3,728 matches
-
progresul moral și duhovnicesc al creștinilor și al tuturor oamenilor. Mulți supra ereziilor și asupra vieții și culturii păgâne sau iudaice. Era o misiun s-au mistuit de dorul desăvârșirii în propriul lor mediu, în comunități monahale sau în singurătatea pustiurilor 46. Asemenea Sfinților Apostoli, Părinții sunt forțe în mers, pescari de oameni, călăuziți de Duhul Sfânt spre a cuceri mereu alte suflete, învățând toate neamurile. Prin cuvânt, cateheză, cult, Sfinte Taine, agape, corespondență, tratate variate și mai ales prin puterea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
refăcute de Iisus Hristos, la faptele vieții celei noi <<din apă și din duh>>, la cugetul curat al celui renăscut și mântuit, la destinul nostru dumnezeiesc, la asemănarea cu Dumnezeu 84. Atunci când au fost chemați să conducă Biserica, au părăsit pustiul și au venit în lume, mânați de insistentele rugăminți ale credincioșilor și de dragostea acestora. Sufletele lor înțelepte, curate ca fecioarele, pricepând că lumea se găsea în neștiință, vin în mijlocul ei și aprind lumina, deșteaptă mințile multora, luminează întunericul, alungă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
n-a fericit cunoștința voastră desăvârșită și sigură?126 Viețuiau în locul în care le-a fost rânduit, împlinindu-și acolo posturile, rugăciunile și celelalte bune deprinderi cu care erau obișnuiți. Unii au ales pentru un timp ascunzișurile munților, câmpurile, deșertul pustiurilor, unde au făcut roditor pământul cel nisipos și neroditor, oferind lui Dumnezeu rod foarte plăcut și foarte frumos, virtutea, pe care și-au impus-o ca lege127. Oriunde se aflau, Părinții socoteau locul plăcut, fiindcă nu le lipsea nimic celor
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
care poate fi citată în manualele școlare. Iar ultimul vers al poemului, " Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." este un posibil motto pentru orice volum de poezie și chiar pentru poezie, ca gen. Gloria de a vorbi într-un pustiu Concomitent cu volumul de versuri, poetei i-a apărut și o culegere de articole (publicate în marea lor majoritate în perioada 1997-2000 în România liberă). "Articole" este un mod de a spune. în poezie, în proză, în publicistică, în interviuri
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
ascultat și că dacă totuși este ascultat nu este luat în considerare. Ana Blandiana știe că ea este Casandra. Aceasta însă nu o face să tacă. Poeta acceptă, ca pe o coroană de spini, gloria de a vorbi într-un pustiu. Ana Blandiana, Soarele de apoi, poeme noi, București, Ed. DU Style, 2000. 96 pag. Ana Blandiana, Ghicitul în mulțimi, București, Ed. DU Style și Ed. Atlas, 2000. 368 pag.
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
și mai puțini oamenii care construiesc în medii ostile, sînt ca boabele de mărgăritar cei care construiesc în deșert, iar cei care construiesc în deșert, pîndiți permanent de privirile pustiitoare ale celor din jur și sub amenințarea permanentă că acest pustiu îi va înlănțui într-o zi și pe ei înșiși, sînt apariții de-a dreptul miraculoase, erupții motivate abisal pentru salvarea cine știe căror echilibre tainice ale lumii, altfel gata să se surpe iremediabil. Aceștia din urmă, amestec bizar de
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
a României. Literatura română de astăzi și viața noastră culturală, în ansamblul ei, au, începînd din acea dimineață lăptoasă și ucigașă, așa cum el însuși a spus-o în titlul primului său volum de versuri, au, din nefericire, . Dar și un pustiu în plus!
