250 matches
-
fost cu putință la noi. Mediul l-ar fi făcut frivol, «jurnalist», diletant, sceptic într-un chip vulgar. Asta e și trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar” (III, 291). Un scepticism care se resoarbe în umor, în poltronerie, în râgâit. O carență fiind, umorul îi ajută pe cei de pe margine, dedublații, învinșii, neputincioșii să convertească eșecul în victorie. O victorie pe dos, pe care Cioran o deplânge, dar de care, finalmente, se agață. Nu întâmplător, se simte congener evreilor, pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și? Octav: Și maestrul le spune că pot să se sinucidă dacă vor... dar că e prea mare deranjul... Mona: Și? Octav: E, aici e aici! Aici vine nebunia. Omul cumpără Cola, o bea, rîgîie de plăcere și pleacă liniștit... Vrei să cumperi o Cola? Mona: Nu... mă gîndesc că e prea mare deranjul... Nu merită... Octav: Nu-i nimic, nu-i nimic... altul la rînd...! (îl vede pe turist și pe însoțitorul lui) Altul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
figură, traversînd frunzișurile, sau dacă mă aplec să dau un bănuț unui om așezat pe trotoar iar el mă prinde deodată de braț și urlă spre mine: "Demonii, chipurile demonilor... dar dacă îi ameninț că-i omor, mă ascultă...!!" omul rîgîia, repeta acea frază la nesfîrșit, cu ochi de nebun, fără să-mi dea drumul și întorcîndu-mă acasă, în ziua aceea, am fost pe punctul de a-mi anula biletul de tren, uitînd într-o clipită scopul călătoriei, nemaiacordîndu-i nici urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când, popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
ei. Și le purta numele. Auzi, supărat, de ce l-au dat ca pe un cățel... Păi vroiau să-i facă și ei un bine. Au murit săracii cu jalea asta, că nu vroia fiu-su să mai știe de ei. Râgâi ușor, plin, revărsat. Își făcu repede cruce peste gura căscată. Fata se veseli. - Auzii că vine și în oraș la noi. Vine cu bani, cu ajutoare, cu pomeni, tot ce vrea oamenii să primească le dă. S-a făcut liste
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
plantă carnivoră. Zile grele pentru bovarici. Vor să trăiască după modelele din cărțile pe care nu le-au citit. Singura direcție pe care te poți baza uneori este cea a vântului. Unele romane actuale nu sunt decât un soi de râgâit intim. Experiența poate fi o contabilizare a eșecurilor. Mai întâi a fost probabil păcatul. Pentru că am rămas robii plăcerii. Retrospectiv privind, multe zile mi se par mucuri de țigară azvârlite pe jos. Mă tem că abia la Judecata de Apoi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
coincidență. Oricum, incidentul probabil că Îi stăruia În minte tipului pe când urca treptele spre North Bridge. Și mai surprinzător În cazul ăsta că n-a fost deloc prudent. Toal se uită la noi așteptând o reacție, dar nimenea nici măcar nu râgâie. Apoi se răsucește și-și ațintește privirea asupra mea. — Bruce, aș putea să te văd În biroul meu peste o oră? Simt un fior. Nu vreau să am nimic de-a face cu cazul ăsta. — Peste două ore șefu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
completate de o cafea tare Într-o cană de plastic. Mă scapă de gustul de șampanie ieftină a lui Clell, care s-a contopit cu bi-carbohidratul pastilelor lui Lennox formând o apă de wc corozivă și Înțepătoare În mațele mele. Râgâi. — Se pare că i-am adus cu picioarele pe pământ pe vagabonzii din gruparea aia new age Robbo. Rahatul ăla de Comunitate Sunrise sau cum și-or spune, Îmi zice Ray. — Mă fut, era și timpu Ray. Chestiile astea răsar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca ea nu pot accepta adevărul, așa Încât deseori devin lesbi. Însă curva asta roșcată pare o pramatie futabilă. Deci cum te cheamă? — Michelle, zice ea. — De unde te tragi Michelle? — Din Kirkcaldy. — Așa ca Michelle Flautista? Întreb eu. Vaca cretină chicotește, râgâie apoi Își duce mâna la gură. Scroafa Împuțită e beată muci. Amica ei Încă mai are o expresie acră. Nu-i place cine știe ce de Bladesey. Deci tu ești Michelle Flautista? Cum e cu prietena ta? E cumva Demi Moore? — Noo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și timpul să-ți aduci aminte că viața e distractivă. Nieve deschise un ochi. — Viața mea e mereu dstractivă. Păi, atunci distractivă în alt fel, o drese el. Fără grafice și numere. — Și ele sunt distractive, îi spuse ea. Apoi râgâi ușor și chicoti. —Știu, dar eu mă refer la o altfel de distracție, zise el. Vreau să-ți amintești că te-ai lăsat dusă de val azi. Că nu ai ținut totul în frâu și tot a ieșit bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
le vine mai ușor să ia de-a gata este simplu stau la pândă devin prădători literari se reped atunci când simt o poezie bună o înșfacă o gâtuie o traumatizează versurile torturate satură temporar prădătorii sunt încântați își fac siesta râgâie se bat cu amândouă mâinile pe burtă peste o vreme li se face foame din nou așa că reîncălzesc versurile le scoală din morți ca să danseze în jurul lor ca niște cadavre legate cu sfori se bucură bat din palme pretind respect
