566 matches
-
baza pe el, nu să stai ca o oaie nedumerită în ploaie. Am așteptat și sperat pînă acum, când vine d-na Firea și ne spulberă orice speranță. Cu alte cuvinte, doamna Firea ne păstrează în aceeași mizerie dezorganizată și ”puturoasă”, dar ne-o dă gratis. Câtă mărinimie! În loc de un transport în comun care să tindă spre cel european, ne flutură prin fața ochilor proiectul de factură comunistă - transport gratuit pentru toți. Stimată doamnă, el oricum este, în realitate, gratuit pentru marea
Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet () [Corola-blog/BlogPost/338088_a_339417]
-
mult pentru a dispune de condiții civilizate. Matematic lucrurile arată așa, Bilet+Control cu Poliție/Jandarmerie+Amendă+îmbunătățirea serviciului de transport=Experiență decentă de călător și calitatea serviciului. Cu alte cuvinte, doamna Firea ne păstrează în aceeași mizerie dezorganizată și „puturoasă”, dar ne-o dă gratis. Câtă mărinimie! Mesaj către doamna Firea: Bănuiesc ca singurul contact pe care l-ați avut cu acest tip de transport a fost atunci când ați urcat într-un autobuz ca să scoateți o poză electorală. Dacă ați
Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet () [Corola-blog/BlogPost/338088_a_339417]
-
interviu. Pretenții, figuri, pune întrebări, vrea explicații, strâmbă din nas când aude salariul. Tu încerci să-i explici că asta e piața, că economia, criza și așa mai departe. Nimic, omul o ține pe-a lui. Ce oameni... Lacomi și puturoși. În loc să se întrebe ce pot face ei pentru companie, se întreabă doar ce poate face compania pentru ei. Dacă i-ar auzi Kennedy, nț, nț, nț. Cam așa decurge un proces clasic de recrutare. Evident că există și excepții, dar
Cum am dat interviu de angajare cu un robot de resurse (in)umane. După ce m-a pus pe hold, i-am dat următorul feedback () [Corola-blog/BlogPost/337844_a_339173]
-
trebuie să fie arestată, dacă nu cel care a înțeles toate scenariile și a scotocit după toate probele? Cine, dacă nu amărâtul de polițist care a călcat pe urmele infractorului, i-a suflat în ceafă și i-a simțit mirosul puturos? Va trebui să includem în dosarul de cercetare toate propunerile noastre. Cu argumentele beton pe care le avem... Ce-o să facă? Nu le poate șterge. Să le citească judecătorul... Dar, ăsta le citește oare? Dacă s-o întâmpla să fie
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
călugări ai M-rei Cozia în 1848, apa de Caciulata a devenit curând apoi cură obișnuită a boierilor care veneau aci în vilegiatura. Datorită unuia dintre ei, A. Golescu, izvorul a fost săpat și aparat de inundațiile Oltului, iar renumele ”apei puturoase” de la Caciulata a trecut și dincolo de granițele țării. Însuși Napoleon al III-lea care suferea de gravela, sfătuit de Dr. Davilla, urma să facă în 1869, o cură de Caciulata, dar evenimentele politice l-au împiedicat să mai vină la
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
din petele disperării-n petele speranței, Din negura argilă-n negura neființă, Din pustia coastă tulbure-n pustiul sinapsei cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mult povestitori și nu romancieri.Iată stilul percutant, direct cu care se începe prezenta carte : Simțeam că mă sufoc, ca de mai rămâneam un ceas, un ceas măcar, în țarcul plin de murdarii, înghesuit printre ceilalți robi, inspirând mirosurile lor puturoase, cu soarele frigându-mi creștetul capului, o sa crap în acea groaznică piața de sclavi, departe de liniștea mănăstirii mele. Și întreaga carte este un amestec echilibrat de fraze scurte alernând cu fraze lungi, bine dozate.Nici urma de plictiseală, chiar dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379860_a_381189]
-
mult povestitori și nu romancieri.Iată stilul percutant, direct cu care se începe prezenta carte :Simțeam că mă sufoc, ca de mai rămâneam un ceas, un ceas măcar, în țarcul plin de murdarii, înghesuit printre ceilalți robi, inspirând mirosurile lor puturoase, cu soarele frigându-mi creștetul capului, o sa crap în acea groaznică piața de sclavi, departe de liniștea mănăstirii mele.Și întreaga carte este un amestec echilibrat de fraze scurte alernând cu fraze lungi, bine dozate.Nici urma de plictiseală, chiar dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379860_a_381189]
