708 matches
-
Virgil Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Din volumul PUNTI PESTE VREMURI Trecând prin curtea spitalului din Mangalia, drumul cel mai scurt de acasă spre malul mării, am observat cu bucurie că au apărut rândunelele și lăstunii. Era dovada că primăvara s-a instalat definitiv și în Dobrogea. Trecuse de prima jumătate a lunii aprilie și noi începusem să ieșim cu bărcile pe mare la pescuit, chiar dacă apa era încă foarte rece. Ne înghețau degetele
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva secunde pe spatele său. Le admiram și-mi erau tare dragi, aceste păsărele așa de micuțe și plăpânde, cu penajul lor negru strălucitor și ciocul mic. Lăstunii mei făceau parte din rasa rândunelelor de oraș, numită și lăstuni de casă, pentru că obișnuiesc să trăiască mai ales în orașe, construindu-și cuiburile sub streașinile caselor din piatră sau din cărămidă[ - Anumite detalii despre lăstuni sunt luate de pe internet.]. Se deosebește de celelalte rase de
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
de oraș, numită și lăstuni de casă, pentru că obișnuiesc să trăiască mai ales în orașe, construindu-și cuiburile sub streașinile caselor din piatră sau din cărămidă[ - Anumite detalii despre lăstuni sunt luate de pe internet.]. Se deosebește de celelalte rase de rândunele sau lăstuni de apă (denumirea de lăstun este împrumutată din limba slovenă) aceștia având corpul alungit, aripile lungi dar mai înguste decât cele ale lăstunului de apă, care are coadă forfecată, capul ușor turtit și ciocul scurt, iar pe burtă
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
și ciocul scurt, iar pe burtă penele sunt complet albe. Spatele, capul și partea superioară a aripilor sunt de un negru-vânăt cu nuanțe albăstrii, restul corpului este acoperit cu puf alb. Totuși nu au coada prea tare forfecată ca la rândunele, iar picioarele le sunt acoperite de pene și puf. Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseamănă cu adulții, însă au spatele de un negru-gri, fără luciu, și burta cu nuanță de alb-cafeniu. Masculul este
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
aflându-se tocmai în perioada ouatului nu are altă variantă decât să depună ouăle unde găseste un cuib nesupravegheat permanent, precum procedează și cucul. Când eram copil aveam la streașina casei și mai ales a grajdului animalelor, multe cuiburi de rândunele. Unele și-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
o liniște sufleteasca deplină, când se află împreună și de un zbucium continuu, atunci când fără să vrea sunt departe unul de celălalt, dar mereu aproape, prin legăturile indestructibile ale sentimentelor create. Cum primăvara, fiecare om așteaptă să sosească stolul de rândunele și de lăstuni să confirme că iarna de acum este departe, un episod deja consumat, așa și eu așteptam că apară un Lăstunaș care să-mi readucă o nouă primăvară sufletească, chiar dacă primăverile din părul meu cărunt, sau înmulțit nespus
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au dat lăstarii în toți nucii Și-n coastă mieii zburdă-n turmă. Mă-ntorc cu anii înapoi; Ce vremuri mai erau la țară, Când toată floarea de trifoi O tăvăleam în primăvară ! Era o viață de poveste
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
Acasă > Poezie > Cântec > PICURI Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului Picuri, din cocori cu flori și din stele cu mărgele dintr-un stol de rândunele picuri mii de albastrele cum sunt ochii mamei mele... Ai venit, toata-n albastru cu flori-de-nu-mă-uita în glastra de alabastru și mă ningi mereu albastru cu cerneală, dintr-un astru pe hârtii de calendar, si asa mereu mă bucuri când
PICURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353620_a_354949]
-
întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
