340 matches
-
a împăratului, tată a trei fete, experiența acumulată în depășirea ritualului îi conferă puterea să testeze limitele neofiților: „Atunci craiul, vrând s-o ispitească de e tare de înger, încălică pe mârțoagă, luă pielea unui urs vânat la tinerețe”. Prada răpusă se schimbă apoi, dacă fetei mijlocii i se arată în chip de lup, pielea balaurului este cea potrivită pentru viteaza mezină. Este limpede că împăratul însuși este un draconocton ce încearcă să își asigure o descendență eroică și pune în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după aceea să se ridice din Oprea Cârțișoara un alt nemulțumit. Un justițiar după părerea consătenilor și a prietenilor de prin satele din zonă, un brigand după părerea autorităților vremii, care nu au cunoscut liniștea, până nu l-au știut răpus. Acesta era Andrei Budac, fiul lui Zenovie și al Elisaftei, născut conform certificatului de naștere, în comuna Oprea Cârțișoara la 20 iulie 1873, având ca nașă pe Sanda Grovu, botezat fiind de preotul satului Avram Stoica. Era cel de-al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mondiale destul de lungi și grele, am trecut prin două cutremure de pământ mari, prin mai multe inundații catastrofale, care toate au provocat calamități de nedescris în țara noastră. Am avut multe supărări de ordin familial, dar nu m-am lăsat răpus, nu m-am socotit nenorocit și am avut tăria să mă ridic deasupra acestor dureri ale vieții. Strămoșii mei, țărani clăcași de pe valea Moldovei, mi-au transmis această tărie sufletească, de aceea sunt foarte bucuros și le sunt mult recunoscător
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
farmece femeiești. Dar atât de tumultuos se dezlănțuia (indignată în orgoliul ei rănit), încât părea că nu trebuie să-i mai stea nimeni în cale. Resemnarea din actul III era, de asemenea, convingător jucată, pentru ca în actul IV să cadă răpusă nemilos de pumnalul geloziei, mânuit până la demență de penultimul iubit, Don Jose. A avut norocul să fie ajutată în travaliul dramatic de toți tenorii temperamentali cu care se confrunta în dezlănțuirea dialogului din ultimul act. Aceștia trebuie menționați și ei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
nu vreau să rămân dator la vreo întrebare. Aleg unul care poate că prezintă zbaterea noastră comună, dintr-un timp incert: MI-AU IMPLANTAT UN AC ADÂNC ÎN SPATE mi-au implantat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care poate că prezintă zbaterea noastră comună, dintr-un timp incert: MI-AU IMPLANTAT UN AC ADÂNC ÎN SPATE mi-au implantat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
surghiunit la mănăstirea Strâmba; mutat ulterior preot la Gherla, depune râvnă pentru ridicarea parohiei sale paupere, până când, reabilitat, e rechemat a-și relua îndatoririle la Blaj, odată cu alegerea în fruntea eparhiei a lui Grigore Maior, în 1772. Se stinge prematur, răpus, probabil, de ftizie. Scrieri precum Despre schismăticia grecilor (transmisă numai parțial în manuscris) sau Despre articulușurile ceale de price, ambele din 1746, îl definesc pe autor deopotrivă ca istoric al Bisericii, ca latinist și precursor al Școlii Ardelene. Întâia prelucrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
Nou-născutul, indiferent de sex, primește de la părinți sau rude un lacăt de viață lungă la împlinirea unei luni de viață și îl poartă până în ziua căsătoriei. În vremurile de demult, din cauza sărăciei și a asistenței medicale precare, mulți copii mureau răpuși de boli, la vârste fragede. Părinții se rugau la zei pentru sănătatea și viața liniștită a copiilor și sperau că obiecte cu mesaje binecuvântate le vor păzi micuții de boală și necazuri. Lacătul-talisman are sculptate pe el imagini de copii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai greu, își horcăise agonia și murise, într-o baltă de sânge care se întinsese din ce în ce mai mult, sub razele lunii revenită în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
