8,125 matches
-
șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea ascuns cuvântul/ Și în cuvânt era pământ// Pământul nu era decât/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitat”.
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
politic ce se țineau lunar, duminicile, la Târgoviște, în week-end cum s-ar zice, lipsindu-mă de una din cele două zile prețioase petrecute cu Cornelia în micul nostru refugiu din Labirint. Plecam la ora șapte cu un personal, vagoanele pustii, cucoanele cu care făceam de obicei naveta lipseau, firește, mă obișnuisem cu gunguritul lor benign, incantatoriu ca un motet, citeam literatură „de vacanță”, fumam pe coridor, reluam lectura, apăruse nu de mult „Luceafărul” cu periodicitate bilunară, unde descoperisem cu surpriză
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea lașase un planton acolo. Curtea părea pustie, dar era prea întuneric pentru a fi sigură. M-am strecurat înăuntru, mergînd extrem de încet, atentă să nu fac nici un zgomot. Totul părea liniștit și am mers înainte, pînă cînd am ajuns la fereastra. Era tot nezăvorîtă. Am deschis obloanele
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
din cele mai bune secvențe realiste ale întregii noastre literaturi contemporane: " - Deschide, bă, strigă cineva, deschide odată! M-am simțit împins, ridicat, izbit de ușă. Ușa cedă. Am năvălit înăuntru. Mirosea plăcut a fum și-a urină caldă. Vagonul era pustiu. Am intrat în primul compartiment, la nimereală, mi-am azvîrlit căciula pe banchetă și am încuiat ușa. Coridorul se întunecă de țărani, de ceferiști, de navetiști de la Ateliere. Era cald. Am scos capul pe fereastră. Jeni era deja pe scară
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
statuare poziții iscate de dalta lui Canova pentru a și-o zvânta. Deși cu stomacul țiuind a gol și protestatar, nu ne mai venea să plecăm. Spre seară târziu, răzbită, colega ei ne-a lăsat singuri-singurei pe plaja de-acum pustie, să privim în ochiul ciclopic, sângeriu, al soarelui apunând peste o zi glorioasă. Ne simțeam prea plini, de-a dreptul ghiftuiți de frumusețea orei trecătoare, a verii marine și a tinereții din noi care, toate laolaltă, covârșeau orice nevoi, orice
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
desăvîrșirea celui mai recent roman intitulat Rădăcini la care scria. Întîmplarea a făcut să mă trezesc într-o pensiune ai cărei proprietari la ceasul acela erau în vacanță. Clădirea pensiunii care vara atrăgea multă lume, acum, în pragul toamnei, rămăsese pustie de vizitatori. M-am trezit într-o încăpere străină, fără zgomotul vreunei uși deschise la întîmplare, într-o monotonie dezolantă și descurajantă. Dar ceea ce știam era faptul că trebuia să scriu o carte. N-aveam plan,n-aveam idei, n-
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Ieri, uitîndu-mă la meciul de volei feminin, mă rugam în sine: Doamne, fă o minune și du-mă măcar cu jumătate din echipa branziliencelor ăstora care țipă ca-n orgasm cînd marcă un punct, du-mă Doamne, într-o insulă pustie, și-ți jur că n-o să le fut, nu, ci o să le antrenez, o să le miros sudorile încinse de joc, o să le adăp și-o să le pun în iesle numai crini! N-am citit nici toate cărțile, carnea e încă
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
tandru spune-le Bate cu pumnul în masă Bate Bate tandru cu pumnul în masă Neînțeles Cineva bate cu pumnul în masă prea des Ca o lumânare Ca un Dumnezeu Tot așa și eu Aproape mă mistui. Ducă-se pe pustii Primul vers este acela în care nu-l știu pe al doilea Cât de beat sunt, cât de pustiu pot ție să-ți acopăr Tăcerea, și moartea fie-ți ție castru Ca un Dumnezeu O să fii Și zeu Doar eu
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
toaca răspunde: încă unul plecat, până când? până unde? Ademeniri cerești, și ceva ți se-ascunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? *** Nopți în risipă Spui-le, scrii-le Și într-o clipă, Vai, într-o clipă, Tu și pustiile! Trece în pripă Viața cu legile Când, într-o clipă, Vai, într-o clipă Doar, înțelegi-le! La miezul nopții lumina lunii a văruit semne, cuvinte. Suie-te-n luntre, apucă funia și ia aminte... La miezul nopții luna ca
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
Acum vreo săptămînă am sosit, după un zbor de două zile, aici: în Dunedin, oraș universitar care e situat în sudul extrem al Noii Zeelande și destul de aproape de capătul lumii. Ceva mai "la vale" se face totul mai sărăcăcios, mai pustiu, mai neprimitor, în timp ce Dunedin a fost totuși, odată, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cel mai înfloritor și mai important oraș al țării. Dar, în fond, ce înseamnă asta? Noua Zeelandă a fost percepută de civilizația vestică numai la sfîrșitul secolului
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
mai departe încăpățînată să nu afle nimic despre dorințele așteptînd la intrarea în viață și dintr-odată începi să le vezi miniaturi împrăștiate în ceața aceea care este carnea reclamă înșelătoare (a sufletului?) precum cele de la periferii unde atîtea intersecții pustii se cască una după alta ca niște flori carnivore liniștește-te grația nu ți se va recunoaște cît despre rană (ți se va spune) n-ai căpătat-o aici și pentru asta va trebui să o iei de la capăt cu
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
