747 matches
-
colaterale te intereseaza pe tine să afli părerea mea! Mai pune-ți pofta în cui! Totuși, ca să nu mori de curiozitate, sau să-ți vină vreo idee să mă lași pe aici și să nu aibă cine mă scoate din pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot să-ți alin orgoliul tău de mascul, că a fost... binișor. Astăzi să vedem de ce vei fi în stare! - Cum? Aici, pe malul bălții, în soarele ăsta nemilos
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Da, toate contează, vorbind la modul relativ, dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri. Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsiției în pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbi fără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngerii lung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare. Citește mai mult Multe lucruri contează, însă doar unul în mod absolut. În ochii lumii contează dacă
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
tale. Da, toate contează, vorbind la modul relativ,dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri.Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsițieiîn pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbifără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngeriilung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare.... XXX. ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 842 din 21 aprilie 2013. Am
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
catifelată a nopții și strâng în brațele gândului, cerul nemărginit. Ascult, în tăcere, un clipocit de stea, ce se arată timidă o secundă, ca apoi să dispară cu repeziciune îndreptându-se spre un loc, numai de ea, știut. Dezbrăcată de pustietatea gândului, mă las dusă pe brațele pufoase ale visului... O melodie unduitoare se împrăștie în eter invitându-mă la dans. Mlădioasă precum o salcie sub mângâierea vântului, încep să dansez... Mă simt atât de liberă și ușoară precum un fulg
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
ploaia. În drumul dintre Ierusalim spre Damasc sunt multe spații aride, este pământ uscat și gol, unde nu se găsește decât arareori apă. Soarele încălzește locul și sunt din loc în loc, diverse chilii ale călugărilor creștini care stau acolo, în pustietate, rugându-se zi și noapte pentru noi, pentru ei, pentru omenirea întreagă. Acei asceți nu au condiții, nu au apă, nu au lumină, trăiesc doar cu dragostea lui Dumnezeu și poate, din când în când, cu ceva merinde aduse de
HRISTOS A ÎNVIAT! de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368120_a_369449]
-
stih, pe care ei l-au pus pe tâmpla muzicii folclorice maramureșene, pentru ca fiul să nu aibă niciodată etate ci numai gloria clipelor, zilelor, anilor... Cântecele interprelui Gheorghe Turda au rodit o viață întreagă și au semințe ce și în pustietăți sterpe, de s-ar împrăștia, ar încolți. Toate l-au făcut pe interpret, vodă al folclorului maramureșean. Clipe și ceasuri de neuitat, petrecute cu ele, înfloresc inima! Sunt cântece ca vulturi ce veghează într-un ochi fără pleoapă al folclorului
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
bărbăție și curaj. Toți sfinții au suferit și au fost bolnavi. Sfântul Ioan Gură de Aur n-avea dinți de aur ca noi și era foarte bolnav, mai ales bolnav de stomac. După o viață foarte chinuită, prin peșteri, prin pustietăți, el nu putea niciodată să mănânce cu altul la masă, pentru că voma tot timpul; el mânca foarte puțin, foarte sobru și ducea o viață cu adevărat dumnezeiască. De aceea încă o dată vă sfătuiesc, nu cârtiți contra necazurilor. Gândiți-vă la
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
în orce carte de citire pentru sate, un popa cu gura de lup și inima de miel, care, mai cu bătaia de joc, mai cu sfatul, dar cu pildă proprie mai cu seamă, ridică nivelul moral și material al unei pustietăți cum îi a Saracenilor“. Popa Tanda era exemplu în fața sătenilor prin felul în care își îngrija casă, cum își cultiva grădină și ogoarele lui, prin felul în care se” gospodărea”cu ale lui, ducând la târg ce-i prisosea. Imitându
BISERICA LUI POPA TANDA de IONEL CADAR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354310_a_355639]
-
