336 matches
-
lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt registru față de nota falsă, cu vădită tendință moralizatoare, caracteristică scrierilor de ficțiune ale lui A., este scrisă monografia Constanța pitorească cu împrejurimile ei (1908), un adevărat ghid pentru cel ce dorește să cunoască istoria
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
Apropierile unora dintre sibieni de unii poeți germani este și de altă natură, Radu Stanca având - scriu autorii cărții - și o „soartă similară în foarte multe privințe cu cea a lui Cristoph Heinrich Hölty”, mort și el foarte tânăr și răpus tot de tuberculoză. Interesantă este și observația că până și baladele lui Ioanichie Olteanu, care au o notă aparte față de cele ale lui Radu Stanca ori ale lui Ștefan Aug. Doinaș, pot fi raportate la balada modernă germană (Wedekind, Brecht
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
spre mare se răsucise vântul / Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea / L-a scos un val afară cu grijă așezându-l / Pe-un cimitir de scoici ce strălucea. // La marginea vieții clocotitoare-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
repunerea pe tapet a problemei Basarabiei. Marea Britanie și Austria erau dispuse să impună Sankt Petersburgului retrocedarea Basarabiei Principatului Moldovei. Napoleon al III-lea s-a opus Însă, din interese geopolitice franceze. Intenția diplomaților englezi și austrieci de a vedea Rusia răpusă și grav umilită nu coincidea cu strategiile de perspectivă ale celui de-al Doilea Imperiu. Napoleon al III-lea nu accepta o diminuare semnificativă a influenței rusești la Dunăre În beneficiul Austriei și Angliei, care puteau, În felul acesta, să
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt, într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă, influență. Ca realizare poetică, Zogar e net inferior versurilor barbiene, nici imaginile nu frapează, nici înlănțuirea lor
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
Cocor. Visează și vede clar În viitor ogoarele, fărâmițate de până atunci, unite - prin Înțelegerea țăranilor - În mari tarlale, Întocmai celor din colhozurile sovietice. Cu același ideal În fața, Lazăr de la Rusca strigă ucigașilor săi credința sa nestrămutată În victorie. Deși răpus, el biruie prin forța credinței sale. Și tot acel ideal da eroilor comuniști din Scântei În beznă de (A.G. Vaida - n.n.) forța necesară să transforme Hașul Într-o școală de educație marxistă, iar celor din piesa nouă a lui N.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
De Quincey, nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec, ci și cu Împlinirea unui destin eroic, În felul său. Iuda se manifestă de la Începutul până la sfârșitul carierei sale ca un patriot fanatic, un activist energic, păcălit și răpus tocmai de acest fanatism al Încrederii În sine și În cauza, politică, pe care o Întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, În prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cei doi adoptă însă de acum o atitudine tranșantă vizând emanciparea Țării Românești de sub regimul Porții; în acest sens, războiul ruso-turc (1768-1774) îl află antrenat pe C. în redactarea unei vaste corespondențe diplomatice. Deși marcat de vestea uciderii lui Pârvu (răpus, cu „volintirii” săi, după o dură confruntare cu armata otomană la Comana), C. își continuă, în iarna lui 1770, călătoria asumată, pentru ca în aprilie același an, să se alăture, la Petersburg, soliei moldo-vlahe care solicita sprijin din partea „pravoslavnicei” țarine în
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