-
dovada uriașelor sale capacități diagnostice și terapeutice. Avea două categorii distincte de pacienți și, of course, două modalități de tratament. Prima categorie, oamenii în vârstă primeau, în maximum un minut, cel mai bun antidot al oricărei disfuncții specifice. Un unguent puturos pe care îl cumpărau la preț de pulbere de diamante de la o farmacie anume, aia recomandată de bunul specialist, de unde avea și el cotă parte. Nu existau reclamații fiindcă pacienții, ori mureau, ori emigrau, ori se dădeau bătuți și rezolvau
MISTERUL PROFUND AL PROFEŢIILOR MAYA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379522_a_380851]
-
Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldică date la sfințit prin biserici, aducătorii de ploaie cu broaște și pești navighează și ei prin porturile speranței, înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi
RUFE PE SÎRMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381066_a_382395]
-
Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul. E limpede ca ziua: ne paște boala nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din
ÎNTOARCEREA LUI ŢEPEŞ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381080_a_382409]
-
-mi "eul" ce simt că-ncet se prăbușește Și sâgele meu rece de smac îl vitregește. Zeule Zar, nu mă-ncuia în plasa gândurilor negre Căci n-am putere s-o pătrund și vremea-mi trece, Voi doar o baltă puturoasă, nu vreau izvor cu apă rece. Fă-mi inima de frunză roșie să- mi bată În ritmul cariei ce roade -n fag , ca altădată. Labe față , labe spate, ochi bulbucați, Zeule Zar, ce minunat de tine-am fost creați ! Aplauze
CENACULUM de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381084_a_382413]
-
și l-au botezat, cum altfel, Marin. Tata a plecat în armată. Doi ani. Nașul venea până-n ziuă, pe la patru-cinci dimineața , da calului să mănânce, îi da apă și îi scria tatălui meu s-o lase pe mama că era puturoasă. Așa a și vrut să facă. După ce a primit scrisoarea prin care i se cerea să plece, mama, a făcut ce-a făcut, și-a ajuns la Curtici, unde era tata militar. Când a văzut-o, au lămurit lucrurile și
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
cald și-mi dă să mănânc. --Taci, dracului, cu prostiile astea, că n-am cu ce să te țin la azil! Ești încă în putere, poți să mai muncești. Știi bine de ce m-am certat cu dobitocul de frati-meu. Puturos, bețiv și hoț, așa l-ai făcut, așa l-ai crescut, așa îl ai. Cine l-a învățat să bea și să fure? Că de fiecare dată când veneam aici, asta făceam: ne certam ca turbații și plecam mereu supărat
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
normală, după ce i-a depărtat cu greu picioarele, i-a cerut furios să țipe, să plângă, să se zbată, dar Iuliana a rămas nemișcată. Nu auzea și nu vedea nimic. Simțea cu mare scârbă atingerea limbii lui plină de salivă puturoasă mirosind a alcool ieftin și tutun și era mulțumită că nu-i atinge și fața. Nici în timpul nopții nu-i atinsese gura decât cu palmele, când o lovea înverșunat. Strângea maxilarele și se întreba când vor ceda tâmplele la presiunea
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
answer I would have, There wouldn’ț be the sweetness Of all the wine I hâd, And all the tears shed. VIPERA Cunosc un om, O vipera deghizata. Nu aspectul lui Îi trădează inima, Dar mai de grabă toate locurile puturoase Ce gura lui le etalează. Că timp, o oră Este tot ce ai nevoie- Două, dacă ești mai incet- Ca să afli modul lui de a gândi Și toate prefăcătoriile lui deghizate. Această creatură mizerabilă N-ai vrea s-o ‘ntâlnești
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
iubesc și nici n-au iubit-o vreodată, oameni pentru care binele ei n-a contat nici cât negru sub unghie. În mod cert, n-au avut dreptate măcar o secundă! Femeia este convinsă, rațional, că nu-i proastă, nici puturoasă și, cu atât mai puțin nu-i iresponsabilă! Indiferent de ce s-au străduit s-o facă să creadă! Va fi pentru prima oară în viața ei când va demonstra cine este, cu adevărat! Este momentul să folosească tot ce a
POLUL VRAJITOARELOR VIII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374097_a_375426]
