14,215 matches
-
ridicat în slăvi. l În fine, dl I.Z. nu înțelege de ce l-ar face de rîs pe directorul Observatorului care-i publică poliloghiile. Cînd am fost publicat în România literară - zice retoric dl I.Z. - l-am făcut de rîs pe dl Nicolae Manolescu?" Cronicarul i-a transmis întrebarea dlui N.M. care a răspuns scurt: "Nu dl I.Z. m-a făcut de rîs, m-am făcut singur publicîndu-l". A bon entendeur, salut! Demnitarii discreți... Declarațiile de avere ale demnitarilor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
Cînd am fost publicat în România literară - zice retoric dl I.Z. - l-am făcut de rîs pe dl Nicolae Manolescu?" Cronicarul i-a transmis întrebarea dlui N.M. care a răspuns scurt: "Nu dl I.Z. m-a făcut de rîs, m-am făcut singur publicîndu-l". A bon entendeur, salut! Demnitarii discreți... Declarațiile de avere ale demnitarilor au „ținut" prima pagină a ziarelor începînd de la mijlocul săptămînii trecute. Cum ele au fost mediatizate și de televiziuni și de posturi de radio
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
îi mai cer o fosfenă și după aceea consimte și-mi trece una cu coadă lungă, care începe imediat să se încolăcească în jurul său, ca șerpii. Ai grijă, îmi spune ea, asta-i greu de îmblânzit, iar eu izbucnesc în râs, pentru că totul e un joc, și-i povestesc în șoaptă traseul său rapid prin pleoapa mea: ce cauți aici, jerpelito, răutate, ce vrei să arăți cu zigzagul ăsta Pungășițo exclamă Marta; șmecherițo exclam eu, și deodată ne pornim amândoi, râzând
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
să renunțe la acest fel de a gîndi pe care și politicienii și gazetarii l-au părăsit de ani buni. După cum nu-l putem ajuta pe dl Lefter să descopere colaboratori mai ca lumea, care să nu-l facă de rîs. Fiecare revistă pe mîna colaboratorilor ei piere. Tifla de Paște a pastorului Tökes După ce au pierdut în UDMR, Laszlo Tökes și alți reprezentanți ai aripii radicale a UDMR au înființat Consiliul Național al Maghiarilor, cerînd autonomie teritorială și culturală în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Expoziția doctorului Georges Dumitresco de la Palatul ONU este un eșec total. Mai exact, este o rușine. O rușine pentru România, o rușine pentru arta românească și la urmă pentru autorul însuși. Cu această manifestare dorită prestigioasă ne-am făcut de râs în fața Occidentului, am arătat cu emfază cât de neprofesioniști putem fi, am arătat astfel un chip fals, hâd, al sufletului românesc, al artei adevărate românești, chip care nu este așa, artă care nu se recunoaște în încercările timide, de un
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
trăsăturilor negative care alcătuiesc, la modul grotesc, portretul robot al complexului socio-economic și politic românesc. Un fel de pilulă îndulcită prin travestirea păcatelor individului ante- și postdecembrist, în fapte pe seama cărora te poți amuza deși ele nu prea sunt de râs. Tocmai pentru că s-a mers mereu pe o cale care duce la ridicol. Umorul, în cazul lui Liviu Timbus, nu este gratuit, ci "angajat", un instrument potrivit pentru a pune în lumină de fapt gravitatea anumitor stări de lucruri. Autorul
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
las la vedere și partea din față, mai cu seamă că - negreșit datorită somnului reparator - se etala acolo cu o neobrăzare bătătoare la ochi o mărire și o verticalitate complet nelalocul ei? Văzînd asta, sora cea simpatică a izbucnit în rîs. "Iertați-mă", am vrut să mă scuz; și căutînd în cunoștințele mele din limba ei cuvintele potrivite ca să fac o frază galant-împăciuitoare, i-am spus cum am putut mai bine că aș ruga-o să interpreteze faptul cu pricina drept
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
avut? Nobel, ceva?... Cultural și explicativ cum e, marele politician român căzuse pe bec, venind numaidecât cu amănunte și aprecieri laudative ascultate de sus de columbian, mușcându-și mustața și care în cele din urmă izbucnise într-un hohot de râs feroce făcând să i se zbârlească aceeași musață vie ca o cârtiță. Păi așa, zisese el, continuând să râdă, dar mai încet, înseamnă că aveți scriitori mari, mari de tot, ce Nobil? nu mai contează regret că nu-i cunosc
