1,343 matches
-
din cale afară de clare, iar hazardul și inspirația de moment par a avea uneori rolul hotărâtor, cu totul altfel stau lucrurile la nivelul stilului. Iolanda Malamen este un sprit calofil și această constatare se vede în plasticitatea fragmentelor care compun puzzle-ul textual. Multe dintre fragmente poartă semnele sensibilității artistice a poetei Iolanda Malamen, atât la nivelul grijii pentru formă, cât și la cel al trăirii propriu-zise. Un adevărat poem în proză sunt paginile scrise la moartea Mariei Gavrilovna. Fragmentul este
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
viață clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate și incredibil prin observarea detaliilor. Lozincile epocii, programul tv idiotizant, poncifele din manuale, mecanizarea locuitorilor În timpul primirilor cu urale, supapele către băutură și adulter, și o oarecare naivitate a viziunii, aruncată peste epocă, fac din carte o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de la 13 ani, fiind bucureștean, mă duceam la teatru. Aveam o pasiune maladivă pentru teatru, nu pierdeam nici o premieră; și vorbesc aici de mari spectacole românești din acea perioadă. Toate astea se sedimentează În tine. Ca Într un joc de puzzle, piesele acestea alcătuiesc o anumită figură. Eu cred că așa mi-am format o anume viziune. Sigur, trebuie să mai spunem un lucru: depindem puțin și de vârstă. La primele spectacole, regizorul este stufos; vrea să rezolve toate problemele lumii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și de cealaltă, e vreme ploioasă, înaintezi riguros, hotărât, tu știi bine calea ta, trebuie să înaintezi fără preget, pentru a fi punctual la întâlnirea cu suflețelul tău drag, nu te poți odihni decât după ce închei fiecare etapă din acest puzzle, gâștele sălbatice moffitti, cu capul negru, plonjează către adâncul bălților să își hrănească puii, lacurile sunt locuri bune de odihnă și hrană pentru ele, dar pentru tine nu, în rest, tu și gâștele sălbatice moffitti semănați din mai multe puncte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
evenimentele sunt aievea. M-am întors la mine și la viața de dinainte. Simțeam în sânge rușinea că-l judecasem greșit. El folosise ziarul să-l salveze pe Blunt, eu îl folosisem să împachetez morcovii și cartofii pentru la iarnă. PUZZLE CU NEW YORK Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura fiecare spațiu gol până umple tot puzzle-ul. Apoi nevoia lui de a nu fi singur. Pe Moni a cunoscut-o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
salveze pe Blunt, eu îl folosisem să împachetez morcovii și cartofii pentru la iarnă. PUZZLE CU NEW YORK Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura fiecare spațiu gol până umple tot puzzle-ul. Apoi nevoia lui de a nu fi singur. Pe Moni a cunoscut-o în sala de așteptare. De cum a intrat i-a simțit ochii îndreptați spre el; însă Alex voia doar să stea și să se gândească, așa că s-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Alex era singurul care putea să o asculte și apoi s-o iubească, până când Moni avea să devină din nou serioasă. Totul venea în fragmente care se potriveau altor fragmente, și Alex le lipea între ele ca pe bucățile de puzzle, iar legătura fină dispărea pe măsură ce orele treceau. Fiecare în felul său dorea ca imaginea să fie completă, ca ultimul spațiu să fie acoperit cu o bucată de carton reprezentând un colț de bloc, o treaptă dintr-o scară sau un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca imaginea să fie completă, ca ultimul spațiu să fie acoperit cu o bucată de carton reprezentând un colț de bloc, o treaptă dintr-o scară sau un picior de pod. Așa se construia New Yorkul, până când zgârie-norii americani din puzzle-ul ei se oglindeau în lacul lui cu rațe. Se făcu seară; și noapte. Spațiul se goli și așa, gol, părea imens. Cei doi se făceau din ce în ce mai mici, cuibărindu-se în scaunele de plastic ca în burta mamei și era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și amintească de puzzle-ul ei cu New York. Era apoi împins într-o parte și-n alta până la scaunele de plastic, unde rămânea s-o aștepte pe Moni. Știa prea bine că-și pierde vremea, că va ieși afară cu sufletul pustiit, fără să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de cuvinte și semne de punctuație, doar aparent însă, căci de fapt interesează povestea pe care și tu ești în stare s-o refaci, adică să pui cap la cap bucățile de evenimente, descrieri și dialog ca și cum ai face un puzzle, după ce ai învățat regula jocului. Și care este regula jocului? Până la sfârșit vei fi în stare să stabilești singur modul în care vei juca, știind că naratorul te va urma oriunde vei dori, oriunde te va duce povestea, și va