-
iubesc și nici n-au iubit-o vreodată, oameni pentru care binele ei n-a contat nici cât negru sub unghie. În mod cert, n-au avut dreptate măcar o secundă! Femeia este convinsă, rațional, că nu-i proastă, nici puturoasă și, cu atât mai puțin nu-i iresponsabilă! Indiferent de ce s-au străduit s-o facă să creadă! Citește mai mult Ana n-a mai fost, până acum, în postura de a lua singură decizii pentru viața ei. Deja se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374124_a_375453]
-
iubesc și nici n-au iubit-o vreodată, oameni pentru care binele ei n-a contat nici cât negru sub unghie. În mod cert, n-au avut dreptate măcar o secundă! Femeia este convinsă, rațional, că nu-i proastă, nici puturoasă și, cu atât mai puțin nu-i iresponsabilă! Indiferent de ce s-au străduit s-o facă să creadă!...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374124_a_375453]
-
pentru avantaje "legale" (adică prin legi, licitații, justiție etc), iar prostimea este doar o masă amorfă de sclavi cu cont pe FB care-i ceartă între două postări cu idioții de Gutză și Salam. Majoritatea nației aste de români sunt puturoși, inculți, lași, leneși, trădători, hoți, curve, fripturiști, pupincuriști, slabi, aplecați, mizerabili, meschini, nemernici, papagali, bârfitori, jegoși, împuțiți, nesimțiți, needucați, perverși, pedofili, homosexuali, porci, securiști, informatori, spioni, corupți, delăsători, distrugători, răi. În toate instituțiile statului, în firme, în biserici, în orice
UN PUI DE EDITORIAL. DE CE SUNTEM CERŞETORI ÎN PROPRIA ŢARĂ? de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371931_a_373260]
-
arșită și lipsă de apă. Holul interior al casei părea neaerisit și praful acoperea toate obiectele expuse. Bucătăria, frumos mobilată, dar în care nu se mai gătise de mult, George mâncând la cantina partidului, arăta a fi ca la oamenii puturoși și săraci, ceea ce nu corespundea realității. Pe aragazul cu patru ochiuri, prăfuit și el, zăcea ibricul de cafea cu zațul în el uscat și nearuncat. „Ce-o fi în dormitor?” gândi cu tristețe Violeta! Și avu dreptate când intră și
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
Îi mulțumește cu un zâmbet gutural,de-atâția ani,de când e răsfățatul reflectoarelor,nu-l mai impresionează lingușelile. - Afară sunt camioanele mașiniștilor. Te urci într-unul că știu ei unde să te ducă. Eu mă duc să trezesc loazele astea puturoase care nu se mai satură de somn ! Dar ce-și imagina,că o să-i dea vreun Mercedes particular ? E doar un amărât de ospătar, să zică mulțumesc că nu l-a trimis pe jos până la locul de filmare.Se bucurase
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
instituției comunale îl considerau „un specialist indispensabil”. Când a constatat că este „de neînlocuit”, evident, a visat să ajungă în acele funcții eligibile, dar nu a avut curajul să se arunce în vâltoarea politică. Nu intru eu în mocirla asta puturoasă! spunea el cu dipreț, sorbindu-și tacticos păhărelul. De aceea a preferat doar să-și bârfească la cârciumă superiorii și, bineînțeles, să-i „sape”. Din care cauză era considerat un „indezirabil necesar”, permanent ținut în zăbale și călărit cu mânie
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
păr, adormit, cu o pară zemoasă în gură, pe care bâzâiau muștele. Râse împăratul cu oamenii lui: - Ăsta îți este tovarășul cu care vrei să iei pe fata lui Soare-Împărat? Se rușină Mărțișor și dădu cu piciorul în zevzec: - Scoală, puturosule, că mă faci de râs! Însă Norocel se întoarse pe o parte. împăratul puse de-i pregăti doi desagi plini de bunătăți din grădinile sale și două butoiașe cu apă limpede de izvor, pentru care Mărțișor mulțumi frumos. Zise împăratul
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
anul poate vine” ... Și la anul tot la fel: erau alții mai săraci, mai săraci cu mult ca mine. Și eu mă uitam la d â n ș ii cât erau de bucuroși și, deși erau obraznici și la carte puturoși, Moșu' le-aducea, -n desagă, jucării și ciocolată, biciclete și patine, dar mereu la mine-acasă Moșul nu putea să vie, că eu locuiam mai sus, iar el nu putea să suie. O săgeată mă străpunse. “Asta nu-i copil, Iisuse
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]