2,217 matches
-
care îți arată o lume în mers, surprinderea luminilor fugare de la luntrile pescarilor care-și vrăjesc prin licărirea torțelor prada din adâncuri și mai ales acel lucru de neuitat care este chemarea de dimineață, în faptul chiar al zilei încă răcoroase, a luceafărului, care se ridică deodată în fundul cerului vioriu, și este ca o trezire la viața cea nouă, ce trebuie să înceapă pentru locuitorii adâncului de apă, ca și pentru cei care, astăzi, pe ruinele cetăților elenice, duc numai rămășița
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
Nina Casian, George Lesnea, Ion Istrati, Radu Boureanu și alții. Crâșma „La Doi Peri”, sat Hlincea Această crâșmă a fost adăpostită de ultima casă aflată la ieșirea din satul Hlincea care a aparținut lui Gheorghe Calistru. Avea pivnițe adânci și răcoroase, precum și un scrânciob. În lungile lor drumeții, Mihai Eminescu și Ion Creangă s-or fi abătut și pe aici și poate au citit ̀în stele lângă o oală cu vin bun și un lăutar cu har. Biserica Rotundă din
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
se lăsau găsiți prea curând... Am ajuns în vale, unde am găsit un lac. Era absolut limpede, strălucitor... aproape că-mi amintea de privirea Iasomiei... Am alegat spre apă cu toții, pentru că aveam sticle de umplut... În timp ce umpleam sticlele cu apa răcoroasă, a apărut o umbră pe deasupra lacului, niște aripi imense... era o pasăre uriașă, un dinozaur zburător, cu aripi de oțel lucind în lumina soarelui... am alergat spre copaci, să ne ferim, însă dinozaurul zburător urmărea un altul de pe malul lacului
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
arșița amiezii fără să aibă apă prin apropiere. Și așa a fost. După cotitura cărării, dincolo de lanul de grâu, era o fântână cu capac de lemn. Ne-am umplut sticlele și ne-am răcorit, turnându-ne apă în cap. Era răcoroasă și limpede, în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate minunățiile acelui tărâm, și nu le vedeam noi în adevărata lor înfățișare. Scoțând apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spre crâng, am trecut pe lângă fântâna cu cumpănă, care părea acum o fântână obișnuită și cam pustie... apoi am ajuns la drumul care ducea spre sat. Am mers direct spre clădirea principală, și imediat ce am intrat pe ușă, în holul răcoros, am auzit glasuri înăuntru. În sală era ședință, tocmai bine pentru a le arăta tuturor ce găsisem noi. Am intrat, iar ei au rămas cu privirile ațintite asupra noastră. Iasomia era acolo, ceea ce m-a surprins ca întotdeauna, zăpăcindu mă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
-i zbor. Sunt evitate, în aceste cărți de aforisme, băltirile tautologice de felul: omul este om. Intenția, tendința, scopul, implicarea, munca, responsabilitatea, respectul se învață în „școala vieții”, cea proaspătă precum mereu nevoia de a respira, precum roua din adierea răcoroasă a dimineților de vară -, și unde insuficiența, golul, neputința se cultivă ca potențialitate, știut fiind că (împreună cu Sisif sau nu) pentru a fi fericit îți este suficientă lupta spre înălțimi. În societatea de consum marcată de criza lui „a fi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
orice unealtă anterioară și prin brazdă orice alt material. II. Artistul de la ROSAL (o opinie) Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el, ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
accidental că vă simțiți bine, când aveți la dispoziție americanul și atoateîncăpătorul O.K. ! Ați putea să nu fiți înțeles! Ori cum să nu bei sucul de nu știu ce papaie, când reclama televizată ți-l propune:"Atât de cool, atât de răcoros..." deși mai e vorba și de o mică tautologie... Iată de ce am plâns de bucurie la sosirea americanilor! Și împreună cu mine s-au smiorcăit toți de pretutindeni, nu numai românii! E o imensă bucurie să-ți vezi tot mai pline
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
rândul lor - a răspuns Pâcu, cam cu țâfnă. Tocmai atunci, dinspre cuhne a intrat Măriuța crâșmărița, cu un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n brâu aburinde, iar din urmă o seconda Costache crâșmarul, cu o oală burduhoasă plină cu vin răcoros. La vederea acestora, s-a auzit murmurul cărăușilor, ca semn că au scăpat de așteptare. Cinstiți gospodari, dați ulcelele mai aproape, să vi le umplu cu vin, că cine știe, vi s-o fi făcut sete de la atâta cislă, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o trebușoară delicată. Un nou hohot de râs a zguduit geamurile crâșmei. Vasile Hliboceanu râdea în rând cu ceilalți, fără nici o umbră de supărare. După ultima plăcintă cu bostan dispărută din chersân, crâșmarul a umplut ulcelele cu vin proaspăt și răcoros. Pâcu, din colțul lui, privea la cei din jur, așteptând parcă să fie întrebat: „Da’ când începi povestea ceea?” Intre timp, și-a umplut luleaua cu tutun... Mitruță Ogaș, ca cel mai tânăr dintre cărăuși, a alergat să aducă un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