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e ea?, de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc, plutind Într-un nor de făină, mă aștepta o grămăjoară de fulgi, iar un gând insidios m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau cele două clape de plastic transparent, ci chiar vocea care tocmai Își luase rămas-bun de la tine. Îți văd Încă ochii mijiți și mâinile ciugulind șuruburi și sârmulițe, când reparai un aparat electric. Atât, doar detalii, piese rămase dintr-un puzzle incomplet, pentru că nu-mi amintesc aproape deloc, ce ciudat, contururile feței tale. Ca picăturile de lapte din cafea, un timp, ani? secole?, ele s-au păstrat nemișcate În mintea mea, apoi o ușoară vibrație, cum se Întâmplă când trece un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi de acord cu organizarea unor alegeri netrucate. Erau doar manevre politice, cheia succesiunii nu o avea nimeni, și din păcate lucrurile nu s-au schimbat nici pînă în momentul de față. Cinci, șase, șapte, e ca un joc de puzzle, se gîndește avînd impresia că urcă treaptă cu treaptă scara propriei conștiințe, bifînd bucată cu bucată fiecare părticică a planului bazat pe aceleași motivații pe care se străduise să le adune de alungul anilor. A fost un drum lung, Geniule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici n-ai idee cît de mult Înseamnă pentru mine să te aud că-mi zici asta. Toată viața am simțit că sînt sortit să fac lucruri mărețe, dar Întotdeauna ceva m-a tras Înapoi, o piesă care lipsește din puzzle. Piesa aia care lipsea, acum Îmi pot da seama, e iubirea și Înțelegerea unei femei minunate. Asta ești tu Bunty, o femeie minunată. Și ai suferit atît de mult... vreau să Îndrept lucrurile... — Of Bruce... Nu sufla un cuvințel draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
le-ar vrea Însfârșit publicate, și iarăși la frigul din cocioabă și la surcelele pe care le-a strâns ca să facă focul În ligheanul de tablă.... Toate se Învălmășesc În mintea lui, apoi se ordonează ca la un joc de puzzle, dând o imagine pe care Antoniu o definește prin cuvinte patetice. A ajuns În stația de autobuz obosit și confuz, pipăindu-și din când În când buzunarul În care a vârât mărul, ziarul, revista literară și mărunțișul strâns astăzi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un mesaj foarte explicit, care-i vorbea de cele ce se petrec dincolo de linia orizontului și, privindu-l cum rămâne absorbit, cercetând apă, cerul, vântul și păsările marine, ai fi putut crede că mintea lui aranjează neîncetat piesele unui complicat puzzle. Într-o seară călduroasă, în care nici cea mai slabă briză nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tălpi, tot ce știu aici este, tot ce am învățat se întărește când ajung aici. Nimic nu e pierdut și nici nu ai nevoie de memorie, doar locul, ce e în jur te înghite, asamblează ca o piesă într-un puzzle, suntem legați în serie când ajung aici, cam atât mai știu din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bucată de vreme. Am o veche însemnare scrisă de mine înainte să devin așa de vag, în care spun că unele dintre cele mai minunate și mai complicate povești, precum O mie și una de nopți, sunt niște foarte vechi puzzle-uri protectoare sau chiar rețele de idei cu ajutorul cărora anticii pescuiau și prindeau peștii conceptuali mai mici. Nu știu dacă e adevărat sau nu. Ridică un mic zid din cărți în jurul tău. Însemnările mele spun că înălțimea ideală e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat. Era măcar cineva acolo? Creierului meu surmenat să-i fi scăpat ceva evident la intrare și să mă fi trimis împleticindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o anumită ordine. — Ce fel de ordine? — Nu e nevoie să înțelegi, ci doar să execuți. Învoiala era... Scout scoase o exclamație de exasperare. — Am înțeles, n-o spune. Căzu pe gânduri o clipă. — Știi ce e o cutie de puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și noi ce încercăm să deschidem? Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oriunde altundeva pe fața pământului, Scout scoase obiectul metalic din broasca ușii. Trase de ea și ușa se deschise spre exterior. — Poftim, zise ea. Nu e nici o alarmă. Nici un dispozitiv de blocare. Ți-amintești ce am spus despre cutiile de puzzle chinezești? — Așadar, datorită faptului că am parcat jeepul în spatele tomberoanelor de la McDonalds alarmele de la Waterstones nu se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în uriașa librărie închisă. — Pare ireal, nu? șopti Scout. — E... Nu reușeam să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul, dar sistemul cutiei de puzzle chinezești al lui Scout părea mult mai plauzibil acum, că eram înăuntru. Spațiul acela, bine închis, pe jumătate luminat și cufundat în tăcerea apropierii zorilor, nu era pentru oricine. Nu puteai pur și simplu să împingi o ușă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cînd aspiram impresii. Pe lîngă răutăți, ofense, împunsături ("Nu citesc decît clasici", cu variantele: "Nu citesc romane" și "Pe contemporanii mei îi citesc pe sărite"), veneau și destule încurajări. Primele, aprecierile "magdanime" ale bunei mele prietene: "Bravo, Iordana, e un puzzle de efecte de scriitură. Mi-au plăcut și vultureala, și visătoreala ta. Dar ai grijă: intră în rețeta succesului să-ți împarți cartea la critici, nu la prieteni". La critici? După un salon de carte organizat la Centrul de librării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ascuțită, foarte lungă, ce pare să nu-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]