604 matches
-
inclusiv de statul român la vremea respectivă pentru noul tip de „viziune culturală” abordată - și amintim aici cazul controversatei expoziții a Institutului Cultural Român din New York din anul 2008)?! Răspunsul meu foarte sincer însoțit de un oftat ieșit din toți rărunchii este următorul: ba da, m-am săturat cu asupra de măsură de toate aceste „postmodernisme” conjuncturale create în momentul actual și, deopotrivă, de toate mizeriile începutului de secol XXI înfipte cu bună știință în scoarța mentalului colectiv al umanității din
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
condițiile crizei globale, ce se adoptă, ca plan de măsuri, domnule deputat? am îndrăznit eu să întreb după ce am observat atitudinea pacifistă a „gorilei” ce strângea cu putere mapa diplomat. - Aderare?! Europa?! Integrare?! a strigat domnul deputat Grigore din adâncul rărunchilor. Păi, cum și când, măi băiețică, că au fost atâtea ședințe pentru obținerea privilegiilor si fixarea pensiilor că nu am avut timp disponibil și pentru legile integrării...Bați câmpii cu prostiile astea, zău așa! Da’ce, mă? Vrei să pierdem
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
în piept nu-mi voi sfâșia hainelede pe trupul drept de culoare am să pășesc în vârful picioarelor printre ierburi verzi de cântec voi îmbrățișa râzând din toată inima viața o simt o văd o aud cum trăiește din toți rărunchii la apus mă voi înălța blând ca un gând frumos al pământului ca o lacrimă a lui Dumnezeu foto: Anne Marie Bejliu Referință Bibliografică: în tăcere naște Lumina / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 601, Anul II, 23
ÎN TĂCERE NAŞTE LUMINA de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355259_a_356588]
-
tristeții cu sugestii metafizice. “Via Dolorosa” spune: “Despre cum / A înflorit bumbacul / Cântă trubadurii ferecați în cușca bestiei / Cu sângele-n spumă. Arena de luptă este tixită cu mame și / Cu prunci înfășați în flori de hârtie. / Poporul invocă din rărunchi și din buze / Dreptul la fericire. / Mai departe-i Păcatul.” Poemele au deopotrivă un inedit, cum de pildă, “Îngerii îmi vând șofran”, și un firesc (“Bine ai venit, surioară!”), poezia nefiind căutată în formulări cu “ștaif”, prăfuite, ci adesea în
VIA DOLOROSA ,RECENZIE DE VICTOR STIR de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370848_a_372177]
-
l-a înfășat într-un pled alb imaculat și l-a așezat pe fotoliul din piele de căprioară. Apoi, s-a așezat obosit pe același fotoliu. - Aoleeeooo! Domnul doftor, sculați-vă! V-ați așezat pe copil, a strigat din toți rărunchii moașa. Doctorul, speriat, s-a ridicat, luând copilul în brațe și punân-du-l pe mâinile întinse ale tatălui. - Să vă trăiască, domnule Macedonski! Să aveți noroc de el! - Mulțumesc, domnule Stavarache! Mulțumesc, Maria! Aplecându-se apoi asupra femeii ce zăcea, epuizată
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
tocmai se suiseră-n tramvai Își amintea oare vremea, precum poate ochii, De vre-un iubit pierdut, de vre-un regret adînc, de vreo bucurie infinită? Uneori nici norii nu mai pot să-ndure Atâtea milioane de-apăsări. Simt cum rărunchii parcă li se rup, Și parcă nu mai au nimica de pierdut. Se tot revarsă-atunci pe câmp, pe streșini, Și-ii vezi curgând pe caldarâm, pe oameni. Nimeni nu zice „Ce-au și norii ăștia? Ce i-a apucat? De ce
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
mai urca pe umărul ceștii Din care sorb că din suc de cucuta. Stă tolănita jivina dinaintea tejghelei Și continui să pictez hieroglife Pe tot zidul tapetat cu reviste din veacul trecut. -Vrem sânge de pe linia întâi a vietii! Țipă rărunchii Și îngeru-mi schilav Cobora pe frânghii celeste În visul chircit că un fetus În poemul pe care tot aman să îl scriu. În rest, pe pagina zilei de azi Se văd ziduri de case în care Femeile spală și prind
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
printre galeriile săpate, Lasă viață și regret, vise și gânduri în spate, Răspândind melancolie printre florile de mină, Ce aduc un pic de viață, strălucire și lumină. Liniștea mai doarme un pic, când încep să cânte munții, De tăierea în rărunchii Terrei sub Lacrima frunții, Tot săpăm în taine adânci și golim sfera de miez, Noi avem respect pentru Terra, pentru al vieții Crez. Acest ,,eseu” îl dăruiesc poetului Mihai LEONTE, ca un omagiu adus domniei sale pentru anii petrecuți în adâncul
