791 matches
-
gustări, bomboane, tot semne ale empatiei. Prin astfel de gesturi s-au identificat persoanele empatice, ale căror emoții au fost exteriorizate în acest mod față de ceilalți. Nemulțumirea față de hoție și minciună nu a mai putut fi răbdată, oamenii cinstiți au răbufnit. Gândurile lor puteau fi citite: „Ne-am săturat! Rezistăm! Nu mai răbdăm!” Oamenii empatici au înțeles și au rezonat cu cei din jurul lor, adică cu ceilalți, pe care, poate, i-au văzut pentru prima oară. A fi empatic înseamnă a
DESPRE EMPATIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382807_a_384136]
-
însoțeam, accentua și mai mult curiozitatea. Așa am ajuns să mă simt un fel de ,,vinovat fără vină” și să suport stoic consecințele stigmatului. La un moment dat, sătul de atenția cu care eram urmărit și apoi caracterizat prietenește, am răbufnit, dar tot în lumea mea ascunsă am aruncat toată furia mea prin versuri, în acea poezie imposibil de publicat, ,,M-au luat...”, pe care, din neatenție am scăpat-o în site, într-unul din ciclurile Amalgamului. Nu știu ce mi-a venit
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
la Ajun!...Doi, doi! Dar țipetele noastre plângărețe tot nu înduioșară pe indiferentele gospodine care refuzau să vină la poartă măcar cu doi bolindeți. Încăpățânatele! Măcar să vadă și ele cum arată niște amărâți de colindători cu traista goală. Petriță iar răbufni înciudat : -Măi, ce mama dracului e cu ghinionul acesta? Nici doi bolindeți, mă? Nici doi bolindeți? Parcă e un făcut! Atunci se aprinse o luminiță în scăfârlia lui Ilie : -Stați! Am aflat! Cineva ne poartă ghinion! Știu cine! O presimțire
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape. Privind fereastra luminată, mi-o închipuiam pe biata mamă plângând. Normal, trebuia să intru în casă, mai ales că era aproape. Dara, poți intra cu un singur bolindete? Încăpățânarea din mine răbufni iar : -Ce, crede el că am să mă las? Și, fără să ascult sfatul înțelept al tâlharului cumsecade, pornii hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bă, că s-a că...călit ! în noaptea asta băiatul a fost un adevărata bărbat. Mama a tăcut, înciudată de spusese omului. Dar tata, naiv : -Vezi, fa ? Ți-am spus eu ? Atunci mama nu s-a mai abținut și a răbufnit : -Taci, dracului, că râde satul de noi ! Du-te și pune apă în căldarea mare ! dă imediat foc ! Apoi, furioasă, s-a întors către om : -Ioane, noi îți mulțumim că ne-ai adus băiatul, dar acum să ne ierți. În
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
se complăceau să participe la ședințe zilnice, cu creionul în mână și carnețelul roșu în care-și notau indicațiile prețioase de partid. Sau, unii care-și făceau vocație din a persecuta, de a urmări pe unii bieți oameni, care mai răbufneau din cauza necazurilor de multe feluri. Dar maistrului Mihai LEONTE nu-i plăcea de fel asemenea îndeletnicire în viață, nedemnă de un om integru. Dumnealui prefera să fie cinstit cu meseria sa, cu camarazii de muncă, cu familia, motiv pentru care
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești nevoit să te ferești de zbiri, precum ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ne mișcăm, Johnno? Cu siguranță, a izbucnit Johnny. Se pare că o așteptăm pe Hatty aici de față. —Nu trebuie să meargă dacă nu vrea, a spus Nat cu blândețe. îi sclipeau ochii. — Și tu cine dracu’ mai ești? a răbufnit Johnny, băgându-l pentru prima oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ziua. Era o lovitură grea, un fel plin de umilință la bătrânețe, să-l urmărească pe japonez cât era ziua de lungă. Ca să nu mai amintim de nopți, care i se păreau lui Noah cele mai necruțătoare. Uneori furia lui răbufnea la masa de scris și scria câte un bilet plin de jigniri la adresa femeilor, citate luate din Ecleziastul: ȘI AM GĂSIT CĂ MAI AMARĂ DECÂT MOARTEA ESTE FEMEIA A CĂREI INIMĂ ESTE O CURSĂ ȘI UN LAȚ; ȘI ALE CĂREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Maria Giudita. Oare nu știa că