani noi nu mai creștem porc. Asta pentru că Jacques a văzut întâmplător cum e luat un purceluș abia născut de lângă scroafă, ca să fie dus la tăiere. Rândașul i-a explicat limpede: „Numără țâțele și numără purceii. Unu-i condamnat!“ Durerea lui Jacques pentru puiul condamnat la moarte nevinovat a fost atât de mare, suferința lui atât de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zile ale Bucureștiului din anul 1897 în treisprezece capitole și într-o polifonie de voci narative distincte. În fiecare capitol alternează la cuvânt mai multe personaje ce privesc aceleași fapte din perspective diferite, cum se-ntâmplă de pildă în Cinci purceluși de Agatha Christie, lucru care nu duce neapărat la elucidarea faptelor. Numele faimoasei autoare de romane polițiste nu a venit întâmplător în discuție. Lucrul cel mai evident în legătură cu romanul Ioanei Pârvulescu e că este construit pe o structură de crime
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, În mocnitul întuneric fața ei lângă fereastră... 685Și tot sufletul dintr-însul pare - atunci că și-l înhoalbă Și-l adună-n ochi de trece peste fața ei cea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o geacă de blugi peste o bustieră și o fustiță roz cu volane care lăsa să i se vadă coapsele durdulii, ce îi evocară lui Fran povestea celor trei purceluși. Și deși trupul ei lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-aia. Fran o antipatiză instantaneu. Domnule polițist, ce s-a întâmplat mai exact? Polițistul, tânăr, crud și stânjenit la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că peste câtva timp, nu știa când, ochiul strâmb avea să se vindece, iar el urma să vadă foarte bine. El ar fi preferat să fie orb și să nu poarte bandaj. — Ești prieten cu Camilla? Îl Întrebă verișorul Camillei, purceluș roșu Încins În smoching. Da, răspunse Kevin. Ar fi vrut să precizeze că era ceva mai mult: soțul ei. De câteva ore doar, Însă pentru totdeauna. Așa stabiliseră. De fapt, la ea acasă Camilla nu făcuse altceva decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
disprețuitor. Alice a ridicat din umeri. —Ouă fierte și soldăței? Nu soldăței, a mustrat-o Jake. Nu amesteca milităria în mâncarea lui Ro. Alice a oftat. Doar cu o zi înainte, Jake o învățase pe Rosa o versiune a poezioarei „Purcelușul“, în care porcii se duceau la târgul fermierilor și mâncau chiftele cu nuci în loc de friptură de vită. Lui Alice i se păruse puțin cam mult. —Vai, Jake, exclamase Alice. În curând, marele și bătrânul duce de York o să refuze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în șir, înghiontindu-se sau chicotind aidoma unei turme neastâmpărate de purceluși . Bărbatul respectiv, în etate aproximativă de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să semene cu zeul Shiva, asemănare ce nu se estompă nici când necunoscutul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]