453 matches
-
Taină a Pocăinței sau a Spovedaniei constituie și ea un mijloc de tămăduire a desfrânării. În acest sens Sfântul Ioan Carpatinul arată că: Aproape păcatul însuși împinge pe cel ce căiește spre Dumnezeu, dându-i un fel de simțire a putorii, a poverii și a nebuniei lui. Dar pe cel ce nu vrea să se aplece spre pocăință, nu-l împinge spre Dumnezeu, ci ținându-l mai degrabă în puterea sa, îl leagă cu lanțuri de nedezlegat, făcând mai tari și
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
acestea el se și lupta, se și încununa, prin averile pierdute, prin fii, prin trup, prin femeie, prin prieteni, prin vrăjmași, prin casnici căci și aceștia îl defăimau în față prin foame, prin visuri, prin scârbe de tot felul, prin putoarea ce ieșea dintrînsul. Pentru aceea tocmai am spus că el ar fi vrednic nu numai de un mucenic sau doi, ci și de mii de mucenici. Dimpreună cu cele spuse, apoi și vremea însăși îi dă lui dreptul la un
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Cînd paingii își dau
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Cînd paingii își dau duhul Pe pînze de zuză dragă Ce-și desface-n soare puful Și-n ea melci bătrîni își bagă Coarnele pe-o viață-ntreagă Și-oi călugări
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
să avem totul la îndemână! - i-a ordonat și unuia din colaboratori. Între timp, milițienii își făcuseră datoria și aduseseră oamenii. Tristețea și întunericul, perdelele învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii lui împăienjeniți, sub sprâncenele stufoase, căutau înspăimântați un loc de scăpare. - Cum te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
moșule ? i-a zis un mehenghi. Ai văzut ceva ? - Doamne, da’ cum, n-ați zărit ? Acu a trecut necuratu’ pe aici. Întrebați-o, iaca, și pe babă. - Vai, tare era negru și slut, se miera mătușa. Parcă-i simt șacuma putoarea în nas. - ...Ei, înainte era altfel de lume, oftă celălalt bătrân. Zice că când au venit moșii noștri ș-au așezat sat, din siliștea veche nu se mai cunoștea nimic, așa strașnic cuprinsese pădurea locul. Iar biserica, care era de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
deschis singur, mereu adulmecând după pradă, măturând cu coada stufoasă propriile urme, poate spre a le șterge sau pentru a risipi duhoarea lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
deget la gură și-i făcu semn să stea acolo, nemișcat. Ușa pocni, lovindu-l în umăr. În clipa aceea o auzi pe Irina țipând. Era un țipăt scurt și ascuțit, de spaimă și rușine. Ah! Te-n mă-ta, putoare! mugi bărbatul apăsat, și, lăsându-l fără echilibru pe el, pe Miluță, strâns între perete și ușă, se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa! Ușa! strigă Irina. Vocea îl lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
jansenistă, din cauza rochiei largi și a unui soi de capișon tivit cu alb. Pe piept purta o mare cruce de aur masiv. Singura profanitate o constituia faptul că veșmântul era violet. G. Călinescu - Dragă doamnă, întîmpină prințesa pe madam Ioanide,putorile omoară tinerețea rumînească! Prințesa proferă această trivialitate cu o mare demnitate, sprijinindu-se cu două degete pe fotoliu, ca într-un tablou reprezentând o femeie de stat, un fel de Victoria autoritară. Sub rochie i se vedea un pantof comod
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că atunci când se comandă foc se prăbuși încet alături de ceilalți, cu o sămânță în gură. Hangerlioaica, între secretarul și feciorul ei, se ridică în picioare plină de mânie și, mișcând pumnul înspre pluton, repetă de câteva ori, pe diferite tonuri: . - Putorilor, putorilor, ați ucis un tânăr român din os domnesc! XXVI Invadarea Danemarcei de către trupele germane trecu necomentată de Gonzalv Ionescu, care la acea dată (9 aprilie 1940) era ocupat cu tipărirea unui nou memoriu de titluri și lucrări, fiindcă auzise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atunci când se comandă foc se prăbuși încet alături de ceilalți, cu o sămânță în gură. Hangerlioaica, între secretarul și feciorul ei, se ridică în picioare plină de mânie și, mișcând pumnul înspre pluton, repetă de câteva ori, pe diferite tonuri: . - Putorilor, putorilor, ați ucis un tânăr român din os domnesc! XXVI Invadarea Danemarcei de către trupele germane trecu necomentată de Gonzalv Ionescu, care la acea dată (9 aprilie 1940) era ocupat cu tipărirea unui nou memoriu de titluri și lucrări, fiindcă auzise că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că se va prăbuși. Rămase chircit în întuneric mult, mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama de nimic altceva în afară de presiune și de durată. I se părea că deasupra lui se îngrămădesc orașe întregi, o greutate care se dubla cu fiecare secundă; nimic în afară de mișcare nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Prostituatele își cîștigă existența de pe urma celor ca mine. Trebuie să mă duc în Bath Street.