608 matches
-
se formează la intersecția acestor trasee care par să nu se mai termine. Cu stîngu’ Înainte marș. Stîng’, stîng’, stîng’ - drept - stîng’. Salutăm tribune și ofițeri inexistenți, facem stînga-’mprejur, după care facem iar stînga-’mprejur, În timp ce răcnim din toți rărunchii cîntece ostășești, pe grupuri sau Împreună cu toată unitatea, pe două sau mai multe voci. Nu sîntem singurii, răcanii celorlalte unități din cazarmă, mai există o unitate de transmisiuni și una de aviație În incinta uriașă, mișună și ei Încolonați, zbierînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
razele matinale ale soarelui congelat, ierburile pline de chiciură din marginea pistei par de sticlă, cîmpul fumegă congelat În timp ce noi Îi deranjăm armonia. Se Întrevede cîmpia nesfîrșită, mii de kilometri de pustiiciune Împăcată. Dintr-un entuziasm necontrolat, răcnim din toți rărunchii și cumva chiar reușim să ne sincronizăm gura cu picioarele - cred că cel mai bine mi se sincronizează mie, pentru că nu am În minte decît promisiunea făcută de locotenent. CÎnd intrăm În poligonul ascuns după un mal enorm de pămînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coadă de lopată să mardească la timișorenii ăia de ieșiră În stradă. Și tac-tu făcu ce făcu și ajunsă revoluționar. Și-acu se Înscrisă la FSN. — Bă Doldele, și cînd te gîndești că bunicu-tău a fost legionar. RÎsetele zgîlțîie rărunchii nopții. Sau vestimentare. Doru și-a cumpărat niște blugi: — Pyramid? Ăia-s blugi? Blugi de gherțoi... Și tricou’ muștar. Bă, da’ ești rafinat rău. — Păi și ce, rufienii tăi nu sînt bufanți? I-auzi ce dume are ăsta În el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după paiele din ochii altora. Nu am nimic cu bețivanii; dimpotrivă, cred că la beție se petrec multe lucruri frumoase. Unul dintre ele este că, dacă-i spui unui om beat că e beat, el te va contrazice din toți rărunchii. Nimeni nu e niciodată beat, ci numai cu chef, ori puțin băut. Închei aici, că am Început să Înșir dobitocenii. Voi continua să-ți fac nervi și În scrisoarea de mâine. * * * Nu știu cine a fost mitocanul care a scuturat data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și zgâlțâise deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de vorbă cu tine! De ce ai fugit de la Dispensar? Ce, ești de capul tău?” „Ăia vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia că orice actor o Încerca Înainte de a intra pe scenă: oare despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i dintr-o familie de pripas. Și de câte ori nu s-a purtat ca și cum nu ar fi primit nici o educație. A spart geamuri cu obrajii goi și, pe urmă, fără să clipească a înfulecat cioburile și în timpul ăsta a râs din rărunchi, în timp ce-și tăia pielea de pe față și sâni. Și când îi spuneam: Ei, Lore, acum, cel puțin, arăți ca o scroafă proaspăt tranșată, acu' or să se dea bărbații în vânt după tine; atunci se liniștea ca prin
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iese hangerul cu mâner de smalt albastru și de pietre scumpe; pe d-asupra poartă un contoș de coloarea verde-deschisă a iezmului (iasp alb), îmblănit cu samuri. A.I. ODOBESCU Os de domn, Ienăchiță Văcărescu și-a purtat domnia adânc, până în rărunchii vorbelor pe care astăzi cu fală le rostim ca să subliniem ideile noi și vitale ale națiunii noastre. Din melancolie mă gândeam odată că cel care are sisteme e sortit pierderii, cel care are idei - armistițiilor, iar cel care poate gândi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
cerșetori sau fel de fel de indivizi și individe care-ți oferă ceva sau formulează cereri de ajutor. La autogara Deva, lângă gară, popas obligatoriu pentru cei ce tranzitează, o lume agitată și pestriță, agresivă, grupuri pitorești care răcnesc din rărunchi cu frenezie și o promiscu itate care te anesteziază. N-am văzut un McDonald’s mai mizerabil nicăieri În lume. Cineva Încearcă o justificare: vine Paștele, e agitația dinainte. Să treci de la acest peisaj Într-o lume normală, deși și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
strălucitoare stele pe firmamentul Bisericii, păstorilor de suflete cărora în viața lor le-a fost de ajuns numele de „preoți”, titlu complet pentru a exprima urmarea lui Isus și slujirea omenirii, iubită de ei din toată inima și din toți rărunchii. Dedic cu prietenie această carte - „meditație” mulțimilor de parohi de la țară și de la munte, care au ostenit o viață întreagă pentru Cristos cu sobrietatea și tenacitatea de adevărați „măgari”, mulțumiți doar pentru că l-au purtat între oameni. Dedic cu admirație
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a nu mai vorbi de reglarea lor. În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat ce-o purta pe ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent. Pentru că în sufletul Marietei răsunau deja muzicile altor sfere, se simțise
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Între trupurile lor înlănțuite furtunos clipea calm, migdalat, ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem cu însuși vortexul devenirii. Cereau din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure îl botezau în durere. Imobiliză antebrațul femeii pe saltea; fu atunci aproape orbit de sclipirea stelară a brațării ieftine de aramă ce-i împodobea încheietura. Era semn că Tengri, zeitatea mongolă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
viață. 1917, Piața Roșie din Moscova, spre ceasurile la care Revoluția bolșevică era pe cale să învingă. Un rus răpus de băutură se suie pe un afet de tun și, cu sticla de vodcă în mînă, le strigă compatrioților din toți rărunchii: „Menstruația, tavarișci, menstruația, tavarișci!“. Un compatriot cu conștiința revoluționară ceva mai trează îl corectează: „Niet menstruația, rivaliuția!“. La care turmentatul se clatină și mai zice o dată: „Menstruația, rivaliuția, nu contează! Sînge să curgă, tavarișci!“. Spre deosebire de ruși sau de alte popoare