repezi spre tatăl său cu o bucurie fără margini iar el sări de pe gard și-o strânse la piept, sufocat de o dragoste sfâșietoare. Pentru Luana, momentul întâlnirii celor doi avu efectul unei lovituri de cuțit. Se prăbuși lângă fereastră răpusă, copleșită de o cascadă de lacrimi. Obligat de iubirea pentru soție și copil, de greșeala pe care o dorea iertată și îndreptată, de existența lipsită de sens și valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În două zile după luptă, iar, În cea de-a treia zi, Își conduse armata Înapoi, În Gifu. Se mișcase cu viteza cucului care zbura noapte de noapte peste râul Ane, ale cărui ape scoteau acum, la mal, cadavrele soldaților răpuși. Măreția unui om vine doar din ceea ce are Înnăscut. Trebuie să treacă și prin Împrejurări favorabile. Aceste circumstanțe sunt, adeseori, condițiile nefaste care Înconjoară un om și-i formează caracterul, aproape ca și cum ar Încerca să-l tortureze. Când dușmanii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată Întinderea Îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau Învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau Înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă oarbă. Unii oameni erau doborâți și uciși, În timp ce alții, victorioși, Își strigau numele. Dintre cei răniți, unora li se spunea lași, În timp ce alții erau proslăviți ca eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
asta se învenina sub loviturile neașteptate ale oștirii române. Cătau să-și stăpânească firea, să nu cadă în vreo cursă, să nu-și dezorganizeze rândurile de bătaie. S-a iscat totuși un vălmășag de nepovestit. Mulți ieniceri și spahii cădeau răpuși de sulițele, săgețile și buzduganele românilor, venite de pretutindeni. Dar și iataganele otomane secerau cu nemiluita vieți românești. Cumpăna victoriei înclina tot spre Soliman Pașa. Atunci Ștefan Vodă a dat semn buciumașilor să îndemne călăreții și pedestrașii din preajma Vasluiului să
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
lucruri; mîine; minți; a minți; mult; munte; nectar; nehotărît; neîncredere; neînțelegere; neînțeles; nelămuriri; nelămurit; neliniște; nervi; nesiguranță; neștire; nevoie; notă; noutate; numele; oamenii; ora; pachet; poveste; problema; problemă; profesoară; de profesor; profesorul; prostește; proștii; provoca; a pune; question?; rapid; răgaz; răpus; răspundea; răspundere; fără răspuns; răspunsul; realiza; recunoștință; repede; retoric; rușine; salută; de sănătate; semn de întrebare; semn interogativ; semnul interogativ; serios; sfat; socializa; socoteală; a solicita; soția; sprîncene; străin; striga; suspiciune; a nu ști; să știi; cînd nu știi; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
rămâne în suspensie marele écart în timp între Mircea Eliade și autorul Nostalgiei, când sugerează construcția volumului și, într-o jumătate de frază, autorul însuși seceta culturală a fost atât de profundă, încât a afectat și sintaxa literară a spaimei, răpusă, alături de alte victime, de ghilotina nemiloasă a cenzurii. Or, nu este așa: o rapidă răsfoire a câtorva romane românești din perioada 1965-75 (pentru a nu merge mai departe...) indică faptul că tema a continuat să înflorească și în ceaușism, estompată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Regele Wenceslav. La orice întrebare el râdea și, ridicându-și hlamida până la genunchi, începea să joace. Râsul lui creștea și scădea fără încetare, încât umplu de groază pe oameni". O inscripție descoperită de unul dintre localnici devoalează misterul: cetatea pierise răpusă de ciumă 62, chiar de Sfânta Elena, ziua nunții regelui. Rândurile narațiunii sunt sudate în jurul unei schelării complicate a macabrului, cu pronunțate ecouri atât din fantasticul romantic (The Mask of the Red Death de Poe), cât și din realismul secolului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
violentă, lucru iarăși admis de majoritatea protagoniștilor) își binecuvîntează nevasta vinovată, care moare astfel cu inima relativ împăcată. Cu aceeași voluptate mai degrabă sadică, Frankford îi scrie pe mormînt următorul epitaf (el însuși punitiv post mortem!): E-nmormîntată aici femeia care/ Răpusă-a fost de-a soțului iertare." Care iertare se pot întreba, legitim, aceeași critici feminiști? Textul urmărește, pînă la urmă, ca și The Duchess of Malfi, un tipar de subtilă și, totodată, delirantă coerciție psihică, aplicată femeii care încalcă un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