abuzat” de metaforă decât atât cât a fost nevoie pentru a „cânta” trăirile-i sufletești, ea se dezlănțuie și curge nezăgăzuită în a treia parte, denumită generic, „PRIMĂVARA AMINTIRILOR”. „În primăveri brodate cu vise colorate” tânăra poetă este fascinată de „Rândunelele îndrăgostite” de „Sub streșini aburite” urmărindu-le cu admirație și încântare și observându-le fiecare mișcare, conchizând: „Crâmpeie de visare în șoapte dulci coboară / Căci ele-ndrăgostirea gustau întâia oară...” Ne-ntâmpină apoi cu o avalanșă de poezie sensibilă din care
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
mângâie, candid, mărețul soare. Parfum și culoare din suflet de floare / Corole de lumină pe-a timpului cărare / Minunăția-și poartă-n miresme-amețitoare / Din ceruri se revarsă o tainică chemare: Parfum și culoare din suflet de floare!”. Eiii, dar povestea „rândunelelor îndrăgostite”, atâtea gingașe flori culese în „primăvara amintirilor” de sufletul copilei zvelte și frumoase, cu ochii strălucind și inima zburdând se pare că i-au adus în dar și-o sanie de-argint, numai de ea văzută, plină, plină cu
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
10 martie 2014 Toate Articolele Autorului pe ram albastru cântec se-aprinde și pier singurătățile din noi, curg fluvii de stele pe cerul în flăcări, setoase fântânile se-ntorc înspre ploi. balsamul de soare se scaldă în zare, se-ntorc rândunele spre casele lor, fantomele fug din sufletul nostru departe-n pustiuri și-n hău incolor. noi ceruri aprinse din vechiul lor cer deschide mireasma tămâilor sfinte, se limpezesc visele ca apa -n izvor și naște poeme din mii de cuvinte
LACRIMĂ-ANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353653_a_354982]
-
întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
vreunui cireș înflorit, gutui, salcâm... (când își punea sub cap o pală de fân uscat pe care-l lua din stogul din spatele ogrăzii; ori să-i urmărinm privirea inocentă, fiindcă nu se mai sătura să tot admire jocul sprințar al rândunelelor care-și învățau puii să zboare, iar de multe ori uita să mai citească din cartea de rugăciuni pe care i-o da mama preoteasă. Când s-a făcut mai mare a-nceput să colide prin împrejurimi, fiind luată la
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
bine dzis, în Huniunea evropeană, a devenit, tam-nisam, Euromânia. Logic și filologic,nu? Ce se există în România, se există, prin deducțiune raționamentală, în Europa și invers, nu? Împarfumați cu iz european, copacii se cheamă eurocopaci. Râurile, eurorâuri. Șoselele, euroșosele. Rândunelele, eurorândunele. Cloțele, eurocloțe. Pupezele, europupeze. Zambilele, eurozambile. Cuculeul, eurocuculeu. Dar, pe lângă eurocaimacul poveștii, se numără și eurozațul snoavei. Rezultă, dintr-un condei, eurogropi, eurogunoaie, eurovaci, eurohoți, euroșpagă și, de ce nu, cel mai bogat zăcământ de pe la noi, europrostia. Când pui apă
CAREVASĂZICĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357238_a_358567]
-
căci sufletul său tresaltă cufundat într-o dulce uitare. Bradul, simbol al verdelui etern, redefinește făptura care-i dezmiardă simțurile și îi alină tristețile. Curățenie spirituală, purificare și seninătate sunt oglindite de neaua care pictează portetul făpturii gingașe precum o rândunea: „Dragostea mea-i un colind -/ Căci din mine mă desprind/ Și-n uitare dulce cad -/ Fată mirosind a brad/ A brad verde și a nea -/ Fată - gingaș - rândunea,/ Rătăcita printre ierni/ Ca tristețile să-mi cerni.” (Colind de dragoste II
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
seninătate sunt oglindite de neaua care pictează portetul făpturii gingașe precum o rândunea: „Dragostea mea-i un colind -/ Căci din mine mă desprind/ Și-n uitare dulce cad -/ Fată mirosind a brad/ A brad verde și a nea -/ Fată - gingaș - rândunea,/ Rătăcita printre ierni/ Ca tristețile să-mi cerni.” (Colind de dragoste II) O vreme de poveste desprinsă din veșnicii îi retrezește poetului în simțuri doruri și dorinți nestăpânite. Întreaga sa lume se rezumă la dragostea care-l împlinește și în