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
realității devine certitudine atunci putem ajunge la starea subconștientă și psihică în care comuniunea cosmică se realizează de la sine. A-nfruntat vidul și jarul vieții Prinzând rădăcini în glii sau în mâl Scuturându-și țărâna din pletele-i îndărătnice străbătându-i rărunchii pe mii de căi Hrănindu-se din râu sau din mare Păcălind vântul ci mereu drept Stâlp strigându-și vigoarea Stâlp turbat și luminos Stâlp sfredelind pietrele...1309 E greu de înțeles cum poți nimeri tocmai acea fereastrp de spațiu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
osanale fictiv atribuite meșterului Hugues Salet 252, recurge și la amenințări pentru a susține veridicitatea celor scrise în cronică: "Blestemat să fiu și o mie de diavoli să mi se bage în suflet și în oase, în pipotă și în rărunchi, de voi rosti un singur neadevăr de-a lungul acestei povestiri; iar pe voi așijderea, focul sfântului Anton să vă ardă, ducă-se pe pustii să vă apuce, buba neagră să vă roadă, damblaua să vă lovească [...] de veți pune
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a expresiei, structurată În forme mai „clasice”, Într-o ordine ritmic-muzicală - imnul Închinat cartofului cu directa implicare a autorului În actul scrierii: și iată fața de hristos a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții Închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna din pîntecul Întunericului nu ne uita Întărește-ne cu uleiul nopților mîna
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de rubin voia și Împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute În spin ................................................. CEAI care desfeți limba și măruntaiele CEAI care micșorezi bolnavilor suferința ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-le adu În ficatul și În rărunchii mei liniștea umilința ceai dăruit refugiaților ruși ceai În grădini publice pe scaune de lemn ceai celor supuși și celor nesupuși ceai pe toate buzele ca o cruce de lemn... Și de data aceasta tensiunea afectivă, cu creșterile și descreșterile
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, În seria „legumelor”, generează acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemintele nopții Închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă În fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
întâlni cu Gheorghe, cumătrul și vecinul lui, care călărea un murg. Mai încolo, prinse din urmă și căruța lui Vasile, cumnatul, plecat cu noaptea în cap, dintr-un cătun îndepărtat. Merseră o vreme împreună, vorbind, între râsete și oftaturi din rărunchi, despre bucurii și tristeți. Făceau, așijderea, haz de necaz, fără, însă, a uita să dea binețe celor pe care îi întâlneau pe drum. Treceau pe lângă oameni cu sapa și bocceluța pe umăr, care se îndreptau spre țarina satului pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cloroformizată din cauza veneticilor. Și pentru Caragiale, trupul românesc era unul „bubos” politic sau chiar un „cadavru sângerând”, fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa străinilor, chiar dacă aceasta este adeseori pomenită). În articolul intitulat Rărunchii națiunii, Caragiale propune o soluție insolită: harakiri - România fiind proiectată în ipostaza unui bărbat care, ca să se curețe și purifice, trebuie să-și spintece burta pentru a extrage „puroiul” și „lăturile” din sine. Să fie acest gest singurul capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
altor legionari, era marcată fizic de privațiuni și suferințe, sufletele însă li se luminaseră și mai mult. De la dânsul am învățat nu numai să mă rog mai bine, ci mai ales să pătrund cu lama sabiei „Cuvântului Adevărului dumnezeiesc” până în „rărunchi”, în adâncul duhului, scoțându-mi pe altarul arderii în pocăință faptele, cuvintele, gândurile, cugetele și cele mai mici intenții, voite sau nevoite, întâmplătoare sau permanente, izvorâte din inconștiență, prostie sau venite din afară și primite cu bunăvoință în casa sufletului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tine, bata flutură! ciot de măgură de loess, straturile de sus țin cochilii paleontologice, șoseaua mușcă denivelări, atîrnă Prutul după două case, "Să aducem Europa în casele noastre. Votați candidații Partidului Democrat!" stop pe cîrlani și iadă, ea-și lipește rărunchii de gard, Văleni ieșire, constanta codificării voiaj s-a activat, dîmbul a ars cu tot cu salcîmetul, funingine de iarbă, frunzele păstăi vernil, cuiburi de viță răsădită Slobozia Mare, șoferul e creierul operațiunii, cum m-ai prins cu "frumușîca ceea"! și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
voi: Nu demult, eram un pom falnic, un măr, să spunem un Jonathan. Ignor cu ce se Îndeletnicea acel personaj biblic, Însă eu făceam niște fructe tare bune. Dar, Într’o zi, am simțit ceva ascuțit prin - cum să spun? - rărunchi. Devenisem doar o nuia, deși aceea Își dorise ca la anul să facă alte câteva mere. Nici asta n’am rămas, ci - iarăși ceva ascuțit - un mugure băgat sub „pielea“ cuiva. M’am luptat o vară, Întâi cu moartea, apoi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noastră ar behăi deodată, s-ar cutremura pământul. Și nimeni nu s-ar mai întreba dacă e o formă de luptă cuviincioasă, eroică sau ridicolă. Nici n-ar mai semăna cu un behăit, ci cu un oftat gigantic din toți rărunchii. Poate că nomenclaturistul nu și-a dat seama că-l lustram. Nu conta. Ce a contat a fost faptul că am avut și eu un punct de vedere asupra situației. Drept pentru care vin și insist: dacă toți românii, deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]