253 matches
-
pe hol. Nub Forkner intră șovăielnic și se opri oftând pentru a-și recâștiga echilibrul... Eu nu prea aveam habar de filmografia lui Nub. Ca să fiu sincer, am reușit să văd până la capăt două filme de-ale lui, moțăind și râgâind - dar la o altitudine de zece mii de metri, la adăpostul întunericului avioanelor transatlantice. Articolul de presă pe care îl aveam în poală confirma că jucase rolul unui Pawnee vagabond în Whisky Sour și al unui surdo-mut în celebrul film al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după port (unii spun totuși, că portul l-a cam uitat, de când nu mai este marinar activ) s-a trezit mai devreme ca de obicei, a căscat copios, a dat drumul în mod plenar la o flatulență curat prezidențială, a râgâit adânc și profund ca un adevărat șef de stat, apoi a făcut cuvenita gargară cu bere, ca să mai dispară din mahmureala matinală. A deschis agenda de lucru la pagina însemnată cu roșu, intitulată: „Cum să obții pacea interioară”. Și a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice: Băi, voi sunteți de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein. Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra, am venit să împărtășim bucuria iubirii Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori Și ne înrobesc cu taxe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
arătător ridicat în aer ca un băț. În biroul vicepreședintelui se făcu tăcere și atunci Podoleanu, profitând de ocazie, îl recomandă pe Stelian, cu vorbe măgulitoare, celorlalți, deși toți cei prezenți acolo îl cunoșteau cât se poate de bine. Casapu râgâi din fundul rărunchilor și fu de părere că era bine că un fost chiabur și dușman de clasă se hotărâse să-și pună experiența și priceperea în slujba comerțului cooperatist, apoi se aplecă deasupra hârtiilor de pe birou și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acte și îi propuseră lui Virgil, mai în glumă mai în serios, să-l detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun îmbelșugat pe bază de șuncă, debrețini, brânză și praz, la care nu poftise pe nimeni, ascultă aici la mine, bă, să vă băgați mințile-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O banderolă roșie semnala că era vorba de un roman polițist istorico-fantastic. - Tu ai scris chestia asta, nu-i așa? Atunci, ce crezi? Și rîgÎi zgomotos. Ryan ridică ușor din umeri. - Că nu e nici locul, nici momentul potrivit să vorbim de așa ceva, și că ești făcut pulbere. - Pot totuși să văd că te dai mare! Specialist În legende celtice, pe dracu’! Și azvîrli violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pe numele tău s-a emis un mandat de arestare pentru amenzi de circulație neplătite, dar eu și colegul meu avem o slăbiciune pentru câinele tău, așa că n-o să te arestăm. Așa-i că suntem băieți de treabă? Bruno Albanese râgâi, apoi întrebă: — Asta înseamnă că vreți niște ponturi? — Ce băiat deștept! comentă Lee și puse ușurel pe masă fotografia de cazier a lui Maynard. Ciocănește băieței. Știm că-ți vinde marfă furată, dar nu ne pasă. Unde-i? Albanese se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că vreți niște ponturi? — Ce băiat deștept! comentă Lee și puse ușurel pe masă fotografia de cazier a lui Maynard. Ciocănește băieței. Știm că-ți vinde marfă furată, dar nu ne pasă. Unde-i? Albanese se uită la fotografie și râgâi: — Nu l-am văzut în viața mea pe tipul ăsta. Ați fost îndrumați greșit. Lee se uită la mine și oftă. — La unii nu merge cu frumosul, spuse el, apucându-l pe Bruno Albanese de ceafă și trântindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a mesei. De-abia îmi mai puteam stăpâni hohotele. În cele din urmă am reușit să înghit îmbucătura, am râgâit în loc să hohotesc și am toastat: — În sănătatea dumneavoastră, domnule Sprague, pentru că m-ați făcut să râd pentru prima oară săptămâna asta. Ramona îmi aruncă o privire dezgustată. Martha se concentră asupra desenului ei. Madeleine mă pipăia cu piciorul pe sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, „dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi venise o idee pentru a treia. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 3 ianuarie 1891, cu numai câteva ore Înainte de prima reprezentație publică a Americanului, Henry măsura În sus și În jos camera de la Hotelul Prince of Wales din Southport, râgâind și trăgând vânturi intermitent. Refuzase invitația de a lua masa cu Compton, care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea spectacol seara, și comandase o gustare rece În cameră, dar poate făcuse o greșeală. O masă caldă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alea. Și atunci poate ai să le atingi fundurile, moi, gâdilicioase, căcălău de puf... Și dacă, mai ales, heruvimea și-a încheiat normele pe ziua aia s-a tolănit cu toții, și care cum i-a venit, prin frunzișuri, boscheți, cornișe, râgâind și gata să-și mai înmoaie urechile în siropul cântecelor regișorului ăsta. Al patrulea, dacă nu mă înșel... Însă pe al cincilea regalist... Și tocmai în acest moment se lăsă în genunchi și Bruță, povestitorul cu șobolan, apucînd-o și el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te așteaptă... CĂLĂUL (Se îneacă.): Nu, nu... GARDIANUL (Îl bate după ceafă.): Să nu ne faci vreo surpriză! CĂLĂUL (Printre râgâituri.): Eu! Surpriză? Niciodată! (Îi întinde sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV: Se teme. Tremură de tot. MACABEUS (Mărinimos.): Spune-i că nu-i fac nimic. PARASCHIV (Către INAMIC.): Stai pe scaun. (Îl așază pe scaun.) Nu-ți facem nimic. INAMICUL (Gesticulează, hohotește, arată de câteva ori semnul rușinii pe obraz, râgâie; aproape că izbucnește în plâns.) MACABEUS: Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi... INAMICUL (Se liniștește; îi privește pe rând; spune ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vreun ruj sau parfum: păreau cumva total irelevante. Și e cam la fel și cu tata - lui îi iau de obicei un cadou prostesc și amuzant, ceva de genul răhățel de câine care cântă sau un pahar de bere care râgâie când îl ridici de jos, dar simțul umorului îi e complet imprevizibil în momentul de față și nimic nu-i mai puțin amuzant decât să deschizi un rahat cântător de câine în dimineața de Crăciun dacă n-ai dispoziția necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai ai probleme cu râgâitu’ și cu pârțurile alea? Asta, desigur, produse și mai multe chicoteli, iar eu n-am mai suportat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plantă carnivoră. Zile grele pentru bovarici. Vor să trăiască după modelele din cărțile pe care nu le-au citit. Singura direcție pe care te poți baza uneori este cea a vântului. Unele romane actuale nu sunt decât un soi de râgâit intim. Experiența poate fi o contabilizare a eșecurilor. Mai întâi a fost probabil păcatul. Pentru că am rămas robii plăcerii. Retrospectiv privind, multe zile mi se par mucuri de țigară azvârlite pe jos. Mă tem că abia la Judecata de Apoi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și rămase nemișcată, cu banana în gură, fără să facă nici un gest. În cele din urmă, se întoarse sub copac, se așeză pe vine în poziția în care rămăsese toată dimineața și începu să înfulece banane. Puțin timp după aceea, râgâi cu zgomot. Încetă să mai citească și privi uimit imensa grămadă de coji. Clătină din cap, pesimist: — Păi, chiar că am făcut o afacere bună! comentă el cu glas tare. Jivina asta se hrănește cât opt... Nu voiau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ei se mărginea la a îndeplini rostul pe care îl văzuse realizat de către toate femelele tribului: să-l elibereze pe mascul de cea mai mare cantitate posibilă de neplăceri. Cu siguranță, obiceiurile ei nu se dovedeau câtuși de puțin rafinate; râgâia întruna și urina acolo unde îi venea. Într-o dimineață, la patru zile de la vizita celor trei garimpeiros, fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața ... și Wanda mai mult goală decît Îmbrăcată. Frumușelule, iubițelule, luculucu... rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de mobile, plînge, icnituri, convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]