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
pledoarie, o predică, mesaje pe robot, comentariu sportiv, interviu cu președintele etc. Sistemele de transcriere încearcă să furnizeze informații cît mai utile despre intonație, tempo, intensitatea și durata rostirii; semnalînd marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui mesaj, citarea, citirea, rîsul concomitent vorbirii și mai ales numeroasele suprapuneri ale replicilor. În absența contextului situațional, a datelor despre universul comun de discurs și în imposibilitatea de a nota toate mijloacele paralingvistice gest, mimică , aceste dialoguri pun în evidență diferența profundă dintre oralitate
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
ștaif. Omul public Ioan T. Morar nu poate trece neobservat. Aflat mereu în apropierea microfoanelor și în centrul atenției, îmbrăcat în tricouri și cămăși fistichii, oricînd dispus să-și pună în evidență bicepșii, posesorul unui umor inepuizabil, stîrnește hohote de rîs la fiecare replică pe care o rostește. Nu cred să fi întîlnit în viață un om mai tonic decît Ioan T. Morar, tot timpul bine dispus, mereu cu o replică bine țintită pe limbă, mereu gata să producă și să
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
avea nevoie de mare lucru, spuse Nazneen. Cei doi bărbați rămaseră cu ochii la ea, așa încît continuă să vorbească spre farfurie: Vreau să spun că am putea trăi din puțin. Simțea cum îi arde ceafa. Chanu umplu tăcerea cu rîsul lui. - Nevasta mea abia se acomodează. - Tuși și își potrivi scaunul. - Există acum perspectiva să fiu avansat, iar lucrurile încep să meargă bine pentru mine. Dacă se confirmă treaba cu avansarea, atunci multe vor fi posibile. - Și eu m-am
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
cerut-o. Era inocent și bun, și cald, și generos, și inventiv, și fanatic, și fermecător, și tandru, și rebel, și ironic, și pătimaș, și dăruit, și curat, și ludic, și vertical ca un copil. Ne tăvăleam pe jos de rîs. Deși îl știa cel mai bine, și îi cunoștea reperoriul, ca să zic așa, cel mai formidabil spectator era Chiriac. Rîdea în hohote și rămînea mereu în urmă cu lucrul la mape, atrăgîndu-și întruna observații. Virgil Flonda a fost ca o
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
față de neamul omenesc, nu și-au mai dat seama că se acoperă de ocări! Iar filosofi și retori vestiți, care se bucurau de multă trecere între oameni, unii din pricina înțelepciunii lor, iar alții din pricina talentului lor oratoric, au ajuns de râs după ce sau pornit la luptă împotriva noastră; s-a văzut că nu se deosebesc întru nimic de copiii care îndrugă povești și minciuni. Dintre atâtea neamuri și popoare, acești filosofi și retori n-au putut convinge nu pe un înțelept
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
al judecătorului, mărturisind că sunt creștini, fără să se sperie de îngrozitoarele chinuri și de orice fel de munci care-i așteptau, ci vorbeau cu toată îndrăzneala și curajul despre credința în Dumnezeu întregii lumi și întâmpinau cu bucurie, în râs și voie bună sentința din urmă, cântând până la ultima răsuflare imnuri de laudă și de mulțumire lui Dumnezeu Atotputernicul. Și într-adevăr toți aceștia erau vrednici de laudă, însă și mai minunați erau cei care străluciseră prin avere, se născuseră
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
era dragoste, nici durere, răspuns prin care credeam că nu risc nimic, că n-aveam ce pierde, nici ce câștiga, așa că am fost sinceră: - Da, îmi place. E foarte frumos. Mi-ar plăcea să-l pictez. Jaime a izbucnit în râs la mărturisirea mea sinceră. - Și el te place - a adăugat încet, pe un ton confidențial -, dar pentru că e atât de timid... n-ar ști de unde să înceapă. Așa că m-am hotărât să-i dau o mână de ajutor. - O mână
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