broaște-spion pot apărea dacă o dai pe aceasta la o parte, nu strici echilibrul aerului suspendat deasupra șesului galben, care te îmbie la drum. nouă în al doilea loc: la miazăzi de drumul tău curge râul sacru jamuna, acesta este răcoros și subțirel, semn că ești aproape de ținutul uttarakhand, ești aproape de ghețarul-înalt opritor de-furtuni, îmbrățișezi cu totul râul jamuna, păcatele tale sunt iertate, te faci una cu bine vestitorul râu jamuna, ieși din el la prima strâmtoare, el va curge
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde îl vei întâmpina cu atâta bucurie și prosperitate pe prințișorul de aur al vieții tale, shangdi di liwu, te pui pe o explorare extrem de amănunțită a anexei cuibușorului tău, a micului ox, descoperi multe spații de depozitare sub pământul răcoros al muntelui, dotate deja cu rafturi, cufere, ulcioare, cutiuțe de os, dar și ceva poienițe, parcele de pământ negru, uleios și tarlale, care, cu puțin efort, pot fi folosite pentru cultivat grăunțe de tot felul, ceea ce îți generează o stare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai. Un cer limpede, țintuit cu stele, te îmbia să zăbovești ascultând liniștea din jur... Ei însă au pornit grăbiți... Uite la ei cum umblă noaptea, parcă-s holtei. N-au băgat încă de seamă că li
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Cine a crezut că poate face un legământ cu această curgere universală, s-a Înșelat amarnic. Nu poți auzi cuiele, bătute În taină În copacul pe care chiar În clipa de față Îl admiri, șezând la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre acele zări despre care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și neprețuitului prieten, M.Borger) „Nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sănătate și zile mai luminoase. Îndată ce s-a mai oprit ploaia, am lăsat eșarfa și am venit În cameră. Tare mă mai usturau tălpile! Dușul cald m-a relaxat. După o perioadă sufocantă, simțită acut În oraș, era prima seară răcoroasă. M-am acoperit cu pledul peste care am pus și pătura groasă. Luasem cu mine câteva cărți. Am lecturat cât am lecturat, am privit Îndelung pe fereastră la mușcatele care abia se mai conturau sub vălul de Întuneric și apoi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de departe, dintr-un fel de călătorie hipnotică. Se simțea liniștită, îi era somn. Se îndreaptă spre dormitor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă sucuri între calupurile de gheață, scontând pe o vânzare profitabilă. Unii trecătorii, fiind deja înfierbântați, se arătară tentați de o sticlă brumată cu o băutură răcoroasă pe care puteau să o bea din mers. În fața clădirii Judecătoriei orășenești, o mulțime pestriță aștepta deschiderea ușilor pentru a intra în marea sală de ședință, procesul zilei dovedindu-se de un interes fără precedent nu numai pentru cei implicați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la o atingere pe obraz și se simți Învăluit de o boare dulce și răcoroasă, care, făcându-l să uite spaima prin care trecuse, Îi ferici pe deplin inima. Într-un parc, pe o bancă... E o iarnă fără zăpadă, simplă și rece ca o grafică japoneză realizată În tuș negru. Cu toate că am Încercat să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
drum va trebui să-l facem „Împreună” aici, În acest... colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a povestit odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro vară caniculară, după o ploaie răcoroasă, când Întreaga grădină se afla străbătută de parfumurile fără seamăn ale trandafirilor, un preot-călugăr a găsit căzută Între florile acestea o ființă plăpândă, de un alb roziu, nu mai Înaltă de-o șchioapă, cu chip de copil. Între umeri avea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un drum scurt și alunecos, străbătut de-a lungul frunzei, mai atârnă o clipită de marginea zimțată (ca și cum și-ar lua adio), apoi se aruncă disperate În gol. Aș vrea să mă ridic și să deschid fereastra, să respir aerul răcoros adus de ploaie, dar nu găsesc energia necesară să o fac. Sunt slăbit. Foarte slăbit. Atât de slăbit cum nu m-am simțit niciodată. Cu câteva ore Înainte, de dimineață, a venit Melanie. Avea o figură foarte gravă, pe care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
coperțile revistelor. — Sunt încântat să vă cunosc personal, domnule Zara. — Cum de mă recunoașteți? — Sunteți o figură destul de familiară celor care citesc Daily Mirror. Celălalt îl conduse pe Zara la hotel; cheia de la recepție, semnătura în registru și apoi camera răcoroasă. După baia rapidă, trupul lui Zara odihnindu-se, purtat de imaginea profesorului care îi tot repeta că trebuie să fie sigur, de fețele asistenților săi bucuroși că în sfârșit au dat de urma lui Leo Raman, moderatorul talk-show-ului luându-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]