302 matches
-
sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
până la urmă de trezirea lui Sly, păstrând, în schimb, vie în amintire extraordinara forță a iluziei, a tuturor închipuirilor și amăgirilor, capcane de felul acelora cu care bravul Petruchio, cel ce nu se sperie nici de furtună și nici de răgetul leului, îi va veni de hac „mâței turbate” numită Catarina. Chiar și îmblânzirea Catarinei nu este, în fond, o parodie a înfruntării sălbăticiei și sălbăticiunilor? Iar Petruchio n-ar putea reprezenta și el figura parodică a eroului războinic? Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
calde și crocante. Privind absorbit la prezentările filmelor viitoare, mânca floricele din punga începută. Unul dintre filme părea destul de tâmpit ca să-l readucă la Prytania peste câteva zile. Ecranul lat se lumină apoi într-o realizare tehnicoloră, leul scoase un răget, și titlul filmului proiectat apăru pe ecran în fața ochilor săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și punga de floricele din mână începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvîntat! SÎnt sclavul tău și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Se auzea tot mai tare și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de soprană. Fetele se uitară la Mal. El luă altă revistă și încercă să citească. Se auziră hohotele de râs ale lui Dudley, chiar mai înfricoșătoare decât răgetele de dinainte. Studentele se zgâiau acum la el. Mal lăsă Weekly Sportsman și urcă sus, ca să vadă ce se întâmplă. Holul era îngust și pe el se înșirau mai multe uși înguste din lemn. Mal urmări acel Ha, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceva de un roșu închis. Lângă cei doi zăcea un pistol. Mal urlă: — Coleman, întoarce-te! Buzz alunecă de-a lungul peretelui, cu pistolul ridicat, căutând o poziție din care să-l împuște în plin pe șobolan. Coleman scose un răget, parțial înăbușit de proteză, și îl mușcă pe tatăl lui de nas. Mal trase de trei ori, nimerindu-l pe Loftis în piept și în coapsă și proiectându-l din calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se mai aflau inginerul silvic din comună și un alt domn străin, cu un aparat de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
foarte bine. Mi s-a părut o voce de femeie. Femei pe-aici? se minună Nicanor. Nu mai avură însă timp să se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
părut o voce de femeie. Femei pe-aici? se minună Nicanor. Nu mai avură însă timp să se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
timp să se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul leului de cîteva ori, încremenindu-i pe toți și făcînd să amuțească pînă și glasul broaștelor. Fr-fraților, începu să se bîlbîie de data asta doctorul cu o voce surdă, fraților, ați auzit cu toții că ne aflăm în fața unui fenomen mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
doi. Nuțu porni să se cațere într-un arin mai subțire, care începu să se cam îndoaie sub greutatea lui. Matei și Răgălie rămaseră încă jos, paralizați de nedumerire. Se uitau țintă spre locul de unde răsunaseră strigătele de ajutor și răgetele leului și nu mai știau ce să creadă. Urcați-vă odată, inconștienților! șuieră din nou doctorul amenințîndu-i cu pumnul. N-auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb ceva cu mult mai curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
odată, inconștienților! șuieră din nou doctorul amenințîndu-i cu pumnul. N-auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb ceva cu mult mai curios le reținu tuturor atenția îmbolnăvindu-i de groază. Pe lîngă răgetele leului se mai făceau auzite strigăte de elefanți, de maimuțe, de leoparzi și chiar de tigri. Nu mai era pentru nimeni nici o îndoială. Ceea ce spusese doctorul la început, și anume că se aflau în fața unui fenomen mai mult decît curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici echilibrul și nici să-și dea seama cîtă greutate poate suporta un arin ca acela. Așa că la un moment dat vîrful se îndoi din ce în ce mai tare, pînă se rupse, iar Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și chiar pe față, părea un monstru mai de temut ca fiarele junglei. O vreme nu mai scoase nimeni nici o vorbă. Pădurea părea moartă. Nici măcar păsările nu mai ciripeau, ori nu mai avea nimeni urechi pentru a auzi altceva decît răgete de lei și de tigri. Ce-o fi fost oare? întrebă în șoaptă Iancu Răgălie. Sssst! îl făcu atent Nicanor ducînd un deget la buze. Și numaidecît apoi, tot din acea întunecată și fioroasă parte pădurii, unde nu puteai distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
frate-su și pe Nuțu la mlaștină, o uitase între celelalte. Iar Matei tocmai pe aceea o pusese prima dată!... Cît de neatent a putut fi! Și acum totul se putea transforma în dezastru pentru el!... Domnul Nicanor, de cum auzi răgetul leului, tresări puternic, făcu niște ochi ca de buhă și porni aprig spre Matei. Acesta stătea încremenit lîngă casetofon și nu mai știa ce să creadă. În fața unei astfel de situații, Bărzăunul se consideră un om pierdut și o zbughi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul căzut din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua pe mine de prost, că nu-ți merge! Află că am ascultat toată caseta ta! Toate răgetele de lei, de tigri, de elefanți și de alte jigănii... toate le-am ascultat! Și eu, și nen-tu Iancu și domnul Nicanor... și toți din cămin!... Ne-ai făcut de rîs în fața satului, dobitocule! Cine te-a pus s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
masa sculptată a Leei din bibliotecă. Masa sub care mă jucasem toată copilăria. Din picioarele ei cilindrice, masive, imagi nasem coloane de palat, sub tavanele căruia, tivite cu liane, mă ascundeam de o junglă imaginară, cu boturi și colți și răgete nemiloase care atunci nu mai aveau cum să ajungă până la mine... În față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele, Și tainic s-ascund. Țârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuși de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-mi pasă mie că a fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele Actorului, alt bețiv, de banii Magistratului, javra javrelor?! După ce l-ați dat jos, v-ați dus repede să-l pupați în cur, în loc să-i luați gâtul, neam de otrepe! Ce tot vreți de la mine? M-am săturat de călăreala voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
doisprezece, lucrări aproape tot atâtea câte au fost cele ale creației. Pasajul dificil a fost depășit fără ca el să-și dea seama de performanța pe care o realizase, mâini fericite făceau violoncelul să murmure, să vorbească, să cânte, să scoată răgete, iată ce Îi lipsise lui rostropovici, această sală de muzică, acest ceas, această femeie. Când termină, mâinile ei nu mai erau reci, ale lui ardeau, de aceea mâinile se dădură mâinilor și nu li se păru că Își sunt străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]