în orce carte de citire pentru sate, un popă cu gura de lup și inimă de miel, care, mai cu bătaia de joc, mai cu sfatul, dar cu pilda proprie mai cu seamă, ridica nivelul moral și material al unei pustietăți cum îi a Sărăcenilor". Popa Tanda era exemplu în fața sătenilor prin felul în care își îngrijea casa, cum își cultiva grădina și ogoarele lui, prin felul în care se gospodărea cu ale lui, ducând la târg ce-i prisosea. Imitându
BISERICA DIN SATUL NOSTRU de IONEL CADAR în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353160_a_354489]
-
pentru adjudeni o regăsire afectivă, cu ea. Se prăbușea răceala peste Adjud, susurau lung și vestitor de întârzierea soarelui, vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii. Dar între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă fie chiar și ca o veste, ca o iubire trimisă prin sol, ca o amintire nepierdută și netulburată de timp, inunda cu soare, armonie și surâs, școala care își celebra propria zi și-și omagia
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
publică la Editura Humanitas, 2015, volumul intitulat “Dacopatia și alte rătăciri românești”, 354 de pagini, din care doar paginile 49-125 răspund titlului, dar în care spune mai puține lucruri despre daci, pe care nici nu-i prea vede locuitori în „pustietățile” Daciei, decât relatează Marian Malciu în numai 15-20 p. din cartea sa despre doar... Ruginoasa. Completându-l pe Vasile Boroneanț, zic și eu, în mai toate monografiile despre localități din România, potrivit tradițiilor și întâmplărilor din străvechime, citesc cu plăcere
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
dar se încuraja singur, căpătând noi forțe, gândind la ceea ce chiar el scrisese, gândind la nerezistenta de care acum nu avea nevoie, dimpotrivă... Deodată un picior îi alunecă și în ultimul moment se agață de o TUFA RĂTĂCITA în acea pustietate. O privi cu achii încețoșați. Nu era o simplă TUFA. Erau câteva FLORI DE COLȚ prinse într-o rădăcina zdravăna. Zâmbi din nou, fericit! Cine și câți pământeni aveau oare ocazia să le fie viața salvată de o FLOARE DE
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
prezență câte unui șarpe, dar noi ne ducem și cu grijă îl mutăm în altă parte”. Capitala Arizonei, Phoenix, este un oraș modern, plin de viață, care nu lasă cu nimic impresia c-a luat naștere de-a dreptul pe pustietăți nimicite de soarele necruțător. Are patru milioane de locuitori împreună cu localitățile suburbane, dar cu o rată de creștere vertiginoasa, si pentru că s-au construit multe locuințe care au devenit acceptabile ca preț. Clădirile moderne își etalează frumusețile în deplină armonie
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
mierlele au început deja să-și zidească cuiburile, care prin vîrfurile pomilor, care prin scorburile din pruni, pentru că, dacă omul și păsările nu se înțeleg bine, atunci se distrug ogoarele și se usucă livezile și ni se îngreunează sufletele de pustietate ... . Afrodita îl auzise și prin curte cum stătea de vorbă cu fiul lui cel care, de fapt, ar fi trebuit să fie fetiță, cum își dorea ea, dar, oricum, încă nu se născuse, mai era în burtica ei, motiv de
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
doamnă, răspunsesem. Firește, puteți veni cu noi, vă conduc indiferent unde doriți să ajungeți. E un oraș atât de mic, încât ... Vai, stimate domn, îmi spusese ea, în timp ce o ajutam să urce, nu atât distanța ar fi un inconvenient, cât pustietatea străzilor la această oră matinală, iar ceața asta, s-o tai cu cuțitul, ați sesizat, desigur, nu-mi priește deloc ... Parcă pentru a-și întări spusele, imediat ce se instalase pe pernele trăsurii scosese o batistă albă din poșeta cu miros
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
să fim prezenți acolo cu nestrămutata admirație pentru tot ce am văzut, dar mai ales pentru cea a oamenilor care stiu și pot să lupte cu lipsa apei, cu căldurile și fenomenele naturii uneori devastatoare făcând colțuri de răi în mijlocul pustietăților arse de soare. Elenă Buică Pickering, Toronto, Canada
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