existență, Cehov, prin personalitatea sa a determinat rostirea unor elogii emoționante: "ce fericire că printre noi a trăit un om ca Cehov" (Katherine Mansfield). Viața sa este uimitoare și înscrisă între mizerie (tuberculoza care l-a chinuit și în final, răpus) și mari satisfacții. Lev Tolstoi spunea: "Francezii au trei scriitori: Stendhal, Balzac, Flaubert"; l-am putea adăuga pe Maupassant; Cehov însă, îi este superior acestuia. "Pescărușul", "Unchiul Vania", "Trei surori", "Livada cu vișini" au intrat în repertoriul permanent al dramaturgiei
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ca un gheizer în vrie) Iar cînd sîngele se învolbură și se obrintește în vene se taie cu un ciob vasele de la mînă apoi iar se frămîntă terciul pînă se încheagă aluatul pînă ce vezi alb înaintea ochilor și cazi răpus După care se cere să fi cufundat în mare la fund apoi se înhață un polip (cît mai mare) se prinde de-o stîncă cu harponul ori cu ținte și i se taie nervurile pe lung c-un briceag fin
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
Eva Ekvall, fostă Miss Venezuela în anul 2000 și câștigătoarea locului trei la Miss Universe 2011, a murit răpusa de cancer la doar 28 de ani. Eva, care devenise un star de televiziune în țara ei natală, a fost diagonosticată cu cancer la sân imediat după ce a adus-o pe lume pe fiica ei, Miranda. Autor: Gabriela Florentina Boghian
Fosta Miss Venezuela din anul 2000, răpusă de cancer la doar 28 de ani () [Corola-journal/Journalistic/67743_a_69068]
-
noastre ospitalități, gripa aviară, noua fantomă care bîntuia Europa. Păsăretul din Deltă dădea țipăt de moarte; lebede, gîște, rațe, pelicani, cocostîrci, pescăruși, cormorani, porumbei, găini, cocoși, curcani, de-a valma, de pe coclauri, de pe plaiuri și din curțile oamenilor necăjiți, sfîrșeau răpuși, de amarnicul virus "foarte agresiv" sau pe rugurile aprinse ale noii Inchiziții sanitar-veterinare; necesară, se spunea. N-au fost victime printre stăpînii păsăretului, din fericire. Totuși, a venit prima directivă europeană în piețele noastre și, o dată cu ea, prima victimă: eterna
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
se ridică -/ Cine ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul/ Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul." Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): "Înpăimântat de propria-i lumină/ se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână./ Disprețuise, până ieri, șederea,/ odihna bună, chiar și mierea." Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): "Doamne cu piciorul ridicat,/ Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple/ Fluturând, vă întreb unde este oare
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Ghilgames din zilele noastre, războinic și viteaz, în adaptare contemporană, a fost și încă mai e însuși Traian Băsescu. Ne-sumerian, ci constănțean, el e calit în lupte grele, purtând pe trupu-i cicatrici adânci, mărturii ale multor încleștări cu inamici răpuși, aproape tot atâția, să zicem, câte nave a numărat flotă odată. Ceilalți războinici, ce nu se dau în lături să se ia la trânta cu el - sunt tineri și cu forțe proaspete. Ultima bătălie ce tocmai s-a dus, fără
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
ucigătoare. Personaje: Doamna matador: Suki Palacios. Superbă, irezistibilă, alură de efeb, „dă impresia că există în afara sexelor, o specie nouă, mai sublimă". Pe jumătate japoneză, pe jumătate mexicană, fostă studentă la Medicină. Roasă de suferință pentru că mama ei a murit răpusă înainte de vreme de o boală umilitoare. Furioasă pe tatăl ei, dansator profesionist, care nu-și poate înfrâna destrăbălarea, dar practicând cu religiozitate ritualurile de doliu impuse de acesta (atâtea lumânări aprinse în același loc, la aceeași dată) și pe acelea
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul din vis în abis, Căzând
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]