ESEU DESPRE MINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368209_a_369538]
-
nu mai vrea. Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau, Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa, Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută, Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi, Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici, Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior, Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui. Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
după aceea, mi-am aprins un Snagov, fixându-l cu degetele între buzele tumefiate și, de data asta, și înghețate, ca urmare a aplicării ghețoiului învelit în batista parfumată. Am tras adânc fumul în foale, de l-am simțit până în rărunchi și m-a cuprins o dulce amețeală, cu un efect ciudat de amorțire temporară a sentimentelor de rău și de pericol, pe care mi le trâmbița prăpăstiosul din interiorul meu. Am păfănit îngândurat fumul rezultat din arderea ierbii dracului și
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
ai românilor au pierit prin trădare!”. Dacă vom continua cu mentalitatea noastră mioritică, tot prin trădare va pieri și România, în cele din urmă! Mentalitatea noastră a fost și a rămas o mentalitate de slugă: aceasta își urăște din toți rărunchii stăpânul și-l fură de câte ori are ocazia (apropo, se spunea, imediat după intrarea României în UE, că noi nu accesăm fonduri europene fiindcă din acelea nu se poate fura; în scurt timp după aceea noi, românii, am demonstrat că chiar
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
retoric: „E viața mea?” Apoi, trăgând „Giulgiul uitării” peste lacrima tristeților trecute, „Tot tânăr”, sufletu-i cântă „ca un menestrel/ vechi serenade/ doine sau balade/ în care-ncerc să par ce nu-s, rebel./ Mă dor genunchii/ dar îmi ard rărunchii,/ căci Dumnezeu e-n ei și eu în El.” Și zbaterile continuă între „Prezent și trecut”, frământul regretelor, privind „trist spre punțile tăiate” se cuibărește în pământul speranței peste care pășește spunând: „Eu sunt semănătorul”: „Pun în pământ /cuvânt după
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
a copiilor: “Prea tăcuți și prea cuminți, / Cum răsfiră din psaltiri, / Dragii noștri, buni părinți," / Sacrificii de martiri - // Tot martiri au fost, și dor, / Azi și ieri - dintr-un capriciu - / Împărțind cu pruncii lor, / Curbele de sacrificiu - // De pe cardul din rărunchi, / Sânge bun pun țării-n conturi, / Să-l doneze, în genunchi, / Tot spre roșii orizonturi - // Ia priviți-i cum cerșesc, / Ia priviți cum nu mai vine, / De la Domnul lor ceresc, / Măcar mana de rușine - // Ia priviți cum stau la cozi
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
râpă nu departe de casa stăpânului său și făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine. Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile și rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi și a celor de altă credință. A dat Domnul și multă bogăție stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa și propovăduia
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
le mai plac, doamnelor, florile mele... Nu le mai place focul viu, vor numai Flori de foc din Focul negru... Mânca-v-ar Dracul Gol! Că ați dat și voi în boala oilor nebune! “ - Jur pe Goooooooooooooooooooool! Strigă din toți rărunchii o Doamnă blondă și grasă, așezată în genunchi, cu mâinile pe cap, încercuită de toate mâinile întinse ale Doamnelor de bine, formând primul Cerc de foc. - Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Răspundeau în cor și Doamnele
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
cumpărat cu bani grei și administrat de băieți deștepți care-ți vând, până și aerul. Good luck. Bine că am agenda la mine. Pot să mâzgălesc câte un gând. Mai bine zis, pete mari de tăcere. Și țipatul scos din rărunchi deși știu sigur că nu mă aude nimeni. 19 august 2012 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: VERTIJ - proza foarte scurtă - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 597, Anul ÎI, 19 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358089_a_359418]
-
ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ până-n rărunchi,/ o secure.../ Desculț, în rama fără tablou,/ albastru doar paznicul cocoșat/ a rămas./ Cu pașii de vată,/fără ecou,/ cu indexul strâmb,/ descărnat,/ dă-napoi/ limbille ruginitului ceas./ Vrea să amâne doar iarna... singurătății în doi. Și toate acestea pentru că
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
și bucurie, tristețe și speranță, rând pe rând și toate la un loc într-o perfectă armonizare! Imboldul pe care îl dă un asemenea peisaj de toamnă este acesta: ridici mâinile în sus, cazi în genunchi și strigi din toți rărunchi, precum psalmistul: “Doamne, Dumnezeule, mari și minunate sunt lucrurile tale! Toate cu înțelepciune le-ai făcut! Amin!” E toamnă și dacă e toamnă e melancolie și romantism. “A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau
CRI ... , CRI ... , TOAMNĂ CRI ... , NOI TE AŞTEPTĂM SĂ VII! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358248_a_359577]
-
mută la altul. Cum mă fierbe... mititica, Îmi pierd capul, sunt nebun! Văd că-i toarnă cu ulcica Picături de vin în sân?... A cuprins-o de mijloc, O așează pe genunchi!... Doamne! Dacă nu iau foc, Simt cuțitul în rărunchi. Să îi placă?... n-aș credea, Nu prea stă în firea ei; Dar mai știi! Ce îi șoptea? Parcă are-n ochi văpăii... Uf!... a fugit. E speriată... Nu-i de lemn, este femeie; Crâșma asta blestemată, Într-o zi
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
dor m-am și dereglat, Mintea și vorba de dor mi-au deraiat, Au făcut scurtcircuite de când ai plecat, Ele atunci prin toate numai de tine au aflat.. Nu mai știi câte în mănunchi am strâns, Și tot câte din rărunchi mi s-au scurs, Câți snopi de dor din ochi mi s-au prelins, De nici dorul din orgolii mici nu s-au stins.. Nu-mi știi inima de-ai avea cu ea ce face, Nu mai cunoști stima și
TU NU ŞTII...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344599_a_345928]
-
ne-am da seama despre cine vorbim, stilul lui Theodor Damian fiind inconfundabil în literatura română. Concis, mângâios, trimițând sufletul și mintea din pustie până la Dumnezeu și înapoi spre arderea în poezie („pustia te frige la inimă/ și-ți răscolește rărunchii/ și-ți risipește tăria/ din pustie iese cu adevărat poezia/ ca să scrii trebuie să te frigi/ ca atunci când nu te aude nimeni/ dar tot strigi” - „Singura scăpare-i poezia”, pp. 10-11), poetul este însetat în permanență de ea, de o
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
ne lovim, să plângem, să ne ridicăm și apoi să vedem în sfârșit altceva. E ca o pasarelă către altundeva și dacă îți dorești să faci un pas trebuie să-l faci gandindu-te la tine, să-ți simți din rărunchi ființă cum se eliberează de griji și de speranțe. Primul drum pe care-l faci ( acum tu cu tine devenind unul) e DEPARTE. Referință Bibliografica: Cum să devenim nemuritori / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 665, Anul ÎI
CUM SĂ DEVENIM NEMURITORI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358818_a_360147]
-
din fabrică, câteva foi numai pentru un șopron de lemne. Da' acuma, cine să mă mai tragă la socoteală, că fabrica s-o închis. Numai asta a fost? l-am întrebat. Omul a căutat într-o parte, a oftat din rărunchi, și a adăugat: N-aveți voi nevoie să știți mai multe. Restul mă privește pe mine. Dacă ăla din Germania e om de înțeles, batem palma, și-o fi bine și pentru unii și pentru alții!... Uite însă că ai
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
O poezie care mi-a umezit geană cu geană este “Cântec de leagăn” în care autorul se închipuie copil pe genunchii lui Dumnezeu: ”Mai ia-mă, Doamne, pe genunchi. Cu mine, joacă-Te pe lazuri, / Mai dă-mi Lumină din rărunchi, / Să zbor, bătrân, peste pârleazuri - // Mai ia-mă-n brațe, să mă duci / Unde Ți-e dragostea mai mare. / Acolo unde scrii pe cruci, / Că viața noastră, capăt, n-are - // Mai fă-mi din zdrențe, jucării, / Și de nu știu ce Ți-
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Tu mă ținuși să nu plec de-acasă, că dacă nu mă găsea codana asta de Didina... cine știe ce mare nenorocire se putea întâmpla cu mătăluță. Conașule, conașule!... swe vede că Dumnezeu are grijă de matale, și scoase un oftat din rărunchi, de jurai că, așa cum zice cotoroanța, Pandelică nu ar apuca ziua de mâine, numai că „trubadurul” nostru zâmbea în sinea lui. „A dracului mai e băbuța, că-ncep s-o cred și eu ce spune, când știu prea bine că
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]