2,283 matches
-
defula uriașa iritare pe care i-o stîrnea Capitala în timpul căldurilor era să inventeze un personaj care stă aici de bună voie agățat de o iluzorie doamnă T. Ca de amînarea, azi, a unei excursii în Grecia. Pe toate le rabdă omul mai ușor cînd e cult, zice sau își zice profesorul de muzică Gavrilescu, în La țigănci. Amărîtul, împușcă un franc în plus din meditații la pian, pentru care bate Bucureștiul, cu tramwaiul. Ca să-i fie drumul mai ușor și
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
nici un caz" (20). De aceea Sebastian surâde neîncrezător la moțiunea propusă de P.E.N. Clubul francez, prin care se cere influența scriitorilor față de iminența războiului. E o inițiativă inocentă, crede gazetarul nostru, argumentând că puterea politică și industria de război îi rabdă pe intelectuali atât timp cât ei se arată inofensivi, altfel, dacă devin incomozi, sunt suprimați fără ezitare: "E deprimant poate să iei în batjocură cuvântul de pace, pe care-l aruncă lumii câțiva oameni, ce la un moment dat, într-un ceas
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
rulat, zbicit pe flanele de lână moi, delicate... Apoi încleieri, apăsări, turtiri, calandrări, satinări, neteziri - o călcătorie neiertătoare a hârtiei - până la "netezimea în secunde". La urmă vine tiparul aplicând pe ea o sărutare pătimașă... O înjurătură. Un vers genial... Hârtia rabdă orice, - traducând în felul nostru ce au spus cei dintâi francezii pe limba lor: LE PAPIER SOUFFRE TOUT.
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
confirmarea că România își va menține linia politică de până acum, agreată de parteneri. Unii comentează că sunt doar extrageri din Constituție. Nu e adevărat. Sunt și subiecte de politică externă Primul ministru s-a pripit, îi recomand să mai rabde până pe 22 decembrie 2014 pentru că îl ajută și îl scutește de multe explicații, și pe el și Guvernul lui. Fiind foarte cald ieri, poți deveni nervos
Traian Băsescu s-a răzgândit. Nu l-a păcălit pe Victor Ponta. "Slugarnic. Am să-l țin mai aproape, îl strică anturajul" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81819_a_83144]
-
un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din jur, siliți să-mi rabde noi și insuportabile hachițe. Când, în numele bunului simț se pregăteau să mă pună la punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de leu. Precum și cât de bine mă pricepeam să am întotdeauna
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
Poianî undi vineai cu băietu neu, Valericî! Ești tari bolnav dar ai sî ti faci ghini cu agiutorul Domnului din ceruri! Victor a stat cât a stat, i s-a părut că a stat afară o veșnicie, n-a mai răbdat și s-a Întors În casă, potrivind cu mare meșteșug bățul În ușă. Mai Întâi a fost surprins că aude vorbă și Într-o clipă realiză că s-a Întâmplat o minune și că ei sunt pe drumul cel bun
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Revine la limba română: — Știam c-așa o să reacționezi, ți-am citit dosarul. Poți să-mi semnezi o declarație c am încercat să te salvez? Lionel îl prinde de piept și începe să-l împingă spre ușă. Anghel nu mai rabdă: încearcă să-i dea un dos de labă, să-l țină minte: — Asta ca să nu uiți de unde-ai plecat. Numai că dosarul lui Frunză Ionel nu mai fusese actualizat de mult și nu conținea informația recentă că era un karateka
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aruncat părul ăla scurt pe spate cu o mișcare din care am dedus că s-a tuns de curând și că așa țâfnos reacționa de fiecare dată când nu-i convenea ceva. Apoi, cu o voce din care rezulta că răbdase destul ca fraiera mitocăniile celor doi, ni s-a confesat, acum că rămăsesem noi între noi, doar români de-ai noștri: „Iete-ai dracu nesimțiți! Și mai erau și unguri!“. Ce ia un om cu el în caz de exod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fiecare Își drămuia această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am așteptat-o cât am așteptat-o și apoi m-am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă cu un sac și să i scoată de acolo. După ce am văzut-o coborând pe scară, am tras oblonul, l-am legat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cazul de față, soț și soție, ea binecredincioasă, timp de cincizeci de ani apărându-și „credința, în primul rând, de soțul ei, care era comunist și ateu”, victimă la rându-i a ideologiei și propagandei comuniste atee, din partea căruia a răbdat „multă ocară și înjosire”, „viața ei de căsnicie” fiind „o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui Hristos, care își apără credința de dușmani”. Dar rugăciunile și credința sa au biruit. Rugăciunile făcute „La lumina candelei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din sat, spitalul, în satul vecin, mașini aveau doar câteva persoane, dar chiar și dacă le rugai să te ducă undeva, trebuia să ai și combustibil, deoarece mașinile nu circulau din cauză că era mare dificit de acesta. Mă gândeam că poate rabdă până se face ziuă, că dimineața circula un autobuz cu care ne puteam duce la spital. Eram foarte neliniștită, mă temeam mult pentru copil, să nu i se întâmple ceva. După un timp, îmi păruse că se mai liniștise. Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