Edith vedea mai bine decât el? Dar până la urmă se liniștise - nu-i păsa dacă era Jacopo sau un altul. Important era că regăsise un tovarăș de călătorie la Oceanul Indian. - Un hoț, un impostor, răbufnise Edith. Era atât de furioasă, încât nu mai era în stare să se roage ca de obicei. Beppo surâdea. Invidia în formă femeiească, se gândea el, boala lumii întregi, boala naturii omenești. Acum se gândea din nou la Gian Galezzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sonia, adică) se explică prin voluptatea pe care ea, chipurile, știe s-o trezească și s-o satisfacă într-un mod buimăcitor. Dualitatea, duplicitatea mea consta nu atât în minciuna pe care o pronunțau buzele, cât în firescul cu care răbufneau la suprafață golanul și nerușinatul din mine. Erau duplicitare și sentimentele față de oamenii apropiați. Sub influența iubirii mele pentru Sonia, devenisem - în comparație cu felul meu de a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zece pași de intrare, se aștepta să audă zgomotul făcut de aceasta rostogolindu-se pe pardoseala din interior. Însă nu percepu decât un pleoscăit îndepărtat, ca și cum, dincolo de intrare s-ar fi aflat o întindere de apă. Valul intens de ură răbufni din nou odată cu aerul rece din interior. Oare bestia era acolo? Sigur îl pândea din întunericul cavernei, așteptând numai să facă o greșeală. De acum ceața se ridicase de-a binelea, era convins că jos în vale, activitatea era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mă mai vezi acum. Pentru că nu știai cu ce avem de a face. Din nou, Vlad folosea pluralul. Lui îi venea ușor să vorbească. El nu simțise groaza aceea care îți intra în oase și nici ura teribilă ce răbufnea din adâncul întunecat. Și, acum știm? întrebă Boris, rânjind forțat. Bineînțeles! Șeful se așezase la birou. Își sprijinea bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faptul că ar avea cunoștință despre așa ceva. Din când în când, arunca priviri speriate pe fereastră, ca și cum se aștepta să apară cineva ori poate ceva în curte. Ușa de jos este închisă? întrebă el pentru a treia oară. E nebun! răbufni Pop nervos. Ar fi bine să o țineți închisă, insistă Vlad, credeți-mă că știu ce vorbesc. Mihailovici era speriat de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi încântat s-o ajut. El nu mă băgă în seamă. Nu știu ce-o să se întâmple cu ea. Și mai sunt și copiii la mijloc. Din ce o să trăiască? Șaptesprezece ani! — Care șaptesprezece ani? — Sunt căsătoriți de șaptesprezece ani, răbufni el. Niciodată nu mi-a fost simpatic. Bineînțeles, îmi era cumnat și am căutat să mă comport cât mai onorabil. Ai crezut că e un gentleman? Nu trebuia să se mărite cu el. — Dar chestiunea e absolut definitivă? — Lui Amy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le-ai cerut despre oaspeții de la han, zise secretarul, prezentându-i lui Dante o foaie. Nu a fost ușor: a trebuit să Îi Întreb pe toți șefii de gărzi de la porți. - Te aștepți la o cântare de laudă, messer Duccio? răbufni Dante, smulgându-i hârtia din mână. Era o listă de nume, cu câteva cuvinte În dreptul fiecăruia. - Nu pare să fie mare lucru, rodul muncii dumitale. - Florența e un pământ al libertății. Noi nu interogăm drumeții, dacă nu avem un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În mai i-a scris documente de câte treizeci de pagini, aproape seară de seară, expediindu-le În plicuri voluminoase, cu indicația exterioară „Partea I“ și „Partea a II-a“. — Oh, Alec, cred că m-am săturat de colegiu, a răbufnit Întristat o dată , când se plimbau la asfințit. Cred că și eu, Într-un fel. — Tot ce-mi doresc este o căscioară undeva la țară, Într-o zonă caldă, o nevastă și muncă numai cât să nu putrezesc. — Eu la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de copil al Domnului. Pe atunci, credința catolică îi ținea loc de multe alte lucruri pe care acum speră să le recupereze prin violență. În mijlocul acestui grohotiș, sora lui, Anna, e cuprinsă, în