2,475 matches
-
ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor semnificațiilor mitice și rituale". O violență ce ar reprezenta un fond perpetuu al relației omului cu mediul cultural: "Actul care ne este potrivnic, cu rînduielile lui, e cultura omenească, reflex teribil al violenței noastre. El aduce împotriva noastră o mărturie pe care nici măcar n-o percepem". Putem găsi aci reluarea unei teze a "obscurului" Heraclit, care susținea că violența e o sursă universală: "Războiul este
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă sau lucru de orice fel, alcătuit din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
loc avea acesta în inima suveranului. Dar, cade victima unei intrigi de la Curte și se alege cu averea confiscată, astfel că familia Cao este nevoită să se mute din sud în capitala Beijing. Tânărul Cao Xueqin gustă din plin inconstanța rânduielilor omenești. Exclus din societatea aristocrată, el trăiește retras într-o suburbie din Beijing. Chiar într-o asemenea situație dificilă, Cao Xueqin scrie primele 80 de capitole ale romanului Visul din pavilionul roșu, pe care însă nu reușește să-l termine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
primesc în fiecare lună un sac de orez și două sute de arginți ca leafă, la fel ca mine. Nu e drept ca ei să moară de prea multă mâncare și eu de foame. Dacă îmi veți da dreptate, schimbați această rânduială.'' Împăratul a izbucnit în hohote de râs și l-a numit pe Dongfang Shuo garda sa personală. În afară de povestirea despre cum a obținut o leafă mai mare din partea împăratului, mai sunt și alte întâmplări legate de înțeleptul Dongfang. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Leziunile pacienților ce așteptau să fie internați mă ademeneau, o imensă enciclopedie de vise accesibile. Catherine părea foarte conștientă de aceste fantezii. Când mi-a făcut primele vizite, eu mă aflam în stare de șoc, iar ea se familiarizase cu rânduiala și atmosfera spitalului, schimbând glume cordiale cu doctorii. Când o infirmieră îmi duse voma de acolo, Catherine trase expertă masa metalică de la picioarele patului și descărcă pe ea un braț de reviste. Se așeză lângă mine, aruncând un ochi ager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îngropat până la urmă, pe banii lor. I-a acuzat familia ars-îngropatului, au deschis proces, încă se mai hârâie prin tribunale. - Și e mare păcat, se-nchina Mitică, fostul linotipist. Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi ca pe vite secerate de molimă, strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca la carnaval, poate asta și era, un carnaval, toate astea care nu înseamnă mare lucru, dar la nevoie pot însemna ceva, se află în Capitală. Iar acolo, la capătul lumii, doi bătrînei în loc să-și pape pensioara se ocupă de rînduială, de ordine, de "încazarmare" și pun la cale aducerea lui Caraiman care, la urma-urmelor înseamnă ceva! Caraiman la Vladia ar putea întoarce pe dos țara. Ar putea, dar încă nu poate. La București zurbagiii ar putea crea dezordine, niște încăierări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Brătianu, ori de Vaida, ori de oricare alții. Asta era un fel de roată a morii, care se tot învîrtea, dar apa mergea înainte, piatra macina, făina curgea și nimeni nu se gîndea să schimbe moara cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se mai punea la cale în Bufetul Parlamentului, ori în casele boierești din Cîmpineanu, ori la moșie, între două petreceri cu lăutari; dormea liniștit în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în primul rînd pentru că știa și, în al doilea rînd, pentru că tot ce știa nu era mare lucru, nu însemna un capăt de țară. Cum s-ar zice, se schimba morarul, dar moara măcina înainte în felul știut și nici rînduiala nu era dată peste cap. Dar acum lucrurile stăteau altfel! Altfel și numai dacă socotea că Serviciul nu pierduse nici un agent, nici un inspector, nu fusese măcar zgîriat în decursul aflării știrilor, secretelor din culisele acestor lupte politice, care în paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într‑o seară târzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și‑n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai târziu, când și‑a simțit sfârșitul aproape. Această rânduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit‑o ca să Îndure mai ușor gândul dispariției, toate astea