1,206 matches
-
lipsă de energie ; amorțire sau slăbiciune a brațelor și/ sau picioarelor ; furnicături sau amorțire a mâinilor sau picioarelor ; somnolență ; durere de cap datorată tensiunii arteriale ; tremurături • tulburări vizuale • senzație de învârtire • palpitații ; bătăi rapide sau neregulate ale inimii • voce aspră , răgușită sau iritată ; sângerări nazale ; congestie nazală ; iritația gâtului • durere la nivelul stomacului ; dureri în partea superioară a abdomenului ; dureri anale ; senzație de uscăciune a gurii ; indigestie ; râgâială ; senzație de arsură în capul pieptului ; limbă roșie , dureroasă ; durere la înghițire ; durere
Ro_526 () [Corola-website/Science/291285_a_292614]
-
productivă poate fi și de origine cardiacă (de exemplu edem pulmonar acut). La cardiaci, tusea productivă este condiționată de staza în mica circulație, care determină transsudare bronho-alveolară și iritație a mucoasei bronșice cu hipersecreție bronșică. După timbru tusea poate fi: răgușită, afonă, lătrătoare, cântătoare, bitonală, cavernoasă cu timbru metalic, tusea chintoasă, tuse iritativă cu timbru sec. "Tusea răgușită" sau "tusea surdă", "tusea stinsă", "tusea voalată" are o intensitate foarte mică. Este cauzată de inflamația sau infiltrația corzilor vocale. Apare în afecțiuni
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
condiționată de staza în mica circulație, care determină transsudare bronho-alveolară și iritație a mucoasei bronșice cu hipersecreție bronșică. După timbru tusea poate fi: răgușită, afonă, lătrătoare, cântătoare, bitonală, cavernoasă cu timbru metalic, tusea chintoasă, tuse iritativă cu timbru sec. "Tusea răgușită" sau "tusea surdă", "tusea stinsă", "tusea voalată" are o intensitate foarte mică. Este cauzată de inflamația sau infiltrația corzilor vocale. Apare în afecțiuni laringiene care afectează corzile vocale, fie prin producerea unui edem local (crup difteric, laringite acute sau cronice
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
seniorul cu dinții înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inabayama nu era singurul care-l căuta. Kuwabara Jinnai, un ronin din Kai, îmbrăcat în armură de la talie în jos, alerga în jurul copacului de camfor, țipând cu glas răgușit: — Îl caut pe seniorul din Suruga! Unde e marele General Yoshimoto? O rafală de vânt ridică marginea unei perdele, fulgerul lumină și Jinnai văzu un om purtând o haină roșie peste armură și un coif cu opt dragoni pe blazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lor, care coborau în apă de pe malul de apus, chiar și când se apropiară. Cu Kazumasa în frunte, samuraii din Tokugawa se repeziră în regimentul lui Isono Tamba. Conștient dintr-o dată de prezența inamicului, Tamba scoase el însuși un strigăt răgușit, ordonându-le oamenilor săi să se retragă. Un războinic, agitând o spadă udă, îl lovi dintr-o parte. Tamba se prăbuși, stârnind o jerbă de apă. Apucând coada lăncii care-l înjunghiase în coaste, încercă să se scoale, dar luptătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
clanul Oda, unul după altul, până când aproape se plictisiseră. — Asta răzbună înfrângerea noastră de la râul Ane. Acum mă simt mult mai bine, murmură un om. — Nu înainte de a fi văzut capul lui Nobunaga! replică altul. Apoi, cineva râse cu glas răgușit, îngroșat de accentul din miazănoapte: — E ca și cum l-am fi și văzut deja. Nobunaga îi are în față pe luptătorii Honganji și Miyoshi, iar pe noi, în spate. Unde-o să fugă? E ca un pește în plasă! Studiară capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îi lovea calul, înnebunindu-l. Și nu numai calul său. Animalele călăreților care așteptau momentul înapoia lăncierilor începură să se cabreze, cuprinși de o asemenea panică încât sparseră formația. Lăncierii așteptau ordinede la Tadatsugu, care îi ținuse în loc cu strigăte răgușite: Nu încă! Așteptați să dau ordin! Prăștierii din linia întâi a inamicului jucaseră rolul de geniști, deschizând o cale de atac pentru forța principală. Prin urmare, deși corpul de Mizumata nu era deosebit de înfricoșător, în spatele lor își așteptau ocazia ostași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
urlând spre pozițiile lui Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? Spălați putina, după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză greoi pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
