764 matches
-
înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o cabină de camion. Ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cam necuviincios în ureche, sugerându-le un alcov sau un serai oriental, o casă discretă, rău famată, prin care pășeau, tiptil, exotice cadâne. Brian nu greșise afirmând că Alex folosea Papucul ca un loc de meditație. Îi plăceau spațiile goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee din casa mare. Cândva, o amuzase să se joace aici „de-a artista“, confecționând figurine din lut și papier mâché și colorându-le strident, în chip de mici zeități indiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte din el care rămăsese nealterată și nesofisticată, continua să considere Ennistone ca buricul pământului. Și apoi, în nici un alt loc din lume nu cunoștea atâta lume. Și, din moment ce trebuia să fie Ennistone, lumina reflectorului căzuse pe Tom McCaffrey. În pustietățile din California și Massachusetts și Illinois, John Robert primise cu regularitate și citise Ennistone Gazette. Fițuica îl menționase în câteva ocazii pe Tom ca actor într-o revistă montată în localitate sau în chip de câștigător al unui concurs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
colț, propria haină și o îmbrăcă. După care, închise cu grijă ușile duble ale sălii de baie. Se uită de jur împrejur prin cameră. Era mult mai tăcută acum, și arăta aproape ca de obicei, numai că era de o pustietate vastă, cosmică George mai rămase câteva momente, în care respiră adânc, apoi ieși în coridor. Închise ușa dormitorului după el și mugetul apei scăzu până la un fâșâit îndepărtat. Porni de-a lungul coridorului gol. Vă rog nu deranjați. Când George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind retras în aceeași atmosferă olimpiană, celestă, misterioasă și extatică. Mereu și mereu, am avut impresia neîndoielnică și am sperat nebun, că voi da iar peste el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prăbuși... și tu tot n-ai înțelege.” 10. Eram, în adevăr în noiembrie. Vântul retezase de mult rondurile de flori, frunzele copacilor. Banca de pe aleea din dreapta intrării unde stătusem altădată era acum dezolantă în despuierea grădinii. Fluviul curgea, jos, în pustietatea ținutului, și lupii încă răzleți, îndrăznind până în apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de focurile aprinse înadins sub hohotele de râs ale bărbaților născuți aici, pe pământurile dintre bălți, adunați roată în jurul ceaunelor cu apă și pește puse la fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a șirei. Făceam salturi din ce În ce mai de sus până când unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit să-și dea drumul prin aer tocmai din vârf. Înainte să ridice brațele și să se lase să cadă ca din cer, strigase de umpluse pustietatea câmpurilor ce Începeau dincolo de gardul de sârmă ghimpată: „Uite la mine, mamăăăă!!!”. Când a ajuns pe salteaua de jos, ne-am repezit să vedem dacă era Întreg ori dacă nu cumva, Doamne ferește, murise În timp ce zbura. Căci ne spusese nouă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întrebat ceva vreme dacă n-ar fi fost prudent din partea mea să bag un cartuș pe țeavă. Pe urmă am avut dramul de inteligență să mă liniștesc: „La ce bun? Împotriva cui? Cine dracu’ ar fi venit să atace, În pustietate și pe potopul de zăpadă, nenorocitul de depozit?”. Am rămas, cum am zis, aproape liniștit și resemnat În groapă. Începuseră să-mi treacă prin minte buluc de imagini luminoase și blânde, Îmi era cald și aproape bine. Mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lângă un cactus uscat, dar în schimb o cârpă fără sete și singură de tot, o cârpă de șters care singură nu știe că o cârpă există ca să șteargă. JÜRGEN (zelos): Fotzi are dreptate. Oamenii simpli au întotdeauna dreptate. O pustietate... o arșiță, care nu dovedește nimic decât pe ea însăși, o impotență, care nu-i nici sănătoasă dar nici nesănătoasă... o țară, care nu vrea să dovedească nimic, nu una austriacă, nici germană, nici austriaco-germană... HASI: Spune lucrurilor pe nume
