2,406 matches
-
oboseală. El nu auzea poarta trântită de ea, ci dormea dus. „Uite la el. O viață are și pe aceea o doarme. N-o dat măcar de mâncare la orătănii. Dacă n-aș fi eu, s-ar duce totul de râpă în gospodăria asta. Lumea s-o săturat de treabă și el doarme.” Nu sfârșea de spus tot ce avea pe suflet și pornea ca o vijelie prin ogradă, să termine treburile, dar ocăra tot timpul. Bunicul se trezea din somn
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai apucat să faci costumaș cavalerului tău, te rogi să se vindece fluturii, adormi cu fluturii în gând. nouă deasupra: prin visele tale bat aripi, te trezești tristă, e necinstit ca o făbricuță atât de ingenioasă să fie dusă de râpă, după o singură zi, de o biată molimă, te întrebi revoltată de ce trebuie ca până și fluturii să sufere de boli, viața este în continuare plină de neprevăzut, ești cu ochii în patru, tunetele încă se prăbușesc pe cerul celorlalți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ale vietăților din jur, crevasa adâncă din față este fala-primei-mari reușite, mergi tiptil pe marginile ei subțiri de gheață, ebisu este urmat aproape de daikokuten, scapi cu bine, urmează crăpătura ochilor-dulcifără-rușine, veverițele-călugăr îți ghidează drumul de această dată, aluneci însă pe râpa dorinței-de-a-leface-pe-toate, dar nu te lovești rău, nu se rupe nici un oscior al tău. ai noroc, treci cu bine de această dată. șase în al patrulea loc: câmpul este acum plin de vase înalte de lut și de pătrunjel-creț măreț, mirosul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se uită, se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela! Ia, ia-n privește cum îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai întreba și nu mai sta în priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă. DĂNILĂ (pleacă spre culise. Dialogul de-acolo): Iaca-ia, am și venit! Domol, domol năzdrăvanule! Ușurel! Ține bine, cumetre, trage ia așa, spre marginea drumului. ONOFREI: Așa, așa. Să-l cârmim de-a latul. Na, na! Ai grijă să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
car mai răsărit care-a fost l-ai umflat dumneata. ONOFREI: Ba, mă iartă, precum ai văzut mai mult m-a umflat el pe mine; că, de nu te-ntâlneam să-mi sari în ajutor, acu' aș fi fost în fundul râpii, cu car cu tot, așa de zdravăn mă mâna de la spate. DĂNILĂ: Hm! Precum bag samă, carul dumnitale merge singur, ca-n poveste... ONOFREI: D-apoi? Mai singur, cum spuneam. DĂNILĂ: Și vremea-i pe-nserat. ONOFREI: Și asta-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Hai, ia-o ușurel pe coastă. (Așteaptă o clipă) Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul pornește spre culise) Hei, unde-o iei înapoi? Na, că mă trage spre râpă! Stăi, bre, așa ne-a fost vorba? (Trage înapoi carul, se oprește, lasă proțapul jos) Asta-i încă una! Așa da! Car mi-a trebuit, car am găsit! Tiii! Iaca, acuși se înnoptează. Ce-mi rămâne alta de făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și-i trebuie vreme să se-nvețe cu dumneata..., că pe urmă merge singur, de te minunezi. COSTEA: M-oi descurca eu, om bun. DĂNILĂ: Și cum anume, rogu-te? COSTEA: Mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dumneata ești bine, dar eu abia mă țin pe picioare. Responsabili, sau mai bine zis iresponsabili, de fapte sunt niște troglodiți care își zic legionari. Iată unde duc extremismul și doctrina nazistă de sorginte nemțească. Țara asta se duce de râpă repede, dacă se va continua așa. Nu era suficientă o dictatură. Cea militară. Aceasta mai trebuia dublată de dictatura bâtei și analfabetismului politic... Aici i-am numit pe legionari. Costăchel a rămas în mijlocul încăperii. Nu știa ce să facă. Să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
alune, mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am făcut rost în cele vreo trei săptămâni de pregătire. Făceam foc în vreo râpă adâncă și coceam bureții sau jârul. Unul ședea pe mal, de pază, iar celălalt era bucătarul... Într-o noapte, mergeam în urma lui Filip, când... L-am văzut că s-o lăsat în genunchi, fulgerător. M-o apucat de mână și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mal de gârlă se nimerea să dăm peste vreo bulgărie. Atunci ne săturam și noi. Ba mai luam și rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne era frică. Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar și câteva zile în șir... Și atunci ne făceam provizii pentru câte o săptămână... După metoda știută. Unul santinelă. Unul bucătar. Frica de vreo poteră trimisă pe urmele noastre nu ne slăbea. Picioarele se umflau de atâta drum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