inventat maghiarii, cehii și polonezii... Mihai-Răzvan Ungureanu: Țările de la Visegrád... Mircea Zamfir: Invitatul meu mi-a luat-o înainte. Poate ați recunoscut vocea ministrului de Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu... Mihai-Răzvan Ungureanu: Mare mirare să recunoască o voce... Mircea Zamfir: O voce răgușită, vreți să spuneți... Ați avut invitați mulți, și atunci sunt două variante: ori nu erau disciplinați și a trebuit să țipați la toată lumea - în chip diplomatic, desigur; ori poate că erați agitat de la cele interne, domnule Ungureanu. Faptul că de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
ai spus. Ai zis așa, n-o să fac ca tatăl lui Oedip, dar o să fac ca Rousseau." "Glumeam!" zisei, simțind că pierd terenul. "Aha, glumeai!" Da, exageram, ca să înțelegi ideea." "Exagerai ca să înțeleg ideea, zise deodată Matilda cu un glas răgușit și gros. După ce mă loviseși și mă aruncaseși pe podea, acum glumeai, exagerai... Ce, ar fi mai bine dacă ai muri? Ți-ași pune și eu pe piept o floricică!" "În orice caz, zisei, sănătoasă la cap nu ești dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o întrebai. Dădu din cap: nu! "Ta-taaa, zise ea, după ce chelnerul se îndepărtă, tu ești răgușit!" Tresării. Și mie mi se păruse când dădusem comanda, îmi auzisem glasul, ceva străin, puțin spre bas, o clipă. Tușii. "Și acum mai sânt răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi fi răcit și eu nu simt... Mănâncă încet înghețata, să nu răcești și tu..." Îmi aprinsei o țigare cu berea înainte, în timp ce Silvia își sorbea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
distrus pe Amăicălițului? îi spusei cu o intensă simpatie. Te-ai împăcat cu el!" Da, zise, și am fost amândoi cooptați în conducerea Uniunii. Eu am fost numit unul din secretari. Plecăm la București." "Vă mutați? strigai cu glasul meu răgușit. Părăsiți orașul?" "Da", zise. "Și revista?" "Revista o preia Amăicălițului." " Deci tu ești acum mai mare sau mai mic?!" "E mai mare, zise Clara, observând tăcerea soțului ei. Parcă ai fi fost insesizabil ironică. Sau parcă ar fi spus cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi urcând în ea, prin ce parte? Ah, uitați, are o scară exterioară, vedeți? în stânga, în fund..." Niște câini flocoși țâșniră de undeva din acea curte și luară cu asalt gardul de care ea se rezemase, lătrând cu glasuri furioase, răgușite, ca la stână. Dacă n-ași fi fost atent ar fi mușcat-o de mâini; o trăsei cam brutal și mă uimi inerția greoaie a corpului ei, deloc imponderabil, cum îți lasă adesea această senzație unele fete (Căprioara era astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
habar nu aveam că nu pronunțam cum trebuie. Ceilalți băieți ziceau chestii de genul: —Hei, Micko, la cât ai pus gunoiul în tomberonul de pe trotuar? —La unșpe după zece, Johnny sau poate era douăzeci după opt. La care izbucneau hohote răgușite. Și cum, atunci când încerca să se apere snopind în bătaie câte-un puști localnic, toată lumea îi zicea că-i un bătăuș, fiindcă era mult mai solid decât ceilalți băieți. Noi am clătinat din cap plini de milă, stând cu coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și să-i declar cu voce răgușită: „Bine-ai venit, iubitule“? Sincer, eram absolut nedumerită. Nu eram sigură ce-ar fi trebuit să spun. Ne pare rău, domnule, dar tocmai am terminat stocul de viței grași. James părea bosumflat. De parc-ar fi vrut ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi murit în locul ei, aș fi fost mult mai fericită. - Ia-mă la tine, mamă! De ce m-ai lăsat singură între rechini și fiare sălbatice? Ia-mă la tine! Simt că acolo e liniștea mea !... - Ding! Dong! Ding! Dong! Clopotul, răgușit parcă, venise a mă anunța că anotimpul călătoriei nu sosise încă. Rătăceam înțepenită, cu fața la troița unde Hristos atậrna simbolic pe cruce. Profunzimea cerului mă copleșea, iar limpezimea lui mă scotea din fire; coborậsem obosită cu privirea către automobilul meu alb