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
animalele și 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în lumea reală dar și a visului de semnele morții: Și iată cum într-o zi când venii acolo pe înserat cu jurnalul sub subsuoară, mulțumit că voi putea petrece câteva ore liniștite după o zi extrem de obositoare, găsii în locul pustietății obișnuite o mare adunare de oameni și copii, gesticulând, vorbind tare, râzând, tipând, toți gălăgioși, toți agitați, comentând un eveniment extraordinar care nu era altul decât spânzurarea câinilor. Când mă apropiai, îi văzui pe toți treizeci cu ochii ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fără nici o supraveghere. În Marea Britanie, panourile solare furnizează energie electrică pentru faruri portuare, fără personal. Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină, nu căldură, din acest motiv poate funcționa farul de 360 kW al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăți înghețate din Alaska. Încă din anii 60 sateliții artificiali de telecomunicații sunt alimentați cu ajutorul unor panouri solare enorme. Varianta cea mai avansată este stația spațială Freedom, care a fost lansata în jurul Pământului, a fost echipata cu opt panouri solare, asemănătoare
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Ca orice vrăjitoare de tip matriarhal, ea reușește, prin farmece ori prin rugă adresată puterilor divine, să se metamorfozeze pentru a străbate mai aprig tărîmurile. Cu înfățișare de corboaică, neagră maica bătrînă din folclorul carpatic se arată fiului pierdut în pustietate: Dar voinicul ce grăia ? - Uș! corboaică neagră, Nu mai cloncăni ! Mă-sa ce grăia ? - Măre, voinicele, Cu cușma de miele, Cu ochi de șoimele, Nu-s corboaică neagră, Și sunt maică-ta. Voinic ce grăia ? - De-ai fi maică-mea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și obligatoriu demers hermeneutic. Punînd în mișcare instrumentalul analitic al lui Martin Heidegger din Sein und Zeit, autoarea dovedește perfectă aplicare pe teren mioritic în ce privește constituirea și fenomenologia Dasein ului. Se constată că nu numai despre un Păstor pierdut în pustietate geografică este vorba în Miorița, în primul rînd, ci despre Ființă ca prototip al umanității, care știe să-și chivernisească actele sub presiunea unui soroc, fără drept de recurs, plasat într-un timp imprevizibil. Orice inscripție de cimitir, chiar dacă se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
umane funcționează în două trepte: Prima, vorba; cea de-a doua - fundamentală - fapta; Fiecare profesor este o stea pe bolta culturii (umanității). Singura relație specială a omului este cea cu moartea: Ea îi determină în mod fundamental sufletul. Ne amenință pustietatea. Presimt că ne vom obișnui cu ea. Și totuși, egoismul ne poate arăta că așa cum suntem noi, sunt și alții. Că așa cum vrem noi, vor și alții. Că așa cum putem noi, pot și alții. Că așa cum aspirăm noi, aspiră și
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
într-o stare mijlocie. Așa știm că pe timpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai orașe de lemn si că viața lor era așa de puțin întemeietă încit se putură ușor retrage la venirea Macedonianului și scăpa de el în pustietățile lăuntrice ale țării lor, unde Alexandru nu voi să-i urmărească. Chiar pe timpul lui Lizimac, armata acestuia este nevoită să se dea prinsă din cauza lipsei de hrană, ceea ce rar se întâmplă într-o țară agricolă și așezată, dar este îndestul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
primul rang ca vechime și renume, a fost mult timp pustiu și ocolit din pricina unui dragon de sex feminin 3. (B) Însă cei care povestesc acest basm se Înșală, căci iau efectul drept cauză. Bestia a sosit aici atrasă de pustietate; nu ea a adus părăsirea ținutului. Mai târziu, când prin voința Zeului Grecia a devenit puternică și s-a acoperit de așezări cetățenești, când ținutul a dobândit o populație bogată, oracolul folosea două preotese care coborau pe rând În subteran