hotarelor satului rugându-ne. Bărbații purtau atributele necesare din biserică: crucile, steagurile, icoane. Mamele își duceau copiii mici în brațe. Când ne opream pentru citirea rugăciunii și ne așezam în genunchi, nu puteam suporta fierbințeala pământului. Părintele ne îndemna să răbdăm, că zicea el, pentru răbdare se primește răsplată. Și răbdam. Ne întorceam acasă obosiți, dar plini de speranță. Și Dumnezeu nu ne lăsa. Oamenii așteptau un tunet și el se făcea auzit. Și cu el venea ploaia cea mult așteptată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
crucile, steagurile, icoane. Mamele își duceau copiii mici în brațe. Când ne opream pentru citirea rugăciunii și ne așezam în genunchi, nu puteam suporta fierbințeala pământului. Părintele ne îndemna să răbdăm, că zicea el, pentru răbdare se primește răsplată. Și răbdam. Ne întorceam acasă obosiți, dar plini de speranță. Și Dumnezeu nu ne lăsa. Oamenii așteptau un tunet și el se făcea auzit. Și cu el venea ploaia cea mult așteptată, ploaia cea binefăcătoare, ploaia cea care bucură, mângâie, liniștește, și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
realiza dacă nu pleca să muncească în străinătate, totuși nu era liniștită și cu inima împăcată. Simțea că locul ei este acasă, lângă copii, dar nu le spunea nimic despre suferința ei. Încerca să-i încurajeze și pe ei să rabde, să fie ascultători, să învețe bine, spunându-le că timpul trece și vor fi iar împreună. Nici ea nu cunoștea situația reală de acasă. Ion simțea că nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acestea ce spui tu nu se referă la fericire, ci la îndestulare. Niciunul din lucrurile pe care le-ai menționat nu-i poate învăța pe copii să se roage, să iubească, să ierte, să dăruiască, să ajute, să compătimească, să rabde. Cele ce spui tu îi va învăța să fie mândri, nu vor cunoaște niciodată ce este gândul smerit și multe alte lucruri de care are nevoie sufletul. Dându-le doar cele ce spui tu, care virtute vom căuta să vedem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă. Stricau poiata cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu ea mă omor. Tulai săraca de mine, zic, doar nu-i face și tu ca soru-ta, numai ea s-a aruncat sub tren ca o toantă, nu s-a gândit la bătrânețile mele, bărbatul meu nici nu a putut răbda una ca asta, și-a pus ștreangul de gât". "Era bolnavă fata dumneavoastră?". "Bolnavă? Era ca o rujă, avea optsprezece ani". "N-a avut niciun necaz?" " Ce necaz să aibă? A plecat de acasă și nu a mai venit. Bărbatul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
da'coace ceva". Desigur a avut un necaz mare", spune Aide gânditoare. Da' ce năcaz să aibă, nu avea niciun năcaz, în servici încă n-o băgasem, că era tânără, de școală scăpase". "Și soțul dumneavoastră?" "El n-a putut răbda moartea fetei și nu a trecut un an și s-a dus și el după ea. S-a spânzurat în pivniță, pe când am dat de el era vai de capul lui". Aide se uită cu ochi holbați la bătrână. Povestește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a fi jefuiți sau violați în plină zi", nimeni nu avea ce jefui, toți erau la fel de săraci, iar violurile nu se publicau, se petreceau pe ascuns, în surdină, nimic interesant, se obișnuiseră să locuiască în blocuri de beton neîncălzite, să rabde de foame, de sete, de frică, să stea la cozi după rația de pâine, și ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prea iubeau, prea fusese ocupat când ei aveau nevoie de o mângâiere. Ațos și înrăit, a trebuit să accepte singurătatea. A venit Silvia și, zice ea, l-a adorat, l-a zeificat. Dar el ținea banii la bancă și ei răbdau de foame. Trăiau într-o casă care arăta ca o cocină. Silvia a făcut dragoste cu Mihai, după cum spune ea, "pentru toți anii de singurătate". Când a considerat că i-a fost de ajuns și lui Mihai, aceasta s-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și nu-mi plăceau obscenitățile, or nu te puteai integra în grupurile de constructori de căi ferate și de drumuri dacă nu-ți plăceau obscenitățile. Stăm luni și ani pe șantierele de construcție, unde nu era picior de femeie, unii răbdau greu asta, și în compensație vorbeau porcește. Pe noi ne-a crescut mămuca în spirit creștinesc și toate murdăriile astea nu-mi intrau pe gât. Aveam o respingere fizică. Reacționam ca la mirosuri urâte. Așa am ajuns să vânez șerpi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o jumătate de kilogram de salam sau zece ouă ne făcea să ne uităm în străfundul sufletului celuilalt. Am trăit niște vremuri extraordinare, eu plâng după ele. Erau multe lucruri proaste, dar erau câteva lucruri înălțătoare pentru care merita să rabzi toată grozăvia aia". "Vrei să spui că e minunat să vezi o execuție ca să trăiești o astfel de experiență? Nu pot să cred ce spui, nu știi ce spui". Am crezut și voi crede în comunism. Nicio altă societate nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
are curviștina lui, se folosesc de ele ca de obiecte. Unele dintre curviștine plâng, altele cad într-o neagră tristețe când nu mai sunt exploatate, pe unele le vezi umblând pe la vraci, altele se pocăiesc pe ascuns, altele, mai deștepte, rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]