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
cînd, fericitul soț al poetei X îmi făcea semne amicale. Aveam să aflu de la el că dacă avionul s-ar fi stricat, n-am mai fi putut ateriza niciunde. Cel mult, trenul de aterizare ar fi pipăit crestele Himalaiei sau pustiul încins al deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
dar nu dintr-un impenitent narcisism - inevitabil, curios, la poeții lamentoși! - ci dintr-o permanentă ebuliție a eului căutător și iubitor de lumină. De certitudini, prin urmare, de acele puncte de sprijin existențiale în ceea ce el numește stații în străbaterea pustiului dintre cuvinte, smălțuit cu florile negative ale golului! Acel aur care "răsare/ lin de necuprins/" este al alchimiștilor, apoteoza luminii este identificabilă iluminării cunoașterii, între efemer și etern, între semeni părăsiți de vremuri și fugitive semnale de mântuire. Poate însă
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
Cîți nu vor rămîne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie". La fel procedează Constantin Călin referitor la alte noțiuni la care a apelat Bacovia precum tîrgul, orașul, mahalaua, cafeneaua, crîșma, pustiul, melancolia, plictiseala, nevroza, visul etc. Nu avem a face cu o investigație fastidioasă și nici cu una care iese din rama subiectului de bază, cum s-ar putea închipui, ci cu o ofensivă informativă în virtutea convingerii că "mai multă informație
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
fi liber spre alt pământ prin ceruri să mă poarte peste lumi întunecate și târzii bântuite de himere să zbor înapoi spre moarte acolo, nu mai e nimic din ce știu ci doar o liniște mare și un mai mare pustiu fără mijloc, fără hotare în care totul e scris cu semnele vremii dintâi acolo, voi fi,acea care n-a murit fără chip, fără nume, fără suflare ce n-am trăit mă va hrăni ca să fiu mereu ceva, ca o
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
sine. Pentru iertare. Pentru zei. Și totuși, acesta nu e sfârșitul. Sfârșitul poate fi oricând. Citește mai mult La răscruce de vânturiDrumuri înnodatepornesc dinspre mine.Mi-e frică să merg.Mi-e frică să stau.Nu mai e nimic aici.Pustiul s-a cuibărit încetîn ruine colorate.Îngeri călare, au plecatdin oraș.Nu mai bate nimenila porțile poemelor scrise.Lucrurile au rămas orfanefără cântecul zeului.De ce să merg ?. Am întrebat, drumul.De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele.Demult, n-am mai
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** ce dor te poartă ... ? ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
locuiește în Sinai, pornește din Egipt cu Moise și apoi merge împreună spre Țara Canaanului. Este vorba aici de o călătorie cu caracter liturgic. În psalmul 68, versetele 8-9, este sugerată această călătorie a lui Dumnezeu împreună cu poporul ales prin pustiul din Egipt până în Canaan: „Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
lacrimi, nici umbre, nici vânt Nici vise rebele, nici prunci lăcrimând. Nu-i ziuă, nici noapte, nici zori, nici apus Lumină la toate e Insuși Iisus. Lumină e Mielul de-a pururea viu Căci turma-i trecută de-acum de pustiu. Pe-altarul de jertfă e Mielul frumos - Păstorul Luminii, Hristos. Referință Bibliografică: MIORIȚA / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
Și prin zborul către stele A scăpat de doruri grele, Versul povestește-n zbor Să iubești nu-i chiar ușor, Când iubești,prin argintiu Te transformi în verde viu, Te transformi,întinerești, Viața-ncepi să prețuiești, Zbor din nou peste pustiu -Sunt al vostru verde viu! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Am zburat până la stele / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AM ZBURAT PÂNĂ LA STELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382815_a_384144]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SOLITUDINE HIBERNALĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă simt atât de singur... Câteodată... De parcă aș fi o insulă-n pustiu, Simt... Ochii tăi nu pot să mă mai vadă... Simt iarna, vag amurg de vis târziu. Cu trene lungi vin amintiri perene, Săruturi dulci în dimineți tresar, Veri și zăpezi, amoruri vii sau terne, Mă-nvăluie-n iubire... Aspru jar! Mă simt