ultimul timp, din ce în ce mai des de muțenie; uneori răbufnește iar și mătură tot ce‑i iese în cale. Astăzi stau amândoi întinși pe patul Annei și se strâng în brațe; vântul realității a fost deviat și direcționat spre bucătăria încăpătoare, ce seamănă cu o cameră țărănească, iar aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Același, dintotdeauna - infirmitatea. Femeia își dorește altceva pentru cel căruia îi dăduse viață. Emanuel, un bărbat frumos și inteligent, nu poate să își petreacă viața alături de o oarbă. „Când ajunse acasă, pe Emanuel îl aștepta maică-sa, grozav de înfuriată. Răbufnea cu o forță nestăvilită. Îi dorea numai binele! Mai bine să moară ea, îi spuse, decât să-și nenorocească viața alături de o soție handicapată. Viața lui alături de o handicapată ar fi o umilire pe viață.” Iar Emanuel, la insistențele ei
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
pentru trupurile lor! De când veniseră în Sicilia, Theodoros și Artemios întemeiaseră câteva mici bisericuțe, chiar nu departe de orașul Siracusa. Ce era specific acelei zone, erau răbufnirile, când și când, a temutului vulcan Etna. Acesta, când era lumea mai dragă, răbufnea cu tărie, umplând cerul cu bucăți de rocă și de foc, amestecate cu funingine, ce se răspândeau peste satele din jur, uneori chiar peste orașul Siracusa. Credincioșii din bisericile creștine povesteau că, în trecut, sate întregi au fost acoperite de
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
-n iaurt. Când o suna s-o invite la el avea un telefon special alimentat cu o cartelă luată de pe piață, fără să poată fi interceptat, dar la tehnica de ascultare de astăzi, de nimic nu erai sigur. Prea multe răbufneau în presă și asta doar nu datorită faptului că persoanele respective nu-și luau măsuri de precauție. Ce-o avea să-mi spună atât de urgent de mă caută ea pe mine?se gândi Andonache uitând pe moment de stringenta
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Galați. Mi-am găsit post de profesor la un liceu aproape de casă. - Bravo! Și până acum nu ai putut să-mi spui? Sau ți-a fost jenă să o faci știind că mă lași de izbeliște în Dobrogea, iar singură, răbufni fata indignată. - Vorbește te rog mai încet, se uită la noi pacienții cum ne certăm. - Dar noi nu ne certăm, dragule, că nu avem de ce. Fiecare are viața sa, fără obligații față de celălalt, spuse ea abia abținându-se să nu
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
dor durerile lumești Pe care le-ai primit din plin și te-au trimis pe unde ești? Iubitule, sunt frământări la care nu găsesc răspuns Dar care au săpat crevase și care-n suflet s-au ascuns Și zac mocnite, răbufnesc, n-au darul să mă liniștească, Sunt întrebări ce nu-ncetează sub talpa lor să mă strivească. Eu îți transmit că-n lume-i soare, sunt ierni și primăveri senine Iar viața merge înainte și fără noi, și fără tine
PRIBEAG de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368409_a_369738]
-
ai trimis la mine. El îmi luminează calea Ca să văd pe unde-oi merge De-oi trecea prin valea morții Și din Cartea Ta mi-oi șterge. Rușinați să fie-aceea Care umblă a mă pierde Și cu vorbe de ocară Răbufnesc din minți deșerte. Și-nălțați de bucurie Cei ce Te iubesc mereu Și strigă fără-ncetare Mare este Dumnezeu. Eu sânt străin, Doamne sfinte Greu împotmolit în rele Vino către mine-n grabă Doamne-al mântuirii mele. Referință Bibliografică: PSALMUL
PSALMUL 70 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368410_a_369739]
-
pielea de găină! Aoleu, mămicuța mea!... Așa! Pupă-le pe-amândouă!... Așa! Aoleu, Doamne, nu mai pot! Urcă-te,Vasile!... Fă, mai traci dracului din gura aia că mă termenași de cap și nu pot să mă mai concentrez! a răbufnit bietul Vasile. —Tac, dar urcă-te că nu mai pot! Așa, vezi?! Aoleu, mămicuța mea a bunăăă! Încet Vasile!... așa!... mă duru o țâră că sunt strâmtă, dar n-are nimic că în rest e prea bine. Așa!... au!... așa
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]