361 matches
-
n-arătau prea rău și se terminau cu o pereche de glezne delicate. A întins cuvertura pe iarbă, apoi a bătut ușor coșulețul și a spus: —Anna, îți promit o sărbătoare a simțurilor. Deja mi-era teamă. Așezat într-o rână pe cuvertură, Greg a deschis coșul, a scos o pâine, apoi a închis repede coșul, dar nu înainte ca eu să fi apucat să văd că înăuntru era un munte de pâine. Asta e pâinea mea de casă, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luăm cina într-un loc select. Toată gașca era acolo, așezați în șir pe banchetele de pe hol. Nicholas m-a observat. —Marfă! Uite-o pe Miss Annie. Astăzi pe tricoul lui scria „Winona e nevinovată“. Mitch era rezemat într-o rână de perete și s-a aplecat să mă vadă. —Hei, micuțo. A întins piciorul să mă atingă. — Cum a fost săptămâna asta? — Oh, știi tu, am zis. La tine? —Cam la fel. Ne-am așezat cu toții în cerc, au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mulțime, căutând disperat înghețată. M-am întors, după cincisprezece minute chinuitoare, purtând triumfător un baton Eskimo, un baton Dove și alte trei înghețate asortate. Spre a acoperi toate fronturile. Posacă, Candace a acceptat batonul Eskimo și a stat într-o rână pe scaunul înalt, cu bărbia în piept, băgând la ghiozdan. Arăta ca un urangutan care fusese lăsat afară în ploaie. Acesta a fost, desigur, momentul când Ariella, care își petrecea weekendul la niște prieteni în East Hampton, ne-a onorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
capătul sofalei, cu spatele la mine, încălțându-se. Unul dintre șireturi se încurcase și tot trăgea de el, de parcă m-ar fi strâns pe mine de gât. —Colul meu uterin o să se bucure să audă asta, am răspuns eu, stând într-o rână pe un maldăr de perne. Nu mai e ce-a fost. Cred că are nevoie de o pauză. Mă săgetă cu o privire plină de ură, scrâșnind din dinți. De ce trebuie să iei totul în glumă? — Te rog. Urăsc întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe acest Bulevard. Toată poezia nostalgiilor aș putea-o revărsa acum, evocând acei ani mulți și de demult. Am timp, oprit în ușa de la „Gambrinus“, dar n-am chef. Îmi pare că sunt, scriind, asemeni acestui bătrân, tolănit într-o rână pe treptele fostei berării și privind absent spre un niciunde. Niciundele meu aici se află, pe Bulevard. Aici este gândul meu că aș fi putut scrie despre aceste personaje bizare pe care le-am tot urmărit de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ale locotenentului Palacios, care și-a stricat costumul oficial cu sîngele meu. Glonțul, spuneau medicii, care vorbeau despre mine crezînd că nu Îi aud, Îmi sfărîmase coastele, Îmi ștersese inima, secerase o arteră și ieșise la galop printr-o rînă, luînd cu el tot ce Întîlnise În drum. Inima a Încetat să-mi bată vreme de șaptezeci și patru de secunde. Mi s-a spus că, atunci cînd m-am Întors din excursia mea În infinit, am deschis ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cu ce a greșit Noimann În fața lor? Strada e Îngustă și dreaptă. Ca o venă golită de sânge. Dacă strigi, strigătul se Întoarce Îndărăt, spărgându-se În alte strigăte mai mici: „Lilith, Lilith!” Soarele răsare peste casele scurse Într-o rână, cu ferestre și uși pe acoperiș. Din care se scurg pălării, bastoane, cremă de săpun și pastă de dinți Orbit. Oare când și-a bărbierit obrajii ultima dată Noimann? Când s-a spălat pe dinți. Stomatologul Își pipăie fața. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
același alb imaculat. Măicuța mea De câte ori m-apucă dor de tine, Și ca părinte te doresc 'napoi, Măicuța mea, din viața de apoi, Căldura ta se reîntoarce-n mine! Șoptind cuvinte fără de-nțeles, Te văd și-acum culcată pe o rână, Că tata n-a venit de-o vreme bună, Și-n țarină nu-s roade de cules. De-atâtea griji și de nevoi, cu lacrimi, Ades spălat ai nurii, când avid, îi căutam pe trupul tău livid, Lipsit de vlagă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și de a se așeza, În cele din urmă, la acea boierească masă. Soarele era sus de tot pe cer și puterea lui alunga țânțarii către umbră. Băieții se trântiră Într-o rână În jurul cămășii. Blondul cercetă mai Întâi iarba, ca să nu se așeze pe vreun șarpe sau pe vreo șopârlă. Pentru că muncise cel mai puțin, puse mâna pe oul cel mai mic, pe roșia cea mai storcită și, din găinușă, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
principale.” Așa le explicase Directorul tăvălelile și suduielile celor doi. „Acum, tovarășul veterinar va dezinfecta locul unde va interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl călcase temeinic În picioare - ca să se răzbune pentru atâta amar de nădejde irosită - și-i dăduse foc. Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doi țigani, Daie Gulu nemuritorul și nepotul său Gululu. Purtau pe capete plase și În mâini aveau mănuși de sudori. În tot timpul cât Directorul fusese plecat, Foiște și Ectoraș se ținuseră departe de remorca ucigașă ce zăcea Într-o rână. Albinele se potoliseră cumva, nu mai zburau bezmetic, ieșiseră din stupi și se așezaseră, aproape cuminți și pașnice, pe cutiile de lemn. Le Înconjuraseră ca Într-o broboadă neagră, mișcătoare. Pe măsură, Însă, ce se lumina cerul, tot mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dus în cămăruța ce ținea loc de cuhne. Pe măsuță se afla un coș. Cu o curiozitate nestăpânită, am ridicat un colț al ștergarului. De sub el și-au arătat obrazul rumen plăcinte poale-n brâu, alături de care ședea într-o rână, între două păhărele, o sticlă în care, după culoare, se ghicea o băutură din cele ce numai bătrânul știa să le facă... “Cine și când a adus aceste bunătăți? Fata din vis... sau din realitate?...” - mi-a fulgerat prin gând
