270 matches
-
1918) și revenit în actualitate după sfârșitul dictaturii lui Ceaușescu. Dacă patriarhul Miron Cristea vedea Catedrala drept „un simbol al unității de neam și credință”, regele Ferdinand I adăuga și valoarea de monument al recunoștinței: „...și veșnica pomenire a celor răposați pentru înfăptuirea României întregite” (după Centrul de presă Basilica - www.basilica.ro). Astăzi se marșează în continuare pe ideea unității național spiritual și se pune un accent special pe marca de biserică „apostolică”: patronul ortodocșilor români fiind declarat Sf. Andrei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bărbat pe care-l respect peste poate. — Vă Înțeleg intenția, dragă don Parodi, a spus Montenegro, luând cu simplitate o Sublime. Toată cinstea pentru acest respect. — Nu, nu mă refer la tine. Vorbesc de un străin din Rusia, care a răposat, dar pe care-l cunoșteam și care a știut să fie surugiul sau grăjdarul unei doamne ce poseda un briliant valoros; În țara ei, doamna era prințesă, dar iubirea nu are legi. Năucit de atâta noroc, tânărul a avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zic În ce hal Îmi iera patu; covertura și cearșafurle iera toate o pată; și perna, nici ei nu-i iera prea bine; turnesolu să scursese până-n teșcherele și mă chiteam unde-o să trag la aghioase la noapte, pencă răposatu Tadeo Limardo stătea Întins În culcuș, mai mort ca salamu. Normal că Întâi m-am gândit la han. Nu cumva să-și creadă dușmanii că io Îl sacrificasem pă Limardo și pătasem toată cerșăfăraia. M-am prins pă loc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-o cadorisească și, distribuindu-mi toate picioroangele p-un răftuleț dă pitchpin plin stup cu manuale Gallach, i-am zis lu boșorogu să să pună pă dușamea și să-mi crăinicească ca fonografu cu claxon a lu meșteru său, răposatu Wenceslao Zalduendo. Mai bine-mi țineam fleoanca. A deschis muianu și, mă jur pă clopotu dă pă sanvice, s-a făcut că-și ia o vocișoară dă ocarină dân ăle mai ascuțite, care n-o mai auz d-acu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da unu dân marile noastre suflete argentinene - frate-miu dă lapte, doctoru Carbone - Încearcă să mă console, observând, cu lux dă amărunte, că, dacă mai Întârziam, Îmi cădea drept În glagore toate ăle șaizeci dă kile ale lu Cárdenas și răposatu ieram mandea. Are dreptate Momo Carbone, Providența ie cu mine. Chiar În noaptea aia, fără să mă Împresioneze dezertarea lu asociatu meu, mi-am pus mergătorii Birloco ș-am trimis un răvaș, care păstrez copia lui și tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Da io Îți sunt dator să-ți fredonez că ț-ai băgat deștu pân la subțiori În ventilator. Uite, de nu, ce-am pătimit cu buchernița aia. Pentru c-am Împărțit premiu cu altu, am rămas legat pă vecie dă răposatu Lobatto și strofele lui dân zece versuri, care reflecta stări dă suflet folclorice. Io folosisem vorba recado cu sensu dă „mesaj“ or „misivă“, care a avut niște ani În urmă iepoca iei dă glorie, da prefesorii și criticii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar și celor din Serviciu, doar cîțiva inițiați își puteau da seama că un agent a fost uitat pentru că în referatele centralizatoare pseudonimul acestuia nu-și mai făcea apariția. Dar tot atît de bine se putea ca omul să fi răposat ori să-și fi schimbat zona de acțiune. Erau secrete care nu ademeneau pe nimeni dintre cei care știau că există. Oamenii săi erau dintre cei mai puțin curioși funcționari din lume. Foarte ușor puteai crede că este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
învățați n-au îngăduința a pătrunde. Acuma ce-or pofti domnii? întrebă ea, cu zâmbet încă tânăr. D-aduc ciorba de găină? ori să pun friptura ce-am scos din corfa domniilor voastre? Ce credeți domniile voastre că mi-a rămas de la răposat soțul meu? Mi-a rămas multă grijă, domnilor, și multă sărăcie. Cu sărăcia m-am învălit, cu grija m-am hrănit și l-am ridicat pe Culi. Acuma aveam de la dânsul atâta nădejde cât nu vă pot spune, și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gângăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura verbală a acestui vechi idiom rudăresc. Moartea e putrezirea vieții și viața își înfige rădăcinile în moarte: După legea Minții prea înalte, Fiecare-i la purcesul celeilalte, cum spune bătrânul poet Solomon Cornea, răposat de curând, înainte de a ajunge la o editură și la Academie. În această vorbire se exasperau viața și moartea, fără adaosul nostru de preocupări. Ascultam cu respect, reținând, după obiceiul meu, ceea ce mi se părea artistic. Era absurd - arta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare muribund până în ultima clipă, întrucît nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei soț o certase, " Stricato, nu mă mai tîrî pe la toți doctorii, că oricum o să mor", după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând " Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu", în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
