456 matches
-
pe un arbore - caz în care se realizează un dialog cu "specia" inscripțiilor, e o scrisoare deschisă către un "tu" nedefinit, o scrisoare adresată generației sale, lipsește însă îndoiala argheziană, dacă acolo mai era loc de speranță, dacă oricât de pustiit și abandonat se simțea eul poetic mai avea puterea să caute un răspuns sau să ceară ajutor, protecție chiar și atunci când înaltul refuza implicarea în orice formă de dialog, aici elementele sacralității sunt negate, se refuză autoiluzionarea - "Noi am crezut
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sînt de acord asupra importanței părăsirii pămînturilor și abandonării așezărilor. La începutul secolului XIV, acele lost villages din Anglia reprezintă o cincime din aglomerările rurale, iar așa numitele Wustungen ("pămînturi pustii") reprezintă 30 % din pămînturile Germaniei orientale și meridionale. Suprafețele pustiite sau în ruine din regiunea Bordelais vor fi disputate cu îndîrjire de francezi și de englezi în timpul războiului de o sută de ani. Cînd pacea revine, condițiile economice rămîn prea dificile pentru a-i determina pe țărani să se întoarcă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cîmp, gust îndepărtat, în contratimp la CFR instinctul distructiv care l-a izolat pe om ca făptură a lui, Căiuți să gust ceva, cenușa altui spațiu, mai suprimat ca viața în cîinele Blaga din Pompei! păcatul vine presiune antropică, coastele pustiite case în oameni fără spațiu, omul singura făptură, afară de șarpe, care este prea mult, de cînd se naște pînă moare! salvarea să-i vină de la jumătatea lui, femeia, salvarea celorlalte, măcar! Borzești-Zi cenușiul diurn Borzești, în cer și pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întîrzie proiecția cui în timp? prea golașe dealurile cu hăul Bacovia, copiii de acum se nasc în decembrie, tată! accelerat spre sud anticipat pe roți, suficient zgomotul, ce va urma, aproape viață, sînt instrucțiunile asiguratorii, învăluirea, cămașa fătului, Cojocna terenurile pustiite, nu pustii, în România nu trebuie lucrat, natură, cît trebuie recupert, om! Apahida, cu toate că zadarnic, locurile se deschid mai mari ca numele lor, km 489+500 banca tricoloră întîrzie în prezent, în toată nebunia culoarului de consum, halta Dezmir lucrători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-i suficient. Apoi sunt preocupat de ce se Întâmplă cu noi, ca țară și popor. Gândul este sigur prea uriaș pentru importanța mea, da, ca om, nu mă lasă liniștit. O să Încropesc ceva tablete sub cupola: „Se aprind luminițe În catedrala pustiită”. Pustiită aș vrea să Însemneze: neglijată, lăsată de izbeliște, Înruginită și noi trăim și ne spunem „ei, și, asta este!”. Păi, nu asta este ci intrarea solidă pe drumul vieții. D-lui Costică laudele mele pentru ținerea trează a grijei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
suficient. Apoi sunt preocupat de ce se Întâmplă cu noi, ca țară și popor. Gândul este sigur prea uriaș pentru importanța mea, da, ca om, nu mă lasă liniștit. O să Încropesc ceva tablete sub cupola: „Se aprind luminițe În catedrala pustiită”. Pustiită aș vrea să Însemneze: neglijată, lăsată de izbeliște, Înruginită și noi trăim și ne spunem „ei, și, asta este!”. Păi, nu asta este ci intrarea solidă pe drumul vieții. D-lui Costică laudele mele pentru ținerea trează a grijei „pomilor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în care urma să funcționeze administrația provinciei românești dintre Dunăre și Marea Neagră au fost luate măsuri pentru înlăturarea distrugerilor materiale provocate de conflictul militar desfășurat aici în anii 1877-1878, în acest sens, fiind inițiat un proces de repopulare a regiunilor pustiite. Astfel, au fost inițiate legi privind împroprietărirea cu pământ a foștilor combatanți din 1877-1878, precum și a celor ce doreau să se stabilească în regiunile izolate din Delta Dunării și din regiunile centrale ale Dobrogei, slab populate ca urmare a condițiilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
comerciale ale Marilor Puteri au determinat crearea în principalele centre administrative ale Dobrogei de consulate, prin intermediul cărora Europa va cunoaște mai bine realitățile zonei 80. Hector de Bearn, care însoțea armatele ruse în 1828-1829, consemna că pe lângă multe sate, majoritatea pustiite, continuau să existe în Dobrogea și centre urbane cu bazaruri și moschei. Astfel, Babadagul avea 500 de case, Tulcea avea doar 20 de case, în timp ce, Sulina intrase într-o fază de decădere. Alte centre importante erau: Mahmudia declarată oraș printr-
