260 matches
-
confirma și arabii, și chinezii, și americanii. Să faci pact cu Dumnezeu e la fel de grav cum ar fi dacă l-ai face cu Diavolul. Nici unul nu e mai breaz decît celălalt. Nici mie nu mi-a plăcut niciodată să mă răfuiesc cu ideile, prefer persoanele în carne și oase. — Doar lui și mamei îi datorez experiența pe care am acumulat-o, zice Petrică cu mintea în altă parte, măcinat parcă de un gînd ascuns, în timp ce prin cap îi trec amestecate cuvinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
după ce strălucea, își aprindea o țigără, mai strălucea puțin, apoi se făcea alb-verde la față și-și turna un păhărel, observând că ea, mama, nu gătește niciodată ciorbe și-și hrănește copiii cu multivitamine și cavit. Totdeauna, ofițerul s-a răfuit cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi vorba, În total, de mai puțin de o pagină din dactilograma lucrării tale. În locul rândurilor incriminate ai putea adăuga nu una ci cât mai multe pagini În care să-i cuprinzi pe toți impostorii și neisprăviții care s-au răfuit nu numai cu marele poet și om de știință Ion Barbu, ci și cu toate spiritele de elită ale culturii noastre și cu toți politicienii mari ai neamului nostru. Cât despre titlul sintagmatic (de capitol) „Piatră de poticnire” Îți declar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
primăria sectorului doi pe directorul firmei de salubrizare ai cărei angajați l-au nemulțumit, să-i atragă atenția asupra problemelor observate sau, dacă există un contract care să-i permită asta, să-l sancționeze pe respectivul director. Nicidecum să se răfuiască, în văzul public, cu niște muncitori, indiferent dacă respectivii își făceau sau nu treaba. Observația este valabilă, bineînțeles, pentru toți politicienii care se simt stăpâni, și nu angajați ai noștri. Reacția firească ar fi să ne revoltăm, nu să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
la care ții atît de mult. Vălul cel negru reveni. — Lynn? — Va fi prima persoană interogată - cu pentotal. Dacă e curată, o lăsăm În pace. Nu știe despre Whisper și Încă am cadavrul din San Berdoo. Iar noi doi ne răfuim după ce se termină totul. CAPITOLUL 52 Nu a putut dormi. Depoziția lui Vincennes nu l-a lăsat. Un apel de deșteptare de care n-ar fi avut nevoie: un reporter de la știrile radio, la ora 6 dimineața. Speculații pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care-l preia. Istoria preluării este însă remarcabilă și este articulată pe următoarele capitole: Origene, Grigore de Nisa, Augustin, Pseudo-Dionis, Maxim Mărturisitorul, hesychasm și palamism. O să aveți nevoie de carte la orele voastre din seria teologică. Acum, am să mă răfuiesc din nou cu Foucault. Vă vorbesc mai întîi de Surveiller et punir, care e și mai proastă ca cealaltă, și apoi vreau să reiau problema din Volonté de savoir. Dacă erosul, care formează obiectul lui V. de savoir, rămâne oricum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființa mișcătoare." Sâmbătă, 24 ianuarie 1981 "Ați văzut că seara de ieri nu ne-a ieșit pentru că ne-am dispensat de constrângerea programului. De aceea, astăzi vă propun un punctaj al serii. Am să reiau problema autorității pentru a mă răfui cu Bochenski (mi-am făcut cu ocazia asta câteva pagini pentru Jurnalul de idei), am să-i răspund apoi lui Gabi ce cred despre "cultura română și scena lumii" și, în sfârșit, mi-am găsit deviza și vreau să v-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deși în joc sânt viețile lor mutilate? Cât de castrați sufletește putem fi dacă, după tot ce am pățit, nu avem în noi nici măcar un atom de mînie? E oare chiar atât de greu de înțeles că mai întîi te răfuiești cu răul pe care l-ai cunoscut, care ți-a bulversat viața, care ți-a deturnat