La câmp ieșeau mai mult femei și câte un bătrân ici-colo. În rest, numai copchii. Făceau treabă după puterile lor. Când am văzut că lururile stau așa, am prins oleacă de curaj. Pe la amiază aprindeam câte un foc prin vreo râpă și coceam păpușoi, bostani din cei buni și cartofi. Filip o căpătat puteri și aveam alt spor la mers... Nu mai știam de când tot mergem. După un timp, am îneput să simțim un aer de toamnă, ca pe la noi. Într-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Becart Un drum la Iași (joi, 6 septembrie 2012 - scurt itinerar) Zi de toamnă. Soarele Învăluie cu privirile-i tandre și calde Întreaga simțire. Am luat-o la pas, agale... Plutea În aer melancolia unui timp pe ducă. Ajungând la “Râpa galbenă” și urcând treptele abrupte, am hotărât să fac un popas pe strada ce duce spre anticariat. Miros de cărți vechi, nostalgie... Biete suflete! Închise pe veci Între copertele cărților rămase la mâna timpului. M-am oprit pentru câteva clipe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dorindu-le, totodată, activitate Îndelungată! Odată ajunsă În stradă, am inspirat aerul curat și m-am bucurat de fiecare pas făcut, avânt sufletul senin și plin de prospețimea zilei. Iată-mă În drum spre gară! După ce am coborât treptele de la „Râpa galbenă”, am zăbovit câteva minute pe o bancă pentru a-mi trage sufletul. Mersul pe jos este o adevărată Încântare, dar vine o vreme când trebuie să-ți iei un timp pentru respiro. Am ajuns la gară ceva mai devreme
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să fi avut un an, aud că cineva bate în ușă. Intră o femeie învelită în câteva șaluri groase și pline de zăpadă. Se scutură și când își dezgoli fața o cunoscusem. Era Natalia, fiica mătușei Maria, care trăia peste râpă de la noi. Eu mă gândeam oare ce o fi adus-o la noi acasă pe așa timp. Era prima dată când venea. - Buna ziua, Irină! Ce faci? Cum trăiești? - Buna, Natalie! Ce să fac? Aici, cu copilașii. Treci și ia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ei și își plângea amarul. Își amintea, cum odată îl năpădiseră păduchii și nu era nimeni ca să-l ajute să scape de ei, dacă nu era mama, cine putea avea grijă de bietul copil? Se ducea, sărmanul, într-o râpă, ca să nu-l vadă nimeni și, singurel, cu mâinuțele căuta păduchii și îi omora. Lipsa mamei a fost cea mai mare suferință a lui din copilărie, care l-a marcat pentru tot restul vieții. Pentru un copil, nu poate fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nici nu-l mai sună, nici nu-i mai scrie, deși tăcerile și absențele lui au devenit tot mai dureroase. Toate instinctele îi spun că Alex are pe altcineva. Se simte ca o căruță hârbuită care se prăbușește într-o râpă. Ar vrea să găsească minciuni cu care să-și panseze pielea jupuită, care să-i anestezieze nervii căpiați de suferință. În ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-a terminat răbdarea, că organismul începe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am replicat intrigatuite așa: ne urcăm pe Creștetul Doamnei (un deal cât un munte, aflat În preajma noastră, pe care rareori se aventura cineva până sus) și ne dăm drumul pe versantul celălalt, abrupt (ce se termina, de fapt, Într-o râpă adâncă, despre care cei din partea locului ziceau, fabulând, că "n-are fund"). Dacă ești un spirit credincios, cum te pretinzi, vei zbura! i am mai spus Într-o doară, glumind și zâmbind satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
3, ori Țiți Mițura, poreclită „Țurca”, ce Împroașcă vorbe veninoase ca o vuvuzelă bezmetică, ori „Scoancsa”, de la 2 - prima la cancaniadă) și cuvintele lor intrigante mă vor desființa completamente. Probabil că reputația mea de om liniștit se va duce de râpă. Începând de acum. Sau din noaptea trecută... Dar nu mă voi lăsa nici eu. Nepăsarea mea va crește slobodă, odată cu atitudinea lor, câtă vreme mă știam curat și bine intenționat. După ce am dereticat prin casă, aranjând cât am putut de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu fac. Iaca stau aici. și se așeză. Un șef le spuse, celor care se grăbeau să-l oblige să se urce în mașină: lăsați-l. E timp și pentru asta. Unul rămase cu el, sus; alți patru coborâră în râpă. Către decedată. Colonelul Nicoară privea nervos. Cât mai întârziați aici, întrebă el. Mult. Ne prinde noaptea. Gata, seara aceasta, am ratat-o, din punctul de vedere al vânătorii de gâște. Las’că alea chiar se auzeau, nu tare pe sus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
primăvara aceea au fost împădurite aproape douăzeci de hectare, din terenul degradat al dealului Repedea.În timpul ce a urmat, mai multe săptămâni la rând, același anunț îi invita, pe doritori, să participe la udatul micilor pui de salcâmi, ce umpluseră râpile și ravelele de pe Repedea. Mai la început, nici nu se vedeau, mărunții copaci, din iarba ce începuse să se dezvolte, prin acel areal. Mihai Tatulici, împreună cu ingineri și tehnicieni silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în unele cazuri, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd case de lut turtite, îndesate; de acolo începe orașul. Mă întreb care nebun, ce persoană excentrică a construit cocioaba asta care datează cel puțin de pe vremea Potopului. Chiar cu ochii închiși, îi văd cu precizie cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pași timizi, ca și cum n-ar fi fost sigur care din alei duce spre ieșirea din cimitir. În seara aceea Karin-tante își aminti amănunțit ce visase noaptea precedentă. Parcă în locul ferestrei dinspre grădină, era o ușă mare, care dădea spre o râpă imensă cu pământ galben. Acolo, pe balcon, musafiri, toți prea înalți, cu fețe albe, pătrate și cu pete scârboase de psoriazis pe gât și pe dosul palmelor, îl așteptau pe General care tocmai se căsătorise la starea civilă cu fata
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]