444 matches
-
Meletie de la mănăstirea Barnovschi. --Uite ce poruncește Grigore Ghica voievod la 1 noiembrie 1747 (7256): “Facem știre tuturor cui să cade a ști că,... pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor... să nu facă putoare la desime ulițelor,... am poroncit... să scoată pe misărcii, cu scaunele lor, de la locurile cele strâmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsî un loc,... să nu fie cu supărare neguțitorilor ce țin dughene la podul ulițelor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lucrurile, ascultă hotărârea din 1 noiembrie 1747 (7256) a lui Grigorie Ghica voievod: „Facem știre tuturor...că, făcând domnie me cercetare pentru așezămîntul tîrgului și pentru ca să se scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era obicinuiți mai înainte, am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strîmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsi un loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și dedesubt, atâta așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-aruncă strachina în obraz, da’ numai când are el chef, de i se sucește, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o caut. N-o mai interesează, te pomenești, bacșișul. Nu-și mai căptușește fundul cu hârtii de 25? S-o fi decis să se prezinte cu fundul gol în fața preacuratei. Iar eu rămân fără cafea. S-a speriat de demascări, putoarea? Mde, hoția are și ea riscurile și rânduiala ei, cere respect, seriozitate. Să mai crezi în cuvânt, în cinstea manglitorilor. Se duce lumea de râpă, asta e... Unde-o fi, lipitoarea?“ Profesorul nu-și lăsă din mână publicul. Cum vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea pe nimeni, n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îndrăzniți asemenea... Să văd sprânceana! Repede, repede, să văd cicatricea... și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
găsesc un loc și pot sta jos nu le mai pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-vă la secretariat. La secretariat, stimată doamnă, interveni, melodios, cavalerul doctor Florin Dinu. — Care secretariat, ce secretariat? De opt ani mă fugăriți de la un secretariat la altul. Ca să aibă el timp pentru curve. Și-a făcut de cap cu toate putorile, n-ați luat nici o măsură. L-am adunat de pe drumuri, i-am dat numele strămoșilor mei, un nume vechi ca patria noastră scumpă. Un nume de care nu se poate atinge nimeni! Iar avocatul Demostene Orleanu-Buzău călărește toate scursorile. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stat ciucită În fața sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon o putoare ca de pârțuri, mai ales că era prea ger afară ca să țină destul geamul deschis. Dacă tata s-ar fi Întors, atunci, l-ai fi pârât pe Walter cât era de nesuferit și cum Începea el primul atunci când vă certați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care Întreține corespondența cu transfugul sub supraveghierea mea! — ...Mai ar fi cererea de verificare la Cartotecă, toarășu’ colonel, uite-o acilea... — Care a făcut-o Matei, un spanac! Răspund după trei săptămâni că n-au nimic Înregistrat! Un cuib de putori! Aveți dreptate, to’arășu’ colonel, io i-am zis lu’ pămăpălău’ de Matei că degeaba o face! Că p-asta n-am făcut-o io! — Da, chiar! N-ai făcut-o tu p-asta, dar tu, bă, tu ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de Marele nostru Ștefan? - Copiii de-acum sunt ardeleni, le poți spune orice, de rău, de moldoveni... Numai de Groza al lor și de Horia Sima al lor să nu te-atingi... Nici de Veturia Goga... - Las-o dracului pe putoarea ceea, noi vorbim de oameni care-au făcut istorie, nu de des-făcători, ca Groza, cel mai mare vânzător de țară din Întreaga noastră istorie - care nu duce lipsă de așa ceva! - Rămăsesem la Ștefan - care s-a Închinat... - Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În Închisoare de atâția alți “Întorși” mai feroci, ca toți Întorșii care aveau de plătit niște păcate, prin altele, și mai grele... - Încât nu mă mai mir foarte. Tata râde: - Ne place, nu ne place, bem-grigore-aghiazmă; jucăm cum ne cântă putoarea de istorie (fata geografiei, cum ar veni). Când pune ea ochii pe câte un popor, pe câte un grup, pe câte un individ, nu-l mai lasă! Îl iubește, dar nu-l lasă... Să zici că te pedepsește pentru vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi culac...; că eu sunt Învățător și cum până și bolșevicii au nevoie de Învățători, mie n-are să mi se Întâmple nimica... Dar nici egoismul meu, nici frica (și ea, a mea), nici aproape-obișnuința nu m-a scăpat de rău. Putoarea, curva pândește, veghează cum să scape careva?, cum să treacă el ca gâsca prin apa istoriei? Și ce dacă X, Y, Z, niște inși, acolo, n-au făcut ceva-cumva Împotriva noastră, a maselor, a istoriei, a progresului - Într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tata se Întoarce din Siberia; și prima oară când tata face Pomul Școlii În curtea școlii; Întâia oară când oamenii mari, cu copiii, vin la Pomul Școlii. Și-ntâia oară când urcăm În sănii, șubele-ți cârnesc nasul de-atâta putoare de oaie, dar nu-i nimica, gerulețul miroase, el, a alunecare pe omătul cerului, noaptea, pe sub stele, ca pe sub mere, clopoțeii cailor sunt tot una cu clopoțeliștea stelelor noastre de colindători-cu-glasuri-tremurate și zurgălăii de sus, de la gâtul cailor zburători sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea prin gurile de canal, de parcă tot orașul ar fi fost - și de fapt era - construit pe o mare adâncă de rahat. Și aerul era dens. Calm și dens în noaptea caldă. Umed, sărat, calm și dens. Aer cu miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lăcătuș la viața lui, chiar așa, cu patru clase și școală pedagogică făcută pe puncte, păi, nu-i puțin lucru, că și-a văzut de treabă și și-a văzut interesul și-a răzbătut cu fruntea sus prin pâcla și putoarea mâncătoriei, ciulind totodată urechile la insinuările tendențioase care doar să i se pară că le faci și numaidecât te bagă-n bâza colegilor, punându-ți în cârcă până te cocoșează, până ce opinia colectivului ți se pune de-a curmezișul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dacă ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să-ți ia geanta, că mai bine i-ar fi dat la stat să-i crească, putoarea ordinară, care ea s-a bucurat la pensia alimentară și alocația lor, care ea cică d-aia nu se duce la muncă, că are copii de crescut, ditamai măgădăii, care poate să-și poarte și singuri de grijă, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la plajă și la munții care Începuseră și ei să se vadă - apoi am stabilit cursul spre Key West. — Acu’ poți să te culci, i-am spus lui Eddy. Nu, stai, du-te jos și deschide toate hublourile ca să iasă putoarea și adu-mi niște tinctură de iod. — Da’ ce-ai pățit, m-a-ntrebat după ce mi-a adus-o. — M-am tăiat la deget. — Vrei să stau eu la cîrmă? — Du-te și culcă-te . Te trezesc eu. S-a-ntins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lasă istericalele!... Și asta a cui e? se preface ea interesată. E murată toată! —Lasă-le acolo, Vanessa! urlă alt jucător. Ne trebuie rahaturile alea de porți! — Există porți în magazie, strigă ea, porți cu plase. Dacă nu erați niște putori ordinare, vă duceați să le căutați, n-ați fi folosit șalurile noastre scumpe! Se învârte în jurul piscinei, pescuind și alte lucruri de pe „terenul de polo“ improvizat. —Pe astea le duc să se usuce, zice ea furioasă, n-aveți decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare se permite o oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întregi de asediu, ceilalți cruciați Îi fac treaba aia nevestei califului sub ochii tăi, minunate sulamite Își descheie pieptarul și-ți zic «ia-mă, ia-mă, dar lasă-mi viața»... Iar templierul, nu, ar trebui să rămână dârz, plin de putoare, hirsut cum Îl voia sfântul Bernard și să murmure vecernița... Pe de altă parte, e destul să citești Retraits...” „Ce anume erau?” „Statutele ordinului, redactate destul de târziu, să zicem, În epoca În care ordinul era deja pe ducă. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suntem pe timpul Măștii de Fier - trimite oameni de la galere, dar ăștia Încep să navigheze prin scârnă, urmează cursul până la Sena și se Îndepărtează la bordul unui vaporaș, fără ca nimeni să Îndrăznească să Înfrunte aceste creaturi de temut, Învăluite Într-o putoare insuportabilă și În nori de muște... Atunci Colbert pune jandarmii la diferite ieșiri de pe fluviu, iar ocnașii vor muri În fundături. Dar În secolul al XVIII-lea se acoperă douăzeci și șase de kilometri de canale, și asta chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]