istoria și de ale cărui consecințe nu poți scăpa nici după un deceniu de la ieșirea lui din scenă? Și că numai prin analogie cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că tot azi poți s-o vezi pe Nastasia Filippovna, la Teatrul Mare, la balet, fiindcă o să șadă în loja ei de la benoar. Da’ ia încearcă să te duci la balet când ai un părinte ca al nostru! Îndată se răfuiește cu tine, te omoară și gata! Dară eu tot am dat fuga pe-un ceas și am văzut-o iar pe Nastasia Filippovna; n-am putut dormi toată noaptea aceea. A doua zi de dimineață răposatul îmi dă două bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bolnav. Așa, acum sunt gata să te ascult, mai ales că asta este ultima noastră discuție și, poate, chiar ultima întâlnire. Subit, lui Ganea i se făcu rușine. — Crede-mă, n-o să mă înjosesc până-ntr-atâta încât să mă răfuiesc cu dumneata, spuse el. Și dacă... — Degeaba mă iei așa de sus, îl întrerupse Ippolit. La rândul meu, în prima zi după mutarea mea aici, mi-am dat cuvântul față de mine însumi să nu-mi refuz plăcerea de a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcută de distinsul poet Mihai Ursachi În Salonul ,,Junimea” a fost și ea o referire la destinul autorului. Destinul ni l-a răpit pe Malin? Poate. Mai concret, noi vedem și mâna vinovată a Securității care, interpunându-se lui Dumnezeu, răfuindu-se cu Malin și familia, ni l-a răpit precum fac ucigașii. În seara aceea, de 21 - 22 decembrie 1986, dinaintea Crăciunului, după comă stranie, urmare a chemărilor În „laboratoarele” din strada Triumfului, la telefonul pretins a veni din partea familiei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care-l foloseam să ne protejăm pe stradă. L-am cumpărat din Chelmsford, pe drumul de Întoarcere de la Tony și Diana. Drummond poate să caute În toată Scoția. Noi aveam nevoie de el, existau oameni care puteau Încerca să se răfuiască cu noi. Aveam nevoie de el, Carole și cu mine. Mda, eram În Jammy Joe’s și l-am văzut pe Efan Wurie cum dansa și bea. Am Încercat să vorbim cu el, dar el ne-a respins. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
omul politic conflictual și nestatornic; nu ambițiosul peste măsură, nu... omul ! Președintele care „face”, guvernul trage (ce de scandaluri...!), poporul... rage ! Adică strigă și tot... înjură că nu trăiește bine ! cum i-a promis candidatul. Președintele care s-a tot răfuit cu ceilalți, în loc să construiască viitorul țării, al lui, al tuturor ! 2. Guvernele. Niciunul cu altă grijă decât taxe și impozite, distrugerea întreprinderilor mici și mijlocii, angrenate steril, neproductiv, într-o bătălie... cu președintele ! 3. Partidele politice mari, adică astea 3
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Bun”... - Noi, Orheienii ne tragem doar de la Ștefan? - Înseamnă că, pe pământul nostru, atât așezările, cât mai ales oamenii s-au ridicat În două picioare abia În secolul al XV-lea, dacă nu și mai târziu...? - În legătură cu „inevitabilul Ștefan”, ne răfuim noi altă dată, zice tata. Cât despre zapisele cu care se laudă Basarabenii, dacă ai ști istorie - după cum nu știi... - ai ști! - Ce să știu? - Ce să știi... Uite-așa suntem noi, Românii: după ce că nu prea avem istorie, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descoperit Înșelătoria abia după moartea celor doi hoțomani. Știi doar ce răzbunători și chiar ranchiunoși sunt calabrezii. Ce-au avut și ce-au pierdut! Comandorul, pentru că nu se mai putea răzbuna nici pe femeie, nici pe farsorul consular, s-a răfuit cu fiul lor, Ricardo. Când să se răzbune, o persoană oarecare, tu, de pildă, l-ar fi putut lua ceva mai tare pe putativ, și gata. Dar pe bătrânul Sangiácomo ura l-a făcut și mai măreț. Și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: "O să-mi plătiți voi toate astea". Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt, primul cu care trebuia să mă răfuiesc eram eu însumi, că nu eu alesesem țărmul acela, ci el mă alesese pe mine din pricina caracterului meu și că trebuia să se întîmple tot ce s-a întîmplat. În schimb, mi-am adus aminte ce pățisem la școala de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu’...” “Și?” Și m-a trimes după mătale. Cică are să-ți spuie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mult de tocmala ce-au avut... și cu aceste pricini ar fi cheltuit mulți bani ai lui... piste preț”. La acestea “Părintele prefectu” a răspuns “că după ce i-au gătit dughenile și poarta ce noă cu toati celi... s-au răfuit între dânșii și s-au așezat plătindu-i deplin. Și încă i-au mai dăruit... lemnul tot cu her (fier n.n), cu scânduri, cu șindrilă, cu toati a șepti dugheni vechi ce le-au răsâpit”. Mai zice prefectul că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sîntem prizonieri de război. Fiindcă, fie vorba între noi, ce să mai ascundem, am fost, la 4 martie 1992, mobilizați la ”luptă armată contra separatismului transnistrean”, am fost trădați și dați pe tipsie chiar de M. Snegur, pentru a se răfui cu noi. Vă mai accentuez un lucru: în 1992 nu a fost un „conflict militar între Moldova și o parte (rebelă) de Est a ei” ci cu adevărat un război, ce-i drept nedeclarat, între Federația Rusă și „tânărul” stat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aceeași, doar mediocritățile s-au mai rânduit. Iar don' Cezar se lăsa purtat pe norișorul de osanale, sicofanții își lustruiau imaginea încordându-și mușchii biografiilor proprii cu anecdote din preajma unui poet cu destin sigur. Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am avut dispute fără niciun temei cu don' Cezar din cauza croncăniturilor unuia (sau altuia!) dintre sicofanții din preajmă. Dacă e să-l judeci pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la gândul pedepselor ce-i pândesc pe dezertori. Acolo, la logo-feție îsă, Lică ținea bine locul lui Ștefan, primul vechil. Hallipa făcuse cu conștiința lui o tranzacție: ,,De-i vinovat, se va răfui la timp cu cei în drept". Până atunci obținuse de la comandament să-i fie lăsat la dispoziție. Lică fusese deci nevoit să descopere farmecul satelor. Printre săteni nu se prea știau bine rosturile lui. clar, de vreme ce era ocrotit de "boierii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu dinții. Represiunea acționa la maximum mai ales asupra celor bănuiți a fi potrivnici «noului», asupra elitei - sortite exterminării, pentru asigurarea dominației maselor. Întors de pe frontul din Răsărit, cu «semnul» de fost ofițer, ba și grav rănit, «dovadă» că «mă răfuisem» (deși nu era adevărat) cu cei care acum ne «deschideau drumurile», de la școala cu 7 clase din Priponeștii mei, comună cu oameni gospodari, dar refractari și ei, ca mai toți țăranii noii orânduiri, mă pomenesc transferat la școala din Căuești
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ar fi cheltuit bani ai lui”. Dar „părintele prefect” a știut ce să spună ca să iasă basma curată: „Și au mai spus părintele prefect că după ce i-au gătit dughenile și poarta cea nouă cu toati celi trebuitoari, s-au răfuit între dînșii și s-au așezat plătindu-i deplin. Și încă i-au mai dăruit lui Manolachi teslar lemnul tot cu her, cu scînduri, cu șindrilă, cu toati a șepti dugheni vechi ce le-au răsipit...și i-au mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
scotea țipete scurte care se amestecau cu loviturile toporului. Dar în fața mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam palmele pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]