teatrul adevărat încetează să mai fie posibil pentru Genet. Actorul însuși n-ar mai putea fi, în aceste condiții, decât „un mim funebru” evoluând pe scenă, un mim care caută „să-l reînvie și să-l omoare din nou pe răposat”. Iar Genet, autorul Scrisorilor către Roger Blin (prilejuite de montarea Paravanelor), nemulțumindu-se doar cu înscrierea în dramaturgia piesei sale a unui dialog cu morții, dorește ca întreaga punere în scenă să se ridice la nivelul acestui dialog. El imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al V-lea este prezent pe scenă, în sicriul său așezat pe un catafalc impunător, iar ducele de Bedford îi invocă fantoma (ghost), rugând-o să protejeze regatul. Piesa se deschide, așadar, cu bine-cunoscutul apel la fantoma ocrotitoare a regescului răposat plecat în lumea umbrelor, acolo unde își va întâlni marii predecesori. Moartea lui Henric al V-lea coincide însă cu sfârșitul unei epoci pline de măreție: mesagerului care aduce vești dezastruoase despre înfrângerile suferite de englezi în Franța i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu dugheană de crâșmă... deasupra pivniții și cu altă dugheană... alăture... pentru șidere crâșmarului și cu 4 dugheni din gios... supt un acoperemânt... lângă mănăstirea Bărboioului, pe Ulița Fânăriei, sfintei Biserici Mitropolii, unde se cinstește... hramul Stretenie, pentru pomenire sufletului răposatu soțului mieu Marie”. Cred că ai înțeles că dania o făcea vechii Mitropolii “Stratenia Domnului”, zidită de doamna Anastasia, soția lui Gheorghe Duca voievod. --Negreșit, părinte. Dar iată-ne ajunși în Sărărie. Aici ne întâlnim cu Tănase dărăban, care, împreună cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dintr-o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), cînd Burcev, cercetînd acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute de oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cei puternici, ci doar pe la cei săraci și bolnavi și n-a vorbit decât cu ei. În nopțile când moartea se apropia de cei bolnavi, se așeza lângă ei și îi ținea de mână până în zori, plângând împreună cu familia celui răposat... zicând că El a venit pe lume ca să-i slujească pe oameni... Și era o femeie păcătoasă care de ani de zile își vindea trupul. Când a auzit că El a trecut marea, a alergat la locul acela și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), când Burcev, cercetând acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute de oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întotdeauna proverbială, iar persoana sa, apreciată de toți cei ce-l cunoaștem și Îi frecventăm stabilimentul, inclusiv de cei care nu vedeau cu ochi buni ocazionalele lui escapade nocturne etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
le, l-am absolvit de pedeapsa cu moartea și i-am dat-o pe cea cu viață“. Dar în mintea lui încă există pedeapsa cu moartea, deci criminalul ăsta ar fi..., în fond și la urma urmei, dacă mai trăia răposatu’, ar fi trebuit împușcat. Deci să mai consumăm mâncare sau mai știu eu ce! Deci, un criminal - a omorât lumea! Dar vremurile astea au trecut și o dată cu ele, totuși, a mai rămas, la unii, mentalitatea, să zic eu, dinainte de Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și să-l așeze alături de cei drepți... În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh, amin... - Amin! fac semnul crucii. - Îndoliată adunare, dacă tot suntem aici împreună, lângă acest stejar, poate cineva dintre dumneavoastră dorește să spună câteva vorbe despre răposat, să ni-l reamintim înainte de a-i întoarce în țărână trupul cel pieritoriu. Țărână din țărână... Cine dorește să vorbească? Hai, cine? Contabilul se-ntoarce: - Să vorbească nepotul, e profesor... Se uită, își dau coate, încep să șușotească, își aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai oprim la un pod, se mai plătește o vamă, o luăm la stânga și-ajungem. Acum, când văd movila de pământ scoasă alături, mi se pare că au cam exagerat rudele și, din exces de zel, o să-l trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori, cuvintele pe care fericitul nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau cu totul diferite de un peremptoriu S-a căit. Câteva noțiuni de sintaxă elementară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dramatice ale acestei situații care, fără Îndoială, va rămâne În istorie ca cea mai mare calamitate colectivă care s-a abătut peste noi de la Întemeierea națiunii, respectiv guvernul să hotărască instituirea obligativității Înmormântării sau incinerării tuturor animalelor domestice care vor răposa de moarte naturală sau din cauza unui accident, și astfel de Înmormântări sau incinerări, reglementate și aprobate, să fie făcute, În mod obligatoriu, de către industria funerară, ținând seama de dovezile meritorii pe care le-a dat În trecut că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
patronul cârciumioarei să zâmbească În timp ce trece Într-un caiet halbele consumate, iar Sandu Șpriț lovește cu furculița, sacadat, În sticla de Tămâioasă. Gore, auzi cum sună, ca cloapetele lu` primarele din Belciugatele, ăla de s-a certat cu similea lu` răposatu` surdu. Un bagabont, dacă vreți să știți și părerea mea! Vrem, Gicule, cum să nu vrem, azi e ziua bărbaților de pretutindeni, așa au zis deștepții de la bergănbir, se acceptă și păreri de doi bani jumate, de aici și tot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]