sfioșenie-n halat de mătase care atunci cînd ți-e rău îți aduce ceaiul amar și-ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii. aproape, într-un spital cu nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un țipăt viu face să tremure venele depărtării, puterea mea să se clatine
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc din tăcere, se-ncolăcesc, se-adună În mii de galaxii Și eu am viețuit Și eu am viețuit la rădăcina caisului, Am supt apa, am supt lumina, Am fost mâncată de viermi și de clipe, Am așteptat secole să
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
întrebat la un moment dat cu un aer ironic. Am rerceptat cu inima strînsă cuvintele aproape dojenitoare. Lovinescu părînd înduioșat de starea mea sufletească propuse să ne întoarcem la Sibiu. Am făcut calea întoarsă pînă la mica gară, care părea pustie, ne-am urcat în trenul ce părea că ne așteaptă anume pe noi și după o jumătate de ceas am coborît în burgul german, care ne primi cu o căldură părintească. Sufletul meu căpătase din nou aripi înviorătoare. Lovinescu își
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
apărare. Locuitorii, cei mai mulți, plecaseră în refugiu. Cei rămași roboteau pentru armată. Dimineața, după ce-și încălzea mai întîi vatra lui, cîte un moșneag era văzut intrînd în gospodăria părăginită a vecinului, luînd vreascuri din grămadă și încingînd focul în casa pustie. Toate coșurile fumegau. Cînd se întorceau din linia întîi, la orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
prin Capidava și Cernavoda. Priveliștea mântuitoare că o rugăciune a pelicanilor, lebedelor, stârcilor și cormoranilor care se trezesc alene la cinci dimineață pe meleaua Sahalinului. Lenea crepusculara care te face să adormi cu o carte pe fata pe o bucată pustie de plajă la Sfântu Gheorghe sau la Vadu. Mângâierile calde ale soarelui care-ți lichefiază pielea, mușchii și oasele după o baie în apă limpede și verzuie a lacului Erenciuc. Emoția melodioasa a Oanei Pellea într-un spectacol de teatru
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
câteva cadre din arhiva personală: E drept ce zici, dar eu nu vreau puhoiul de turiști dintre Vama și Mamaia în Delta. Ei lasă gunoaie, sunt gălăcioși și obositori... Și eu aveam impresia asta că Delta este un loc destul de pustiu cu cativa turiști răzleți, dar am avut o mare surpriză când am început să sun să fac o rezervare pentru câteva zile la începutul lui septembrie: toate pensiunile la care am incercat erau pline! Acum nu știu ce să mai cred... Nu
Frumoasa fată nemăritată by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82470_a_83795]
-
nu auzi. nu auzi. VII aici sunt, câine drag. în răsuflarea ta îmi topesc plânsul. nimicnicia. nimeni nu mă știe acum. nimeni nu m-a uitat. pentru că nimeni n-a știut culoarea ochilor mei în miez de noapte. în dimineața pustie. doar tu câine drag mi-ai lins cele cinci răni. hai, vino. acolo e mult visatul pat din frunze de lotuși. acolo nu e niciodată iarnă. acum m-au lăsat în urmă și ei. morții mei iubiți. dar unde să
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în poarta unui han pustiu, Loc pentru lilieci cu zborul lacom de sânge. Unde ești bucurie, vino și nu-ți mai spăla De mine matricea. Căci chipul mi-e abia la început Iar ziua scormonește pământul După divinitatea care sunt. Nici măcar imaginea unei furtuni Nu
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
ocupate la vremea aceea, și era complet înconjurat de rețeaua urbană. De aceea nu se poate înțelege spaima de lupi, insistent menționată, a unui D. Manuel, dîrdîind înfofolit în blănuri, lupi care bîntuiau orașul, completînd imaginea unei Lisabone mizerabile și pustii, cu ulițele băltind (deși trebuie spus că străzile erau pietruite încă din secolul al XIV-lea), copleșită de "ger"(?), locul "cel mai umil și mai rău famat" cunoscut de el pînă atunci. Dar să presupunem că lupii ar fi hoinărit
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
în doliu, aici unde doar nebunii mai au candoare, o ezitare - și ce mai ezitare sfioasă de tălmăcire divină marea unduind sub licuriri mîna însemnată de neant, ne pleacă - ne pleacă pînă și pădurea părăsind arborii într-o desfrunzire, iarna pustie de nea nimic nimic nu ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
în regulă prin simplul fapt că nu stăteau în calea nimănui. Într-o stație de autobuz erau mai mulți oameni de câți poate aduna astăzi un partid la un miting. Până la urmă dispăreau cumva și la căderea nopții orașul rămânea pustiu. De stâlpi se lipeau drapelele ude rămase acolo de la ultima sărbătoare națională. E reconfortant să scrii acum despre lucrurile acestea, și am visat întotdeauna că le voi scrie relaxat și că ele vor ,crea atmosferă". Cândva, atunci, n-ar fi
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
în spațiul acela apărat de o balustradă rabatabilă. Am ajuns să le recunoaștem și nevestele, după încrederea în sine cu care mergeau pe stradă. Magazinele erau mari ca niște hale la parterul blocurilor, și cu timpul au ajuns atât de pustii că-ți era tot una dacă erau deschise sau închise. Vânzătoarele rezolvau cuvinte încrucișate, sau chiar citeau o carte. Toți aveam aceleași cărți. Când intrai ridicau uimite privirile, și dacă te apropiai deveneau ostile și prevăzătoare. Nu vedeai oare și
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]