va afla, sunt convins, că povara compozitorului devine cu atât mai suportabilă cu cât ea se supune mai vârtos reiterării. O reiterare de multe ori ameliorată. Și, uneori, chiar absolvitoare. De mult nu am mai râs cu atâta poftă. Un râs ca o supapă de siguranță a existenței și, poate, ca o soluție în accesarea stării de echilibru. Un râs declanșat ca un desant împotriva a ceea ce e perimat, dar și ca o insultă adusă nenorocirilor de tot felul. în fine
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
reiterării. O reiterare de multe ori ameliorată. Și, uneori, chiar absolvitoare. De mult nu am mai râs cu atâta poftă. Un râs ca o supapă de siguranță a existenței și, poate, ca o soluție în accesarea stării de echilibru. Un râs declanșat ca un desant împotriva a ceea ce e perimat, dar și ca o insultă adusă nenorocirilor de tot felul. în fine, un râs ce ar fi semănat cu o strâmbătură nesuferită, cu o schimonoseală gratuită, dacă nu aș fi avut
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
o supapă de siguranță a existenței și, poate, ca o soluție în accesarea stării de echilibru. Un râs declanșat ca un desant împotriva a ceea ce e perimat, dar și ca o insultă adusă nenorocirilor de tot felul. în fine, un râs ce ar fi semănat cu o strâmbătură nesuferită, cu o schimonoseală gratuită, dacă nu aș fi avut scuza spontaneității. O spontaneitate indusă de doi protagoniști gravizi de atâta talent și resimțită din belșug de către un public numeros, avid de cât
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
ceva mai mult. Adică, elan, vigoare, farmec și acel aer plăcut ce se poate administra oricărui subiect, fie el cât de serios și de pedant. Un duel fără vărsare de sânge, dar care mustește de fantezie și discernământ. De mult râsul meu n-a mai fost așa: ca un spasm, ca un fulger al bucuriei. Ori ca un act deopotrivă de acceptare și de abandonare. Défence-ul pare a fi crescut în aerul contaminat de reziduurile radioactive consecutive unui accident nuclear. Totul
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Tudorel Urian Publicat în colecția Râsul lumii, a foarte serioasei Edituri Humanitas, Ghidul nesimțitului, de Radu Paraschivescu, este, la prima vedere, o carte comică. "Ridendo castigat mores", maxima antică, sugerează logica și metoda perfectă de lucru, necesară elaborării după norme științifice a unui tratat despre viața
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
un roman, toate exemplele extrase din decalogul care călăuzește comportamentul social al nesimțitului ar fi mostre de umor de cea mai bună calitate. Paraschivescu simte enorm și vede monstruos, iar naturalețea cu care spune lucrurile pe șleau stârnește hohote de râs. Paradoxal, la această parodie de studiu științific despre comportamentul nesimțitului nu-ți prea vine însă să râzi. Poate concentrația de fapte este prea mare, nu prea există pauze de respirație. Or, se știe mersul pe sârmă devine de la un moment
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
de opinie sau o anchetă sociologică, să ne atragă atenția asupra cîtorva lucruri tulburătoare. Proporțiile zdrobitoare în care în rolul intelectualului român caracteristic au fost distribuiți Ilie Moromete și Ion al Glanetașului invită desigur mai ales la un hohot de rîs și la o porție sănătoasă de autoironie, de meditație despre România profundă (în pragul intrării în Europa, tot țăranul, săracul..., talpa țării, veșnicia născută la sat etc.) sau despre standardele minimale de performanță intelectuală (istețime, capacitate de citire a ziarului
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
Băsescu, tocmai spunând cu mare revoltă, ca să audă toată telespectatorimea română: -,Este o mare minciună, pe care a spus-o un prim-ministru și un ministru al apărării care, oricum, nu prea știe limba engleză... -Hi-hi-hi!, s-a auzit un râs. Știți al cui... În clipa aceea, prin difuzor, MegaVijănul a dat ultimul său semn de viață, un sunet semănând cu acela produs de sfârtecarea a cel puțin zece cearceafuri de stambă ieftină. De ce acel sunet ne-a fixat gândul la
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]