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
spre necunoscut. În acele cohorte feroviare, auto sau de căruțe străvechi, cu puținele lor bagaje, au fost și mulți dintre colegii noștri din această generație. S-au golit școlile, cazărmile, plecau jandarmii și preoții iar satele și orașele au rămas pustiite, si dincoace de fosta granița, încât nu mai aveau nici cu cine să-și îngroape morții creștinește, nici să le spună în acel an de Paste - Veniți de luați lumină și Hristos a înviat!, doar ici, colo, la șapte sate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
lectură unde, în același spațiu cultural, funcționează elemente din imaginarul comun, alegoria locuitorilor Moldovei, care, fără învățătură, vor fi "de pururea însătați și lipsiți ca și cum are fi într-un loc secetos fără de apă" amintește secvențele din basmele populare descriind hotarul pustiit și ars de secetă al Scorpiei, ori Ghionoaiei ( în Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, personaje pedepsite tocmai pentru ca n-au ascultat învățăturile părinților) prin care trebuie să treacă protagonistul plecat, întotdeauna, într-o călătorie de inițiere. 60 În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din ziua de azi. Pe cărarea îngustă dintre viață și moarte niciodată omul nu a fost mai expus pericolului de a rata definitiv întâlnirea cu Ființa. În lumina zgârcită a zorilor acestui mileniu confuz cărările care duc la pierzanie suflete pustiite sunt mai sofisticate și mai aglomerate ca oricând. Nicicând ispitele lumii nu au fost mai îndelung pomădate. În acest orizont telematic și imagocentrist noi trăim fascinați de linii de lumină și umbră care pretind că au forma chipului lumii. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cenușă: "El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt și ca vârtejul de pulbere, în vreme de furtună"24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe ale mâniei și prăbușirii: sfărâma ("Voi sfărâma zidurile Tirului"; Iezechiel), pustii ("Munții îi voi pustii..."; Ieremia), prăpădi ("Domnul prăpădește casa celor mândri"; Pildele lui Solomon), mătura ("Voi mătura praful...; Iezechiel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nou de viață. Dar puterea de-a dărâma, de-a reduce totul la starea de pulbere, nu este singurul atribut al divinității. Divinitatea, potrivit ideii anunțate, are și prerogativele zidirii: "Eu, Domnul, zidesc din nou cele ruinate și sădesc cele pustiite"27. Chiar de aici se trage și supranumele lui Isus: "Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești". (Acest supranume îl vom întâlni și în Mahabharata ca atribut al lui Brahma: "O, Brahma, ziditor...28). Dacă în Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Și cu tridentul în mână, surpa zidăria în valuri, / Bârne și pietre ce tare cu greu o clădiseră aheii"31. De altfel, în dialogul cu Patrocle, Ahile cere zeilor ajutor ca "Troia cu ziduri cu tot să fie de noi pustiite"32. Zeii "lucrează" și folosind mâna omului. Grecii mai știu că soarta omului e un joc de zaruri și că gloria durează doar o clipă: Homer ni-1 înfățișează pe mărețul Hector în momentul prăbușirii "cu fața în pulbere... trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător..." (Memento mori) 3. Ruina (nisipul, cenușa, mușuroiul, praful) Ruina, sugerează, în mod implicit, o prezență, o entitate obiectivă într-un grad de disoluție: zidul "pustiit", ars, sfărâmat. Urmând o logică indiană (Sergiu Al. George) putem detalia: ruina nu există în sine fără o referință la un real (zidul deplinei înfloriri a unei cetăți) prim: "negația nu putea fi niciodată neexistențială"18. Dar Eminescu n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și, prin urmare, devenim, într-un fel, "contemporanii" evenimentelor evocate, ne împărtășim din tr-un timp calitativ diferit, un timp "sacru", "deopotrivă primordial și recuperabil la infinit"40. De aceea Arbore îi replică lui Ștefaniță: Numai pentru un suflet stricat și pustiit" (a se citi: decăzut din timpul "tare al originilor") ruina "e o problemă tristă și fără înțeles". Eroul însuși se vede aparținând acelei lumi mitice, una cu piatra ruinelor, contopit în marea "hieroglifă" a