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DOINĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului doină (prelucrare după poezia populară) pe sub cer și pe sub stele zboară dorurile mele ca un stol de rândunele, zboară toate și se duc, cum zboară singur un cuc, și-n singurătatea lui cată poala codrului. săraci dorurile mele, le bat numai vânturele, la cârcimă le-am băut cu zahar și cu năut, eu în rai nu mă voi
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UNDE EȘTI, MAMĂ? Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului rândunelele au părăsit cuibul, zarea se lasă pe colina din crâng, lacrimile toamnei din gene de vreme, în râuri se varsă și zilele plâng. cocorii-n triunghiuri pe cale se-adună pe cer ca sfinții-n altar, mioare coboară voioase la vale
UNDE EŞTI, MAMĂ? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358824_a_360153]
-
La întoarcere, călătorim înghesuite peste poate, într-un microbuz. Navetiștii elevi de la Isaccea se întorc acasă. La debarcader, ne îmbarcăm pe bac. E foarte frig și un vânt ostil. Dunărea e tare supărată. Nori amenințători stau deasupra ei, parcă dinadins. Rândunele nervoase săgetează apa, foarte aproape de suprafață. Valuri încălecate se întrec cu bacul. Dobrogea e un ținut magic foarte, foarte frumos. Colinele foarte line sunt verzi. Munții de granit sunt despicați în multe locuri și se văd straturi de veacuri, peste
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
MEA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubirea mea, Se face liniște spre seară copacii se acoperă cu caldă moleșală și frunzele adorm pe prispă o oaste prăbușită și învinsă, iar rândunelele sunt agățate-n pom un sanctuar închis într-un atom ca o tăcere metafizică, banală, din care somnul nu coboară. Iubirea mea, în zori când soarele învinge luna adu-mi o floare sau cununa, armura ce-am dosit-o în
IUBIREA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358960_a_360289]
-
veni din țară de dincolo de marginea lumii iar cerul are o uimitoare nuanță de mov cu ecouri marine. Tocmai din pricina asta, a spus ea, e mai bine să nu te duci, tocmai fiindcă păsările nu-s vrăbii, nici scatii, nici rândunele, tocmai pentru că albastrul se vede mov iar curcubeul... crede-mă pe cuvânt, nu trebuie să te duci, rămâi aici, lângă mine. Dar vino și tu, am strigat în timp ce mă pierdeam printre flori, haideți cu toții, aici este locul unde visele se
TRECERE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360475_a_361804]
-
încălzește la prostia și ignoranța oamenilor. Banchize se rup și duc în ape învolburate istoria pământului. Nimeni vreodată nu o vor mai putea descoperi. Vântul gerului nu v-a mai adăposti corpuri înghețate, mărturie a pașilor de ieri. Deasupra Kremlinului rândunelele nu mai știu dacă mai este primăvară. Se pare că libertatea vrea din nou să o închidă țarul cel nou. De sub turle de biserici, măicuțe se roagă la Dumnezeu. Pe partea cealaltă, Statuia Libertății suspină căci se pare că libertatea
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii și Cucii, Pâinea și Crucea, Catapeteasma și Codrul, Viețuitoarele și Magii, Păstorii și Sibilele, Cireșii și Sfinții, Stelele și Ostașii, Albinele și Martirii, Rândunelele și Mărturisitorii..., Totul în Toate răsună de Imnul Luminii: HRISTOS A ÎNVIAT !/ ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Gheorghe Constantin NISTOROIU Paști 2011 Referință Bibliografică: CRUCEA ȘI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEȘTI / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 117, Anul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
să fie pur și simplu o revărsare de har. Cuvântul ales arată maturitatea literelor și dragostea autorului. Fiecare cuvânt ales e o grădină ce cântă și fiecare literă e un rod în pârgă. Fiecare cuvânt ales e un ciripit de rândunele și un tril de ciocârlie. În fiecare cuvânt ales se reflectă omul frumos, iar în om, Însuși Dumnezeu. Cuvântul nu trebuie să fie expresie sau formulare, ci mărturisire. Cuvântul ca vlăstar al Logosului este deopotrivă îndemn, evocare și viață. Cuvântul
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]