“ Se îmbrăcă în costum, observînd că încă mai are cele două bancnote de cinci lire în buzunar. întorcîndu-se în biserică să stingă luminile, simți o putoare persistentă și, o clipă, își zise că probabil a luat foc. Apoi recunoscu mireasma dulce-putredă emanată după moartea mamei. Rîse jalnic și spuse: — încă mai ești pe-aici, bătrîno? Și mai mare ca oricînd, dacă e să mă iau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa cu tot felul de Molly și Janet pînă o să-mi iau cîmpii de putoarea femeilor astea, apoi îți vin prietenii tăi leneși, care se strecoară și dau la o parte toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm un bloc peste putoarea asta. — De ce? — Nu te băga, zise soldatul. — Nu mă bag, dar nu ne puteți spune ce se întîmplă? — Se va anunța. Duceți-vă acasă și așteptați anunțul. Lanark observă că fiecare canal pe lîngă care treceau era blocat. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te trezesc. — Ce face Sandy? — E tăcut, dar destul de fericit, cred. Are destul loc de alergat, iar Sludden locuiește în afara zonei de pericol, așa că nu pute. — Nici aici nu pute. — Peste douăzeci și patru de ore, și aici o să începi să sesizezi putoarea. închise geamantanul cu un clic și zise: — Aș fi vrut să iau lucrurile astea înainte să plec, dar mă temeam că o să apari brusc și o să te isterizezi. — Cînd m-ai văzut vreodată isterizîndu-mă? întrebă el iritat. — Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și denunță-i în numele nostru. Nu vrem să fim reprezentați de un diplomat acum, vrem pe cineva fără tact, cineva care să le spună delegaților din alte state ce se întîmplă exact aici. Folosește-ți flerul și înapoiază ceva din putoarea noastră la locul de unde purcede. Lanark amușină. Aerul avea un miros familiar și neplăcut. — Trimite-l pe Grant, zise el. El înțelege rosturile politicii. — Nimeni nu are încredere în Grant. înțelege politica, asta da, dar vrea s-o schimbe. — Ritchie-Smollet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da, dar vrea s-o schimbe. — Ritchie-Smollet. — El nu înțelege deloc treburile politice. E convins că toți pe care-i întîlnește sînt onești și fac tot ce pot. — Gow. — Gow are acțiuni la Cortexin, compania care ne-a umplut de putoare. Face pe beligerantul, dar pretinde doar că luptă împotriva consiliului. — Și tu? Dacă aș pleca din oraș mai mult de o săptămînă, administrația s-ar prăbuși. N-o va controla nimeni, ar rămîne o mulțime de funcționari care vor dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care aștepta la ușa catedralei. Se urcară pe bancheta din spate și Sludden îi spuse șoferului: — Acasă, Angus. Mașina mergea repede prin oraș, dar Lanark era prea preocupat de sine să mai observe ce-i în jur, în afară de faptul că putoarea atotcuprinzătoare deveni mult prea puternică atunci cînd traversară apa pe un pod nou și splendid din beton. Maldăre de pungi negre de plastic umflate erau împrăștiate peste noroiul crăpat. — N-avem unde altundeva să le aruncăm, zise Sludden posac. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsând doar hoitul putred să mai rătăcească o vreme sub soare. Diavolii-l primeau într-o bortă săpată-n stei, îl agățau cu capu-n jos de un fier înroșit, deasupra podelei arzând cu vâlvătăi, și, în aerul roșu, în putoarea de pucioasă mai arzătoare ca focul, în răcnete mai sfâșietoare ca pucioasa, în groază mai asurzitoare ca răcnetele, îi sfârtecau limba, îi smulgeau boașele, îi crăpau ochii, îi rupeau carnea și-i zgâriau cu unghii lungi ficatul, inima și rărunchii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se vedea cât era de îngust acel corp, făcut să se strecoare prin junglă. Statură mult timp în fața lui, privindu-i labele uriașe cât capetele lor, colții groși și ascuțiți, ouăle îmblănite ca ale motanilor. Urletele continue din hală și putoarea de fiare sălbatice le strângeau inimile. Dacă unul dintre animale ar fi scăpat din cușcă? Se mai întîmplase, se zicea, chiar acolo, la circul lor: leii o sfâșiaseră pe îmblînzitoare și, dacă n-ar fi fost gratiile, ar fi năvălit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i vezi căpăcelul de cozonac mânjit cu gem roșu, să-i simți mireasma parfumată și-apoi să ai în gură gustul însiropat... Da, dar, vorba lui Vova, dacă unul trăgea o bășină, ce te făceai? Ți se umplea sufrageria de putoare. Sau dacă Sfântul, Simon Templar, îi dădea unuia un pumn, ar fi trebuit să te doară și pe tine falca. "Sfîntul" se dădea în fiecare sâmbătă. Înainte mai fuseseră niște seriale, dar nu cine știe ce. Totuși, lui Mircea-i plăcuse primul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cu pieptare subțiri, de vară. Își cară căruțurile cu ceapă, morcovi și roșii la piață. Alții poartă funii de usturoi peste piept ca niște cartușiere. Copii rahitici dar veseli trag după ei căruțuri cu butelii. Dinspre hală vine o putoare de pește stricat de nu mai știi încotro s-o iei. Noroc că pe colțurile dinspre Colentina sânt cârciumi de unde iese permanent fumul albastru al mititeilor fripți pe cărbuni, și mireasma asta binecu-vîntată îți face imediat un gol în stomac
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]