le‑a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei fierbinte, respirația lui era întretăiată, așa, lama plugului pătrundea tot mai adânc, Satelitu ara în granit, săreau așchii încinse, încrâncenate să cucerească fiecare părticică de moleculă, fiecare rotație învolburată din tornada nebună a atomilor care tindeau spre o cosmică rânduială, contrazisă de eroismul egoistei vitejii de erou neînfrânt, neîngenuncheat de cavalcada cailor hrăniți cu jar, din copite săreau scântei de soare, însuși soarele își dăruise fierbințeala nucleului atomic orbital, postulat și paradox echidistant al vieții și al morții, algoritm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ireversibilă. După leturghie, ca un chiriaș dezamăgit, făcea cale întoarsă. Următoarea duminică o lua de la capăt. Nu-l mai căuta pe Dumnezeu. Sfinții niciodată nu au plătit impozite pentru locuri de veci în icoană. Prezența lor ținea mai degrabă de rânduiala culorilor. Petru săruta nuanțele ca pe niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare este un număr: natural, fracție, rădăcină pătrată, ridicare la putere. O singură dată Dumnezeu ia un foarfece și întrerupe firul, inima uită sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară hoitul în spate, și nu invers. Apleacă-te, taică, apleacă-te! Plopul bate metanii mai bine ca matale. Aiestea-s închinăciuni? Răchită să-ți fie genunchii în fața Maicii Domnului. Mănăstire de taici facem aici, ca în muntele Athos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile, toamna ținea rânduiala la montă. Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu ușa încuiată, obloanele trase, pistolul sub pernă. Joia, când era consiliu, se trezea la 9, la 10 în celelalte zile ale săptămânii. La 4 și jumătate, ava Ioan dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe neînțărcat, primește Sfintele în fiecare sâmbătă. Ba nu, eu zic să-i mai domolim o țâră râvna și apoi vom vedea de știe să se coacă. Mie mi-au trebuit 10 ani de ascultare la gater până am învățat rânduiala obștii. Am acoperit sfânta biserică cu tablă de cupru, am meșterit sute de podoabe. Sfânta tradiție, părinte, înainte de toate și apoi pravila. Ăsta-i șoarece de bibliotecă, ehei... chilie, biserică, trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iau lumea-n cap și plec în Sfântul Munte. Astfel de clevetiri se întâmplau noaptea, după Ceasurile Împărătești, în livada de pe marginea lacului. Gherasim și Ilarion, doi călugări (foști subofițeri de miliție), aduși de maiorul Marcu odată cu ridicarea schitului, criticau rânduiala obștii; primul, respecializat în modelarea foilor de cupru, al doilea în medicină veterinară, frați de cruce întru viclenie, ipocrizie, șiretenie, pizmă. Marcu ar fi vrut să scape de ei, prea își băgau nasul peste tot, prea le știau pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nu o să fii primul! Tovarășe maior, părinte stareț, pe la două fără un sfert, cuviosul Petru a intrat în biserică. Iartă-mă, părinte, că am tras cu ochiul pe gaura cheii. A intrat în biserică, a aprins candelele, a pregătit rânduiala Utreniei, s-a rugat în fața Fecioarei. Eu știu că până la înălțare nu se cade să îngenunchem, dar mi-am zis în sinea mea: "Poate este bolnav săracul." Așa face în fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-a trezit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pămînt, din iarbă verde În 1945, Weisz și-a recăpătat și prăvălia din centrul Răteștilor, confiscată de regimul Horthy după deportarea familiei. Destui oameni au sărit să-i dea o mînă de ajutor ca s-o pună din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el trecuse deja de cincizeci de ani, speranțele În Întoarcerea alor săi erau firave, de invaliditatea din celălalt război nu-l vindecase nimeni, dimpotrivă, cu vîrsta, necazurile cu piciorul amputat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Duminica, după slujbă, femeile Își puneau pălăriile și se adunau la vorbă. Melițau englezește la curgătoare nu din trufie, ci pentru că limba asta se potrivea mai bine cu clopurile mici și cu hainele domnești de pe ele. Toate bune și În rînduială pînă În primăvara anului următor, cînd portăreii și-au adus din nou aminte de Pomean. Bătrînul, primarul prăpădit de inimă rea, ar mai fi avut destul de plătit, casa și bunurile lui scoase la mezat n-ar fi acoperit toate datoriile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]