acasă, pe care le-am ascuns în gropi făcute în pământ, să stea la rece, cât de cât, să pătrundă sarea. Metoda aceasta era foarte bună, pentru că feream produsele de muștele de peste zi, care se găseau din belșug aici, în pustietatea deltei. Oboseala drumului, combinată cu efectul votcii și al berii, ne-au trimis repede în cort, la alt somn decât cel așteptat în cârlige, mai ales că trebuia să facem economie la butanul lămpii de iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa Ta făgăduință - o țară de legendă vie pentru-ndelungă folosință ... Dar drumul prin pustietate nu-i desfătare și plăcere chiar și atunci când e bătut de oameni în plină putere, necum de-o gloată-ngreunată cu prunci, femei, bolnavi, bătrâni, care la marșuri față fac doar în căruțe și pe-asini. Nici mie nu-mi era
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
albii la vale în șiroaie reci. Pădurile sunt încă de neumblat din cauza troienilor mari și grele. Austrul puternic suflă cu putere peste fața tristă a lumii, umplând văile de vârtejuri, smulgând ramurile copacilor și scândurile din preajma caselor, ducându-le în pustietăți Gardurile văduvelor bătrâne și neajutorate s-au dărâmat și cine știe dacă vor mai fi ridicate vreodată la loc Parii și stâlpii fluieră sălbatic un cânt insistent și sinistru și totul pare trist și pustiu... Pădurile, brazii înalți, molizii, freamătă
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
dintre ele nu vrea să se uite la lup, nimeni nu vrea să recunoască că acest “lup” este pregătit să atace turma de “oi”. Sau, inversănd termenii din mitologia noastră românească, să încercăm să auzim acum urletul Lupilor Daciei peste pustietățile mioritice românești și să ne întrebăm: unde ne sunt acum Lupoaicele noastre angelice și apollinice, acele peste trei milioane mame de popoare sacrificate genetic prin țări străine, de peste 23 de ani? Și cum să mai putem noi salvăm acum această
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
din 31 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O legendă nordică a iubirii Acum câteva zile, într o zonă izolată, aproape de Marea Baltică, am văzut o casă cu o arhitectură interesantă. Culoarea albă, îngrijită, îi sporea farmecul accentuindu i misterul așezării în pustietatea aceea. Când am ajuns în dreptul ei, în curte se zărea silueta unei femei care, se pare, își făcea de lucru printre florile din grădina ei. Îmbrăcată într o bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
marea cu feribotul în fiecare zi spre a ajunge la universitatea din Odense. Deveneam așa de împrăștiați în mirarea noastră că nu am mai rezistat și am reușit să ne întrebăm cu sfială, Ce caută o zeiță ca ea în pustietatea aceea ? Era impulsul ce te înglodea obsedându ți ideea de întrebare. Simțind parcă ce ascundem în gând, zâmbind, a început să ne povestească ,mândră, că locuiește în această casă de 41 de ani. Că aici a adus o iubitul ei
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
elegiace pe care le-a rostit despre ea. Dacă se prăbușea răceala peste Adjud, dacă susurau lung și vestitor de vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii, între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă, fie chiar și ca o veste, ca o iubire trimisă prin sol, ca o amintire nepierdută și netulburată de timp, inunda cu soare, armonie și surâs școala care își celebra propria zi și-și omagia
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SFÂNTU’ BIBĂNEL PROFETUL Legendele locale ale așezării Pescani vorbesc despre un loc magic și destul de periculos, aflat departe de vatra satului, acolo unde începe o înfricoșătoare pustietate și se află doar casa solomonarului Bibănel Mihalț-Știucanul, pe malul unor mlaștini care se întind până spre stepele Rusiei. Un parfum de groază și mister străbate narațiunea însă în realitate casa, dacă o putem numi așa, lui Bibănel este exact
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
aramei, metal cu o rezonață specifică și vibrații puternice, este des amintit de poet când dorește să se apropie de divinitate: „Când sună arama în noaptea deplină” (Pălind, 1965:47), făcând aluzie la starea lui de om solitar, căutător al pustietății, dar și la Graalul sacru al Mântuitorului. Pustietatea apare în poezia lui Bacovia ca dorință a meditației, a eliberării gândurilor de lumesc în care intra și grija lui față de boala care îi stăpânea trupul. Poezia „Decembre” îl definește în noua
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]