condiției umane care-și așteaptă, mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea IV; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu" Melancolie; Viața-mi se scurge ca și murmura / Ce-o suflă-un crivăț peste pustii" Amicului F.I.). Relația dintre universul întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dublu din vară, în care se insista asupra legăturilor Bucovinei cu Ardealul avea să fie ultimul al revistei” - își amintea în 1923 editorul. În fotografie: George Tofan. El nu se sfia să scrie despre România că este: „un rai pământesc pustiit, o grădină minunată din povești fără îngrijire, fără căutare, peste tot numai ruine, peste care pășesc ca niște umbre de morți figuri moarte fără curaj, care jălesc pe întinsul țării trecutul frumos, prezentul dezolant și viitorul în care nu au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
istoriei, așa cum s-au transmis ele prin vulgata istoriografică postbelică, este nelipsită. Astfel, problema continuității strămoșilor pe teritoriul României a fost sensibil relativizată și adusă în limitele unei plauzibilități avantajoase: după înfrângerea lui Decebal, romanii nu au ocupat un teritoriu pustiit căci, cu toate pierderile omenești sau retragerile în alte zone, pur și simplu "n-a putut fugi toată populația!"248. Combătând discret dacomania încurajată în ultimele decenii ale regimului comunist, autorul a admis că dacii "aveau și ei o formă
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Alexe, și abia la zece ani învață să citească românește pe o carte cu slove chirilice. La moșie citește Alexandria, numeroase legende religioase și populara carte a lui I. Barac, Istorie despre Arghir cel frumos și Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă. Studiile grecești și le-a continuat la București cu călugărul Naum (poate Râmniceanu), apoi, din 1814, la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Aici, prin dascălul grec Constantin Vardalah, H.-R. capătă primele noțiuni de filosofie iluministă și cunoaște scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
fantasme, pentru a trasa jurnalul parțial ludic, dens metaforic al unei fragilități interioare. Mai puțin metaforică, însă mai accentuat narativă, lirica din volumul Despre felul cum înaintez (1983) mărturisește suferința unei lupte pierdute cu îngerul, în urma căreia poetul se simte pustiit și îl evocă pe Bacovia când își sondează golul lăuntric. Pentru a se naște din nou, el se retrage în întunericul sângelui cald, regresează spre pântecele mamei, care se dovedește a fi înghețat, dar, paradoxal, efectul acestei noi înfrângeri este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
Altfel spus, împlinirea profețiilor lui Isaia și Daniel despre primele trei imperii ale lumii constituie cea mai bună garanție pentru împlinirea profeției despre soarta Imperiului Roman. Exemple de profeții împlinite: a) Is. 1,7‑8, despre soarta Ierusalimului (30, 1): „Pustiit va fi pământul vostru, trecute prin foc cetățile voastre! Străinii vor intra în pământurile voastre sub ochii voștri; prădate și pustiite vor fi ele de alte neamuri. Părăsită va fi fiica Sionului, asemenea cortului din vie, asemenea colibei celui ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profeției despre soarta Imperiului Roman. Exemple de profeții împlinite: a) Is. 1,7‑8, despre soarta Ierusalimului (30, 1): „Pustiit va fi pământul vostru, trecute prin foc cetățile voastre! Străinii vor intra în pământurile voastre sub ochii voștri; prădate și pustiite vor fi ele de alte neamuri. Părăsită va fi fiica Sionului, asemenea cortului din vie, asemenea colibei celui ce păzește țarina, asemenea cetății împresurate”; b) Cartea lui Daniel, așa cum am văzut, referitor la destinul imperiilor babilonian, pers și grec (32
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
printr-o sângeroasă revoluție, după aproape cincizeci de ani de nelegiuri în tărâmul roșu și negru al strâmbătății? Nu fuseseră scrise în cartea exodului nostru lăuntric niște făgăduințe aproape de împlinire? Nu era oare aceasta chiar trama teologică a atâtor vieți pustiite 1? Aveam șaisprezece ani când am citit Noul Testament, apăsat de rușine și de bucuria unei descoperiri ce urma să fie trainică. Vedeam că Hristosul - Cel pierdut, iar apoi aflat - este Domnul vieții și al morții. Din acea vreme mi-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]