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au smuls aripile; și, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, și i s-a dat o inimă de om. 5. Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rînă; avea trei coaste în gură între dinți; și i s-a zis: "Scoală-te, și mănîncă multă carne!" 6. După aceea m-am uitat mai departe, și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
rău. Știi la ce mă refer. Cum se numește? —Auditor? —Exact. Și spune-mi: cum e Anya? E drăguță? Are vreun post vacant pentru prieteni? —E o fată grozavă, a zis Luke. Una dintre cele mai bune. Stând într-o rână, ochii au început să i se închidă, iar discursul a început să i se-nmoaie până când a devenit o simplă bolboroseală. M-am întins de-a lungul spatelui lui mătăsos, l-am luat în brațe, pipăindu-i ușor stomacul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el ținându-mă din scurt. Nu pot, fiindcă trebuie să ajung devreme. Am simțit că mă cuprinde panica. Am simțit că pereții camerei încep să se strângă în jurul meu. M-am ridicat și am început să mă preling, într-o rână, către ușă. Nu, stai puțin, mi-a spus Luke privindu-mă într-un fel foarte ciudat. Ai noroc. Ți-ai lăsat aici o pereche de chiloți și i-am spălat cu hainele mele. Luke, maestrul în spălatul rufelor, te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine. Apoi alta aleargă spre alt grup. E ca și cum ai fi aprins un foc de paie. Câteva clipe mai târziu, Janice vine la mine, îmbujorată toată și cu lacrimi în colțul ochilor și o pălărie cu flori, fixată, într‑o rână, pe cap. — Becky, am auzit că a venit Luke! Inima îmi bate nebunește. O, Doamne. Să‑i închid gura miresei diavolului e una. Dar nu pot să‑i fac lui Janice așa ceva. Pur și simplu nu pot. Așa că iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dar era abia la jumătatea drumului. La picioarele acelor biserici goale și leproase, Împiedicate În propriul lor fast, se Întindeau Încă fundături rău mirositoare În care furnicau prostituate negre de cincisprezece ani, bătrâne vânzătoare de dulciuri africane, stând Într-o rână de-a lungul trotuarelor cu tigăile Încinse, turme de profitori care dansau printre scursuri de zoaie În cântecele tranzistoarelor de la barul alăturat. Vechile palate ale colonizatorilor, dominate de steme ce nu se mai puteau citi acum, deveniseră case de toleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
masa unde zăcea Silică leșinat, se chiorăște sub scaunul ăluia și zice: Băi, Sile, băi! Uite ce-ai făcut, dementule! Nenorocitule! Mi-ai luat-o înainte! De supărare, își pierde aderența, patinează pe mâzga aia de scăpău, cade într-o rână, și... Inventezi! Eu am auzit altceva, îl corectează Avocatul. A fost o ne-nțelegere, se pare, la mijloc. Era tot vară, cald, Silică intrase în sevraj și umbla cu-o cipilică roz și cu niște pantaloni spielhosen, sparți în cur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acele două antene ale literei "U" conțineau sistemele de navigație și secțiunile mașinilor, iar partea din mijloc adăpostea compartimentele de locuit, pasarela și poate chiar un antrepozit. Dar putea foarte bine să fie invers. Nava abandonată era culcată pe o rână și nu trăda nici un semn de viață sau ale unei activități oarecare. De la această distanță, apelul disperat era asurzitor, dar cei trei reduseră volumul receptoarelor. Oricare ar fi fost compoziția cocăi, ea lucea sticloasă, sub geana de lumină crescândă, fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă, nichelată zace pe-o rână. Deschid dosarul, să treacă timpul cât mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse, sofisticate; încep să citesc la întîmplare despre domnii născuți în zodia Gemenilor, dar mă plictisesc repede și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plimbă pe pereți. Culoarul de la parter era nesfârșit de lung. Lumina lanternei nu ajungea până la capătul lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră vreo trei bănci și catedra șchioapă, aplecată pe-o rână. Un colț de zid se dărâmase și de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei aceleia, dintre cărămizi, crescuse un fel de iarbă. Garoafa s-a așezat pe o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
izbutit să-l aducă în șosea, până în marginea gropilor. S-a coborât și, fără să oprească motorul, a scos din camion câteva bidoane cu benzină, apoi a început să-l împingă de la spate. Când camionul s-a răsturnat pe o rână în groapă, l-a stropit cu benzină și i-a dat foc. Se întorcea agale. Dând cu ochii de mine, mi-a zâmbit. - Păcat, că e fată frumoasă, spuse. De ce-o lași să fumeze? - A trăit multă vreme la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
descurcat nici o săptămână. Își ia țoașca de jos și coboară cu grijă scara tramvaiului. Aerul miroase a umed, e sfârșit de iarnă, deși oamenii cu plasele-n mână trag, pe pojghița de zăpadă înnegrită, sănii pe care stau într-o rână copiii. Între macarale - blocuri netencuite ; grămezi de moloz acoperite de bucăți de gudron, barăcile de lemn, închise. Ea gâfâie și merge mai încet ca de obicei, îi este frică să nu se-mpiedice în vreuna din sârmele pe care afurisiții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]