SOLITUDINE HIBERNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382819_a_384148]
-
de miliarde de lei. Indicele de audiență al emisiunilor a crescut. Fiecare canal - 1, 2 și TVR internațional - și-a extins și modernizat programul. S-a trecut la transmisia prin satelit. Și prin Internet... Directorul general al TVR vorbește în pustiu... După încheierea prezentării, Alexandru Mironov se grăbește să precizeze că se desolidarizează de raport, că din punctul lui de vedere TVR a mers pe o cale greșită... Reprezentanții sindicatului dau din cap aprobator, susținându-l pe Alexandru Mironov. Abia acum
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
nu-l ai. și Livia Nemțeanu îl are. Iată câteva mici exemple alese la întâmplare: seara „întunericul face valuri”; „timpul se dilată și mă înghite”; leandrii „lasă un parfum de îngeri în aer”; „o lumină neînduplecată care mănâncă toate culorile”; pustiul Africii „neschimbat de mii de ani, ne dă sentimentul infinitului și ne pune la picioare măreția care durează”; „m-am oprit și am ascultat vocea tăcerii. Mi-au plăcut și niște meditații filosofice, ca următoarea: „mâine este pentru visători, astăzi
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
s-a petrecut o altercație între fedaini, inși antrenați să lupte pentru Războiul Sfânt, și ziariști. S-a iscat un conflict, a început să se tragă, doi corespondenți coreeni au fost luați ostatici, era gata-gata să le rămână oasele în pustiu, pradă vulturilor, când au fost salvați ca prin minune, în urma unei acțiuni tip comando, de alți colegi de breaslă. Mai încolo, le-a înghețat sângele în vine când un tanc și-a îndreptat tunul asupra lor, erau doar două mașini
Agenda2003-19-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281005_a_282334]
-
stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adună, se îniapă, suflînd, nădușit pe nările largi, bătrîne.” Dar e numai atît, o zvîcnire terestră. În acest pustiu al vederii, vederea i se refuză femeii. Se întîmplă asta prin calul său, care îi este un aliat, un năzdrăvan descins dintr-un basm ca s-o însoțească în calvarul vieții. Dar calul năzdrăvan, ascuns în precaritatea înfățișării lui, nu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
au adunat atîtea,/ prin miezul serilor,/ prin memorii rătăcitoare,/ acolo se vorbește despre viață,/ ca despre ceva de demult,/ ca despre ceva străin, întratî t de robace au fost tăcerile și corpurile lor,/ într-o seară tu cîntai,/ era mare pustiu și multă înstrăinare/ în viețile noastre,/ despre asta era cîntecul tău,/ pe care îl aud , acum,/ înainte de a pleca,/ înainte de a face promisiuni/ despre care se știe/ că nu se pot onora
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
SE DISTRUGE NEAMUL Nu le-a fost ușor românilor să învețe a trăi și după...moarte. Torturați în închisorile NKVD-iste, distruși fizic și moral în lagărele de muncă silnică din Donbas și Onega, deportați în înghețurile siberiene și în pustiurile kazahe, românii noștri, prinși în ghearele morții, decedau cu dorul în suflet, cu numele Țării și celor dragi pe buze. Toader PENTELEICIUC n-a aflat nici până în prezent unde și-a găsit liniștea veșnică tatăl său Petrea. Dar e sigur
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]
-
schițe, trei documente trântite în Trash. V-am mai spus, urăsc editorialele, cu precădere cele estivale. În august, până și inspirația ia o pauză, se urcă-n primul tren și fuge în țări străine. Nu știu voi cum rezistați marelui Pustiu din oraș, dar eu mă usuc pe picioare. Arunc cu blesteme în Tarnița și mor de ciudă că n-avem și noi, ardelenii, un fel de Balaton sau măcar o ieșire la o mare adevărată. Mi s-a aplecat de
Blesteme [Corola-blog/BlogPost/98579_a_99871]
-
-mă de negre-amărăciuni, Măicuța mea, când mă doboară jalea. În ziua când, măicuță, împlineam Frumoasă vârstă, tinerețe-n floare, Obrazul tău și pieptul îl sădeam Sub munte de pământ și de răcoare. Mi-e dor și jale, mamă, mi-e pustiu Și-mi duc, smerită, gândul către tine Și te-nștiințez c-am început să scriu Amestecând cuvinte cu suspine... Referință Bibliografică: MI-E DOR ȘI JALE, MI-E PUSTIU / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI
MI-E DOR ȘI JALE, MI-E PUSTIU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381645_a_382974]