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
uneltile agronomice mai bune, cu mari cheltuiele și greutăți, se vor aduce din țeri streine. Însă, cât de mult se poate înainta avutul național prin băi arată exemplul învecinatei fabrici de la Iacobeni, care cu 50 ani înainte era numai o pustietate muntoasă, nelocuită. După înștiințări autentice publicate în anul 1853, au produs 25.223 cântare sau 1.109.812 ocă fier și 2.321 cântare 102.124 ocă aramă; peste tot, în valoare de 454.958 fiorini sau 3.412.185
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvîrșirii: însă această desăvîrșire nu poate fi atinsă decît într-o instituție, care este cea a condiției de monah - mai precis, într-o mănăstire - nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar ca să se convingă că nu era intimidata"13 În interiorul cafenelei atmosferă este în antiteza cu pustietatea coridorului unde a avut loc întâlnirea. Eliade își ia toate măsurile de precauție pentru a ne evocă acest spațiu [P Ans.]: " Când au intrat, abia trecuse de zece, si cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau comandă crenvurști
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
până la un Eden, trecând prin toate felurile de înzestrare cu viață, după cum sunt aici, dincolo sau în orice altă parte. Și pot fi locuite, de mai mulți ori mai puțini, pot fi doar vizitate și pot fi părăsite și lăsate pustietății lor originare. În raport cu aceste variabile ale destinului lor, se cuvine determinat aici ce fel de insulă este insula din Furtuna. Orice încercare de a localiza pe harta lumii reale cade, din principiu, în afara oricărui interes pentru poezie. Este cu desăvârșire
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pentru a mă Îmbrăca - dar, spre uimirea mea, picioarele Îmi erau Înțepenite și paralizate, astfel Încât Îmi era imposibil să-mi pun pantalonii și cizmele fără ajutor. Panica Îmi crescu Încă și mai mult când am realizat că mă aflam În mijlocul pustietății, departe de orice ființă umană! Ce se va Întâmpla cu mine? mă gândeam. Voi pieri din pricina frigului nopții sau voi deveni o pradă pentru animalele sălbatice care hoinăreau noaptea prin acele locuri? Astfel de idei Îmi veneau În minte, adâncindu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să se apropie și, În Întunericul nopții, ghidul Își luă tălpășița, lăsându-ne În voia sorții. Imaginați-vă numai În ce situație ne aflam! Singuri În mijlocul deșertului, fără ghid, necunoscând drumul - nici măcar la lumina zilei, darămite pe Întuneric -, Într-o pustietate În care nu se vedea picior de om, uitați de lume, mergând pe niște cai Înfometați, Însetați și rupți de oboseală, neavând cu ce ne hrăni nici noi, nici animalele - și, de parcă toate acestea nu erau de ajuns, eram stăpâniți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fie o junglă. Așa vedeam problema, deși nu știam toate detaliile. Așa sunt eu, am tendința să nu mă îngrijorez, sunt gata întotdeauna să plec. Ea a acceptat provocarea și a venit cu mine. Dintr-odată ne-am trezit în pustietate, cu un băiețel de 3 ani, și trebuia să vorbim franceza pe care o știam, dar șnu a fost ușorț. Aș putea să scriu o carte întreagă despre perioada asta de doi ani și jumătate petrecuți în Africa. Învățam ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
meu, în apropierea Nimicului acolo jos, în abis, eu îmi conduc singur lupta 183. În Dincolo de linie, el își încheie considerațiile pe marginea aceluiași motiv, deschizând o perspectivă optimistă: Propriul piept: aici se află, ca odinioară în Tebaida, centrul oricărei pustietăți și ruine. Aici se află peștera spre care se înghesuie demonii. Aici, fiecare, de orice condiție și rang, își conduce singur și la persoana întâi lupta, și prin victoria sa schimbă lumea. Dacă el își ia cea mai bună parte
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]