fel cum a fost luat și din mâinile lui. Aceeași metodă. — Nu așa trebuie să privești lucrurile. Dar nu te agita prea tare. — După toate astea, nu-mi proteja inima și nu sugera că sunt un bătrân care poate pica răpus de apoplexie. N-o să-ți meargă. Deci, unde este acest obiect? — Serios, e În perfectă siguranță. O dădu pe poloneză. Sever, nu o lăsă să vorbească În acea limbă. Încerca să invoce momentele teribile când trebuise să se ascundă - mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai țină o vreme până ce voi simți iar chemare să merg în lumea mea. Mi-era dor de Mătușa și de Baci dar s-au dus într-o zi de parcă nici n ar fi fost pe pământ. Baci a murit răpus fulgerător de o boală de plămâni, iar Mătușa l-a urmat după câteva luni murind din cauza unui horn înfundat. Auzisem că cei care mor noaptea în somn se duc mai liniștiți către rai. Mai povestește Gonzales cum a fost când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-a ciopârțit cu mânie și se mai văd și-acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că ar fi vrut să stea sub copacul răpus, dar un vânt de nicăieri a făcut ca nicio creangă să nu-l atingă în cădere. Tot în ziua aceea l-a cunoscut badea Vasile pe Sfânt. El l-a învățat să-și repare greșeala și din ciotul rămas de la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule! Dălcăuș a ieșit la glasul ei și părea înfricoșat. Atunci l-au pușcat. A căzut cu fața în jos. Ea s-a dus și i-a ridicat fruntea, ca să-l vadă răpus. L-a doborât și pe Tistu. După ce am aflat întâmplarea cu hoții, m-am suit în polog, cu făclioara de trestie. Uncheșul a mai rămas lângă vatră. M-am întins cu fața în sus, cu palmele sub ceafă, fără somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picioare era proaspăt văduvita lui soție, Elfrida Gribb, odinioară Elfrida Edge, cea care crezuse că tatăl ei era un olan atunci când căzuse de pe acoperiș. — Eu l-am omorât, a spus ea. Eu am făcut-o. ‘Frida Gribb, ‘Frida Gribb Soțu-și răpuse. Nu-i minciună! Chiar se duse. Vultur-în-Zbor a închis ușa în urma lui. Camera s-a cufundat în întuneric; a mers către capul patului. Pe pleoapele închise ale lui Ignatius Gribb erau puse niște monede vechi. — Avea ochii deschiși, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din dragoste pentru cei ce n-au... Comunismul înseamnă anticreștinism, iar dragostea este esența religiei creștine. Legionarul este împotriva comunismului și se va lupta din toate puterile lui pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunism să fie demascat și răpus.” (Corneliu Zelea Codreanu). Cutează și crede! Arhanghelul Mihail apără eroicul din noi când lupți pentru o cauză dreaptă. Curg neguri pe creștetul lumii, pământul românesc e umed de lacrimi și sânge; primejdii pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de cele mai frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea, „moartea, numai moartea legionară ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți.” Când Dumnezeu va trimite îngerii Săi să culeagă faptele omului spre răsplata veșnică, pe legionari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele celor răpuși. Primul martir e așezat pe cearceaf. Scos din groapă, e așezat pe lespedea mare... Ca pe un gigantic scut, precum eroii antici erau aduși în cetate de pe câmpul de luptă, șed acum trupurile martirilor. În jurul legionarilor, au venit familiile... Cine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de chiar foștii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care s-a opus cu jertfe zguduitoare monstrului apocaliptic. Legionarii, prin lupta și jertfele lor, au zădărnicit și întârziat cu ani mulți nesătula gură de a ne devora total. Oastea legionară a fost decimată cu zecile de mii, dar nu răpusă. Azi, comunismul deghizat în democrație rămâne aceeași fiară crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție înec deznădejdea în vers
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație) care atâtea neajunsuri Îi pricinuise. Fiind un ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă oarbă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, unora li se spunea lași, în timp ce alții erau proslăviți ca eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tânguia: „Da’ pe mine coane, cui mă lași?”. Sunt milos din fire, așa că nu puteam lăsa omul fără să-i dau vreo atenție și m-am întors spre colțul acela, destul de mucegăit, unde la umbra unui portret al crâncenului țărănist răpus destul de urgent de fierea urii, Corneliu Coposu, stătea precum Cavalerul Tristei Figuri, vechea și cam uitata mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului, fiind nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]