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ochii pe jumătate închiși. Nu exista nimic mai deconcertant decât Ariella când își juca rolul de Capo di tutti Capi. Poate mă poți ajuta și tu cu ceva la un moment dat. Ori avea laringită, ori adoptase dinadins un mormăit răgușit, à la Don Corleone. Am nevoie să-mi faci o favoare, pot conta pe tine? Muncesc din greu pentru tine, îmi venea să-i spun. Înainte să se întâmple toate astea, obțineam mai multă acoperire media decât oricare alt agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Vrea să-ți spun că te iubește, că ești un băiat bun, Ray. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii rumeni ai lui Ray și ni s-au arătat cadre cu mai multe alte persoane care plângeau. —Mulțumesc, doamnă, a zis Ray răgușit și s-a așezat, în timp ce oamenii de lângă el îl băteau încurajator pe spate și îi strângeau mâna. Următoarea scenă prezenta oamenii care ieșeau rânduri-rânduri din sală pe hol, spunând lucruri ca: — Nu-mi pare rău să vă zic că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plânseserăm cu toții, convinși că avea să moară, dar, după o intervenție minusculă, care nici măcar nu presupusese o anestezie locală, își revenise deplin. Deodată Ariella a adoptat o atitudine foarte calmă. Neliniștitor de calmă. Vocea ei a scăzut la o șoaptă răgușită. —Anna, nu m-am purtat bine cu tine? Mi s-a făcut greață. —Desigur, Arie... Dar nu era cale s-o oprești. Va trebui să ascult tot monologul. Nu am avut grijă de tine? Nu te-am îmbrăcat? Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise Madame Olcott. Era ea, o recunoșteam din afișul acela. Lividă, Într-o rochie măslinie, cu părul lucind de uleiuri, strâns pe creștet, cu vocea de bărbat răgușit. La librăria Sloane mi se păruse că recunosc chipul acela, iar acum Îmi aminteam: era druidesa care alergase spre noi, gata să ne descopere, În poiană, În noaptea aceea. „Alex, Denys, aduceți prizonierul aici“. Vorbise pe un ton poruncitor, murmurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins În pânza lui de coarde vocale Încrustate cu polipi nituiți, l-aș fi auzit murmurând răgușit muzica sferelor, Turnul sorbea chiar În momentul acela unde din inima pământului gol pe dinăuntru și le transmitea tuturor menhirelor din lume. Rizom de articulații bătute-n piroane, artroză cervicală, proteză a unei proteze - ce oroare, din locul unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
discursuri mari și istorice ale Ducelui, din care se Învățau pe dinafară, la școală, citatele cele mai semnificative, deci se Învăța totul pe dinafară, pentru că orice frază era un citat semnificativ. Când se făcuse liniște, Terzi vorbise cu o voce răgușită, care abia se auzea. Zisese: „Cetățeni, prieteni. După atâtea sacrificii grele... iată-ne aici. Glorie celor căzuți pentru libertate“. Atât. Și dispăruse Înăuntru. În vremea asta mulțimea urla, partizanii Înălțau pistoalele-mitralieră, puștile Sten, flintele, vechile puști nouăzeci și unu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a căzut pe un umăr mătăsos. În timp ce degetul arătător descria cercuri în jurul sfârcului expus, Amanda și-a întins buzele roșii și strălucitoare într-un zâmbet leneș. Și mie mi-a fost dor de tine, a răsuflat ea cu o voce răgușită. Și am cea mai minunată veste. Dragul meu, o să se întâmple ceva care o să ne desăvârșească mariajul. Ceva care o să ne apropie mai mult decât am fost vreodată. —Grozav, a spus Hugo care intenționa să se apropie de ea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a informat-o ea pe asistenta Harris. Asistenta Harris s-a aplecat și și-a împletit o mână uriașă, cu degete groase, în jurul mânerului valizei. — Nu e nimic care v-ar putea convinge să rămâneți? Din cauza emoției, vocea Amandei devenise răgușită. Hugo a realizat că nevastă-sa încerca să facă apel la latura sentimentală a asistentei Harris. Avea însă dubii că strategia avea să funcționeze. Asistenta Harris nu avea o latură sentimentală. — Absolut nimic, i-a confirmat asistenta. Chiar azi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un gest implorator, pe blatul mesei de un albastru țipător. Nu pleca. Te rog. Aș vrea... ăăă... aș vrea să te întreb ceva. —Ce? Hugo i-a aruncat o privire de nebun. — Mă întrebam, a continuat el cu o voce răgușită, dacă nu știi cumva cum se... — Ce să știu? Cum se... ăăă. Hugo și-a dres glasul. — Cum se pune un scutec. Alice, care începuse să se ridice în picioare, s-a așezat brusc la loc. Ochii ei, deja mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]