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Pe numele tău s-a emis un mandat de arestare pentru amenzi de circulație neplătite, dar eu și colegul meu avem o slăbiciune pentru câinele tău, așa că n-o să te arestăm. Așa-i că suntem băieți de treabă? Bruno Albanese râgâi, apoi întrebă: — Asta înseamnă că vreți niște ponturi? — Ce băiat deștept! comentă Lee și puse ușurel pe masă fotografia de cazier a lui Maynard. Ciocănește băieței. Știm că-ți vinde marfă furată, dar nu ne pasă. Unde-i? Albanese se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că vreți niște ponturi? — Ce băiat deștept! comentă Lee și puse ușurel pe masă fotografia de cazier a lui Maynard. Ciocănește băieței. Știm că-ți vinde marfă furată, dar nu ne pasă. Unde-i? Albanese se uită la fotografie și râgâi: — Nu l-am văzut în viața mea pe tipul ăsta. Ați fost îndrumați greșit. Lee se uită la mine și oftă. — La unii nu merge cu frumosul, spuse el, apucându-l pe Bruno Albanese de ceafă și trântindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a mesei. De-abia îmi mai puteam stăpâni hohotele. În cele din urmă am reușit să înghit îmbucătura, am râgâit în loc să hohotesc și am toastat: — În sănătatea dumneavoastră, domnule Sprague, pentru că m-ați făcut să râd pentru prima oară săptămâna asta. Ramona îmi aruncă o privire dezgustată. Martha se concentră asupra desenului ei. Madeleine mă pipăia cu piciorul pe sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins grosier, un animal. Ca s-o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreun ruj sau parfum: păreau cumva total irelevante. Și e cam la fel și cu tata - lui îi iau de obicei un cadou prostesc și amuzant, ceva de genul răhățel de câine care cântă sau un pahar de bere care râgâie când îl ridici de jos, dar simțul umorului îi e complet imprevizibil în momentul de față și nimic nu-i mai puțin amuzant decât să deschizi un rahat cântător de câine în dimineața de Crăciun dacă n-ai dispoziția necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai ai probleme cu râgâitu’ și cu pârțurile alea? Asta, desigur, produse și mai multe chicoteli, iar eu n-am mai suportat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
binevoi Înălțimea Sa să răspundă la această Întrebare? Deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni? Va recurge Înălțimea Sa din nou la vechile argumente: Unde erai când am creat lumea? Eu sunt Cel ce sunt? Bătrânului Îi scăpă un fel de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drag, mătușa Lynn. Acel „ceva“ era un cec de 10.000 de lire. Mi-a luat câteva ore, trei cești de cafea, două felii de pâine prăjită, două pastile de ibuprofen și niște tablete efervescente care m-au făcut să râgâi toată dimineața, dar mi-am recăpătat în cele din urmă controlul complet asupra membrelor și parțial asupra creierului. 10.000 de lire sunt destul de eficiente ca stimulent pentru depășirea mahmurelii și îi voi recomanda această soluție Lisei, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îi venise o idee pentru a treia. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 3 ianuarie 1891, cu numai câteva ore Înainte de prima reprezentație publică a Americanului, Henry măsura În sus și În jos camera de la Hotelul Prince of Wales din Southport, râgâind și trăgând vânturi intermitent. Refuzase invitația de a lua masa cu Compton, care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea spectacol seara, și comandase o gustare rece În cameră, dar poate făcuse o greșeală. O masă caldă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așteptat cu casetofonul pregătit pentru Înregistrare un alt disc pe care-l presupuneam din aceeași categorie valorică și-am auzit, În premieră, elegantul semnal sonor al emisiunii, bună seara, băi, domnilor, băi, doamnelor, băi, domnișoarelor, după care-a urmat un rîgÎit În boxa din dreapta, era stereo. Am apreciat calm această neobișnuită formulă postprandială de introducere Într-un univers sonor, din nefericire realizatorii n-au mers pînă la capăt, așa cum ar fi fost de dorit, pentru a crea o atmosferă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de meditație radio, că Saramago a primit premiul Nobel de n-o fi fost Oscar, numele scriitorului variind În funcție de lungimea de undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu ne grăbim..."), altul mă înjura în mod ordinar de mamă, mă ținea în picioare opt ore, în timp ce el mânca sandviciuri, bea cafele, fuma, după ce în prealabil avusese grijă să nu mi se dea să mănânc în ziua aceea, și râgâia, se scobea în măsele și mă asigura că singura mea șansă e să recunosc, să fiu condamnat, să ispășesc pedeapsa și să scap... să mă orientez în direcția asta, fiindcă nu exista alta, și atunci toate acestea, celulă, interogatoriu, nopți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de muiere, care s-a îngrășat peste măsură, părea tot timpul sub presiunea unei mari nevoi de a vorbi. Parcă ar fi mâncat zilnic, dimineața, înainte de a pleca, nu alimente, ci cuvinte, un butoi întreg, și acum le dădea drumul râgâind, din când în când behăind... Nu știu ce-i spunea paingului, în orice caz acela își permitea să surâdă cu gura lui ca o tăietură de buzunar și din timp în timp să-l ia peste picior cu o voce cântată, afectând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]